31,455 matches
-
Blaga și a-l constrînge să servească propagandei comuniste. În acest scop îl supraveghea permanent (din 1946 și pînă la moarte), îi aresta și supunea la interogatorii cunoștințele, îi înregistra convorbirile telefonice, infiltră informatori în anturajul lui etc. Dorli Blaga povestește că i s-au arătat doar două dosare (deși e evident că există mai multe). În primul, a găsit și o declarație olografa a lui Zaharia Stancu, din februarie 1949, "o ăcondamnareă a lui Blaga la tăcere și interdicție - poezia
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
c-am avut raporturi intime cu Dorli. Am negat, bine'nteles. Am stat inconștient 14 zile, m-a îngrijit, în celula 20, ing. Mircea Slăvescu, fiul fostului ministru de finanțe, Slăvescu... Dar acest mic amănunt nu i l-am mai povestit lui Dorli. Ce rost mai are?! Azi știu de ce voiau, atunci, s-o aibă în bătaia atenției. Blaga era uriaș, trebuia lovit indirect..." sau "Niciodată eu nu l-am uitat pe Blaga, pe care, ca un vechi chinez, îl consider
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
festivalul Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș l-am cunoscut pe academicianul Ivan Esenski, cunoscut scriitor și cineast bulgar, secretarul Uniunii Scriitorilor din Bulgaria. Din vorbă În vorbă (eram Într-un grup cu mai mulți poeți din diferite țări), i-am povestit de Dimitre din Mercier. Și-a scos portofelul, mi-a Întins o carte de vizită și m-a rugat să i-o dau compatriotului său. Mândru că există bulgari de excepție precum mecanicul nostru, adică al lor, m-a rugat
Dimitrie. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_153]
-
mai vechea definiție a universului dimovian "ca spațiu al evaziunii spre orizonturile mai libere ale visului", si, pornind de la chiar reflecțiile poetului, crede că e vorba mai degrabă de o "invaziune" a visului în realul regizat oniric: "refuzînd să-și povestească propriile vise, Leonid Dimov are dreptate să afirme că a edificat altele, care nu sînt doar ale sale și nu sînt nici simple ăirealitătiă, ci componente ale ăexistentei globaleă". * Marian Victor Buciu, universitar de la Craiova care are în lucru o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17940_a_19265]
-
în planul dialogului, născător de imagini suprarealiste, onirice, absurde. Noe care ne străbate memoria e o femeie este un text parabolă: grijă față de trecutul care nici nu moare, nici nu te lasă să trăiești. Recunosc că mi-e greu să povestesc pur și simplu piesă, să împărtășesc cititorilor ei subiectul (hiba de care suferă, așa cum observa și Dumitru Solomon, multe piese autohtone). Aș putea însă să-i tentez spunîndu-le că vor intra într-un joc cu nerv și verva spirituală care
Noe nu mai are Arcă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17952_a_19277]
-
inimă vulnerabilă (la propriu). În plin festival venețian, în loc să vină să-și ridice " Leul de aur pentru cariera", Sofia Loren era imobilizata într-un spital american (cu diagnosticul "aritmie paroxistica"). Într-un recent interviu apărut în "Paris Match", Sofia Loren povestește prin ce a trecut atunci: "Mi-a fost frică să nu mor. Plîngeam și-mi spuneam: o să sfîrșesc singură, aici, la New York!"... La cine s-a gîndit cel mai mult cînd a traversat perioadă de suferință? "La Maica Tereza. Am
Sofia Loren, un mit intact by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17954_a_19279]
-
mult decît atît, cronicarul, care e necesarmente un outsider, pentru că numai lui i s-ar revelă cu adevarat această lume ciudată și ascunsă în ciudățeniile ei, este cel ce garantează ontologic viabilitatea universului pe care îl descoperă, de fapt instituie, povestindu-l. Eroul lui Mariaș se întreabă, de la începutul românului, daca nu cumva există o coincidență semnificativă între moartea acestor două personaje (din trei care sînt importante pentru el pe durata șederii la Oxford) și propria lui plecare. Dacă m-aș
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
avertizează că folosirea persoanei întîi e o simplă convenție: "Dacă mie însumi îmi spun eu, sau dacă folosesc un nume care m-a însoțit de cînd m-am născut și cu care unii își vor aminti de mine, sau daca povestesc fapte ce coincid cu cele pe care alții mi le-ar atribui, sau daca numesc casa mea casă ocupată înainte și după mine de către alții, dar unde eu am locuit vreme de doi ani, este numai fiindcă prefer să vorbesc
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
