1,576 matches
-
și N. Dumitrescu (1999), crăpând și mai larg breșa deschisă de L. Boia (1997), au scos trecutul istoric românesc de sub aureola sacrosanctă care a circumscris-o. Deposedarea istoriei naționale de haloul său sacru de către noua atitudine critico-relativizantă avansată de perspectiva postmodernistă îmbrățișată de L. Boia și S. Mitu semnalează încheierea celui de-al doilea ciclu complet al crescendo-ului patosului naționalist. Manualele alternative introduse începând cu 1998-1999 marchează simbolic un moment de cotitură în tradiția discursivă referitoare la trecutul românesc. Înainte de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în acest scop, transformând cărțile școlare în general și manualele de istorie în special în purtătoarele noilor valori occidentale. Totuși, atunci când emițătorii discursului despre trecut au ieșit din parametri liminali definiți de autorități, radicalizând mesajul difuzat didactic în direcția deconstructivismului postmodernist, mecanismele de control statal s-au activat eliminând din spectrul discursiv tonalitățile indezirabile (vezi "Scandalul Sigma" produs de manualul de Istorie publicat de Mitu et al., 1999). Deși statul-națiune, prin exponenții săi umani, continuă să fie defensiv, protejându-și ideologia
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Scriu despre mizerii și mărunțișuri. Bombăn toată ziua, mi-am pierdut încre derea în virtuțile nației, în soarta țării, în rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patrioții de paradă m-au trecut la trădători, neoliberalii la conservatori, postmoderniștii la elitiști. Bătrânilor le apar frivol, tinerilor - reacționar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispoziție, elanul, jubilația. Nu mai am răgazuri fertile, reverii, autenticități. Mă mișc, de dimineața până seara, într-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
lumea se împarte spontan în două tabere: apărători ai creativității fără frontiere și apă rători ai tradiției. În fiecare din cele două tabere există, cred, spirite abuzive. Într una, apar frecvent frazeologi ai unei „libertăți“ fără criterii, ateiști militanți, anarhiști, postmoderniști, profesioniști de tip leninist ai „societății civile“, mistici ai științei luminate sau gazetari de scandal. În cealaltă, se pot identifica ideologi palizi ai pietismului, bigoți surescitați, slujitori obtuzi ai literei și ai ortopraxiei decerebrate etc. Și de o parte, și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Social, nr. 10, L'Harmattan, Paris, 2005. Date despre autori Dana BĂDULESCU (n. 1967) este conferențiar doctor la Catedra de Engleză a Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Arii de cercetare: literatură britanică și americană modernistă și postmodernistă; ideologii și estetici moderniste și postmoderniste; postcolonialism; postcomunism; migrație, hibriditate, globalizare, transnaționalism; poetică; traduceri; traducerea ca fenomen cultural; Salman Rushdie. Dintre principalele publicații menționăm: Impressionistic Modes and Metaphoric Structures in E. M. Forster's Fiction and Criticism (2001); PoMo Mosaics. PoMo
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
2005. Date despre autori Dana BĂDULESCU (n. 1967) este conferențiar doctor la Catedra de Engleză a Facultății de Litere, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iași. Arii de cercetare: literatură britanică și americană modernistă și postmodernistă; ideologii și estetici moderniste și postmoderniste; postcolonialism; postcomunism; migrație, hibriditate, globalizare, transnaționalism; poetică; traduceri; traducerea ca fenomen cultural; Salman Rushdie. Dintre principalele publicații menționăm: Impressionistic Modes and Metaphoric Structures in E. M. Forster's Fiction and Criticism (2001); PoMo Mosaics. PoMo City and PoMo Identities at the
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
vehicul ideologic. Apetitul pentru proprietate dă seama de dorința omului de stabilitate, de lupta acestuia pentru a imobiliza realul într-o imagine; din ea derivă tendința de unitate (ca închegare a lui Unu), refuzul multiplicității și al diversității pe care postmoderniștii le reproșează viziunii metafizice; ceea ce înseamnă că proprietatea este soră geamănă cu metafizica. Luptând să aibă, omul este avut de ceea ce-și dorește; în felul acesta "e stăpânit" de metafizică. * Industrializarea metafizicii: să batem în cuie imaginea lumii. * S-
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
acesta fiind vorba poate, în limbajul lui M. Foucault, de o trecere la discursul ca formă de putere, deci de o fundamentare a puterii pe textul biblic. Suportă Biblia o interpretare în termeni de discurs și putere? Dintr-o perspectivă postmodernistă aș zice că da! Putem zări spre exemplu la Nietzsche analize ce trimit la o astfel de dezvăluire; numai că este vorba de o punere în relație (adică de o interpretare) a textului biblic cu instrumentele conceptuale moderne și postmoderne
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de a învăța pe alții”. Trecerea de la training (a învăța pe alții) la learing face ca învățarea să treacă înaintea predării; în locul elevului care este învățat, apare elevul care învață prin intermediul: acțiunii, interacțiunii, comunicării, procesării informațiilor, etc. În procesul didactic postmodernist (contemporan) predarea este concepută cu foarte multe valențe (I. Cerghit, 2002): * transmitere sau prezentare de cunoștințe și tehnici de acțiune; * act de comunicare sau intercomunicare; * dirijare a învățării; * structură acțională generatoare de învățare; * ofertă de experiențe educaționale și de organizare
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
administratorul care punea în ecuație poziția poetului în totalitarism și apoi îl lăsa să-și dezvăluie existența sa nu prin cuvinte, ci prin spațiul contaminat care se simțea între ele și dincolo de ele. Într-un fel, poezia care se autointitulează postmodernistă și care își amintește mai mult sau mai puțin reverențios de Nichita vine de fapt din Virgil Mazilescu la care parcă se teme să facă trimiteri. Fără îndoială, ea se îndepărtează în cele din urmă de spațiul contaminat în care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
urmă o formă de a se salva. Mă gândesc la retragerea în cultură practicată metodic de Noica și subminată de ucenicii săi neascultători, la retragerea în sine relevată în romanul Clopotul scufundat al lui Livius Ciocârlie, la textualiști și la postmoderniști. Atunci când ființa noastră era supusă pe zi ce trece distrugerii și eram reduși - cum ne spune cartea Soniei Larian - la bietele corpuri, încercările de salvare au fost felurite și ele trebuie privite fără patimă și fără părtinire. În contextul discuției
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
XXI." Irina Gorbaciova, critic de artă, Kiev-Ucraina " El știe de minune ce înseamnă suprarealismul și cum se realizează o pânză în această manieră, el cunoaște bine arta metafizică, hiperrealismul, dar să numim, spre bucuria noastră, a spectatorilor, creația lui Matei postmodernistă, nu putem. În ea lipsește ironia postmodernistă, care poate permite totul, capabilă să asimileze totul. Creația lui Iurie Matei este foarte serioasă, el fiind pictorul care își permite și are curajul, forța de a fi serios, interiorizat, adâncit în sine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
El știe de minune ce înseamnă suprarealismul și cum se realizează o pânză în această manieră, el cunoaște bine arta metafizică, hiperrealismul, dar să numim, spre bucuria noastră, a spectatorilor, creația lui Matei postmodernistă, nu putem. În ea lipsește ironia postmodernistă, care poate permite totul, capabilă să asimileze totul. Creația lui Iurie Matei este foarte serioasă, el fiind pictorul care își permite și are curajul, forța de a fi serios, interiorizat, adâncit în sine. Tocmai din această cauză, opera sa este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cei ce suferă de insomnie și plictiseală" (Splina porcului de Crăciun). Poetul se-ntreabă ce mai fac caii troieni de când "zidurile cetății s-au dâramat... Așadar, simulacre peste simulacre, până la caricaturi fragmentare, de felul struțo-cămilei lui Cantemir. Tot în spirit postmodernist, poetul devine o simplă mașinărie-flașnetă de fabricat "așa-zise poezii" (Îngerul de circumstanță). E o mașină "infernală" cu care poți programa orice, de pildă, "ceară și smoală" (Poemul hidrologic)... Sentimentul final e că Arcadie Suceveanu ne-a întins o reușită
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
zise poezii" (Îngerul de circumstanță). E o mașină "infernală" cu care poți programa orice, de pildă, "ceară și smoală" (Poemul hidrologic)... Sentimentul final e că Arcadie Suceveanu ne-a întins o reușită capcană. El își joacă atât de abil avatarul "postmodernist", încât îl subminează cu propriile arme. Într-o Apocalipsă fără finalitate, omenirii și poeziei nu le mai rămâne decât să-și pună ștreangul la gât. Dar Basarabiei ce-i mai rămâne?! Poezia lui Arcadie Suceveanu e un scrâșnet existențial care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
fine, dacă o excepție confirmă regula, atunci aceasta se numește Deliruri și delire. O antologie a poeziei onirice românești... Oricum, cu Arcadie Suceveanu, multe disocieri care ocupă deseori capul de afiș al disputelor literare se dovedesc futile. Șaptezecist? Optzecist? Modernist? Postmodernist? Mărul îndrăgostit de vierme (Augusta, 1999) este dovada sigură a faptului că Arcadie Suceveanu mânuiește cu aceeași siguranță și dezinvoltură metafora cu substrat metafizic și ironia, biografismul de suprafață și scenariul solemn, paradoxul avangardist și scepticismul care ascunde lipsa de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
îngerul (monstru mic pe senile) clanț! clanț! și a doua zi apar în reclamele luminoase pictat cu tot cu carne și oase Chiar așa: trecut prin zodii și avataruri mă câștig pe mine însumi la zaruri trist și unt și nefiresc poet postmodernist în caftan boieresc mulgând moara costelivă cu aripile cosoroabe ca pe-o sondă din Emiratele Arabe ori lustruind (cu sângele) aceste cuvinte poeticești pe care le las moștenire urmașilor mei Văcărești Chiar așa: vine îngerul (același) simandicos mă întoarce pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
starea de boală a stăpânei vs bulimia și trândăvia lui Tartuffe) și sfârșește prin a declara: "Azi, bine sunt amândoi deplin;/ Și-alerg să dau de știre și doamnei, chiar îndată,/ Ce mult vă bucurarăți că-i bine și-ntremată."37 Postmoderniștii au conceput ironia nu doar ca un atribut al textului, ci și ca pe unul al lecturii unui text, capabil să exprime și altceva decât intenția conștientă a autorului. Lingușitorul ziarist care a fost Donneau de Visé motiva astfel, în
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a face firesc pasul, în numai două decenii și jumătate, din 1965, când a avut loc liberalizarea ideologică și renunțarea la modelul proletcultist și până în 1990, când a căzut comunismul, de la versificarea propagandistică ridicolă, fără nici o valoare estetică, la experimentul postmodernist și biografismul perfect aliniate la tonul poeziei occidentale. Proza a experimentat și ea, cultivând când parabolicul, ca metodă de eschivă, când psihologiile oblice, dificil de adus în contemporaneitatea politică. În orice caz, această literatură, valabilă estetic, a dat naștere unui
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
niciodată și ca întotdeauna/ va fi vorba despre dragoste și despre dimineață". Se observă în poezia aceasta o revenire constantă spre motive sau modalități literare consacrate de literatura medievală, fapt care corespunde, mai degrabă, revalorizării ludice a acestor elemente de către postmoderniști 228, decât cultului romantic al Evului Mediu. Nostalgia, care însoțește motivul amintirii, este și ea prezentă. Construcțiile sunt inedite, demitizante, refuzând să închege o poezie elegiacă, deși sonoritățile amintesc de tonurile simboliste. Deicticele conturează un spațiu-timp al ezitărilor ("Astăzi, mâine
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
oricum redimensionate, redefinite prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu precum pare. 3.2. Intertext. Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților Discutarea și rediscutarea modalităților de scriitură este un procedeu care-i apropie pe acești poeți de literatura postmodernistă. La Tonegaru, Alegorie generală pune în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și pe acești poeți ai unei generații aproape uitate. Poeții amintiți găsiseră deja câteva modalități lirice menite să marcheze distanțarea lor față de poezia modernă, există desigur și elemente de continuitate, dar cea mai mare parte a acestora sunt, în spirit postmodernist, reluate parodic. 2. Ecouri în poezia contemporană Se înțelege, în general, prin literatură contemporană aceea din ultima jumătate de secol ori, mai precis, ceea ce se desemnează prin literatură postbelică. Dintre promoțiile pe care le identifică Laurențiu Ulici 236 ('60, '70
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
efemere în cea mai mare parte, există, la fel ca și între urnele grecești, puține care să conțină ceva de durată sau etern. (Nimeni nu ar lua o urnă grecească și ar arunca-o într-o stâncă, decât poate un postmodernist exaltat). Deci vastul teritoriu al non-ficțiunii a fost la fel de problematic ca și în ziua de azi acum o jumătate de secol, și retorica Noii Critici în studiul din 1952 ascunde câteva probleme de cercetare la fel de supărătoare, în ceea ce privește modul de a
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
la un nivel superficial aparentă și spectacol este, în realitate, consecință unei transformări culturale lente în societățile occidentale, o schimbare a sensibilității, care duce la post-modernitate. Pariziana este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea, spontaneitatea, triumful esteticii asupra eticii, accelerarea stilului de viață și al activității etc. Cu veleități de independență și de alegere liberă, voluntară și doritoare de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]