locuit vreme de doi ani, este numai fiindcă prefer să vorbesc la persoana întîi, si nu pentru că aș crede că facultatea memoriei e suficientă pentru că cineva să fie mai departe același în epoci diferite și în spații diferite. Cel care povestește aici nu este același om care a văzut și căruia i s-a întîmplat, și nici nu este o prelungire a sa, ori umbră să, nici moștenitorul, nici uzurpatorul sau" (sublinierea mea). Vanitatea de la început, a autorului care își conține
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
își conține eroii că proiecții ale sale, este anulată brusc, transformată în extrema instabilitate a însuși acestui autor, el de fapt fiind o proiecție, o formă ce se poate umple cu diverse conținuturi, în funcție de experiențele sale. Discontinuitatea dintre "cel care povestește" și "cel căruia i s-a întîmplat" nu se cuvine redusă, cred eu, la simplă distincție dintre un individ așa cum era el înainte și după consumarea unor evenimente. Ci e o discontinuitate esențială, o ruptură identitara pe care Oxfordul o
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Ori: "Picătură de ceai/ luminează palid chipul ferestrei/ cu sfiala ating liniștea/ cuibărita în lucruri/ transparente pe care le pot ușor numără/ în globuri albastre" (Gratii). Ori: "Reverberat în cristalul/ atîtor neîntîmplate întîmplări/ cu coaja lor amară asuprind/ trecerea/ ochiul povestind sărbători// goluri ne pîndesc/ pe altarul comun/ refugiu tocmit în ninsoare/ unde de o vreme împărțim/ aceleași cuvinte" (15 februarie). Relațiile predilecte pe care le stabilește sînt cu lucrurile-trăiri și cu trăirile-lucruri, într-o simbioza care e o viziune în
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
sau "naivitate" pare să fi fost supusă sancțiunilor, nu politice ci venite din partea unei comunități științifice, inca cu mult înaintea vremurilor tulburi pe care le trăim noi. În prefață să la volumul oblăduit de istoricul francez Maurice Olender, Jean-Pierre Vernant povestește că, pe cînd lucra în anii tinereții sale ca secretar de redacție la "Journal de Psychologie" aplică fără șovăiala o regulă fundamentală stabilită de "părinții revistei", faimoșii profesori Dumas, Janet, Meyerson: anume aceea de a nu acceptă nici un articol cu
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
și în evitarea necesarelor totuși îngroșări ale unor contururi (ce ar fi putut să exprime cu mai mare exactitate adevărată dimensiune a ororii înstăpînite după război în România). Tehnică esențială a cărții este bazată pe rememorare, care aduce cu sine povestea în poveste, povești paralele, adunate în jurul unui narator principal. Incursiunile în timp ale naratoarei aduc în atenție și alte voci, pe masura ce și planurile desfășurării acțiunii se schimbă. Discontinuitățile nu se remarcă doar în privința evocărilor, ci și la nivelul sintaxei, ceea ce
Destin amânat by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17983_a_19308]
-
Micu la împlinirea a 70 de ani. Alături de cuvenitele articole omagiale semnate de cîțiva din foștii săi studenți, este publicat și un fragment din volumul de memorii pe care îl pregătește profesorul, Vîrste și timpuri, si anume cel în care povestește, cu un soi de candoare care îi e proprie, experiența de redactor la Scînteia, între 1957 și 1962. Dumitru Micu ne spune azi că nu dorea să devină salariat al organului central al Partidului. Era asistent cu jumătate de normă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18017_a_19342]
-
anunțînd chiar, la apariția Roxanei, că va căpăta înfățișarea unei trilogii, proiect, din fericire, abandonat. Noul român se deschide cu scena unui chef, la o cîrciuma din Roșiorii de Vede. Prilejul e constituit de victoria de la Plevna, despre care tot povestesc participanții la bătălie, ajunși aici, victorioși, cu un lot de prizonieri turci. La chef ia parte și Savu Pantofaru, om cu frica lui Dumnezeu, bun meșter dar nepriceput în ale băuturii. Nenorocirea a făcut, ca ageamiu ce era în ale
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
a fudulit, cît s-a fudulit, dădea cu ea prin aer, făcea tot felul de fente, a trebuit să i-o iau. - Ai mei nu se bat, mi-a spus, după ce a chibzuit bine, pentru că am fost nevoit să-i povestesc și treaba din noaptea trecută. Am lăsat-o așa. Defilările somptuoase, care au urmat, îmi luau tot timpul. Din curtea grădiniței se vedea, cînd le dădeau pauză la scoala. Iseam pe poarta zbîrnîind, cu ghiozdănașul de tablă, în care duceam
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
împreună cu colegii mei ne-am împărțit tematica articolelor, mi-a revenit să scriu despre Kathleen Casello; am ales-o după fotografie, după chipul simpatic de studentă silitoare, fără să am alte criterii la îndemînă. C.V.-ul din caietul program - somptuos - povestește lucruri minunate, dar experiență m-a învățat să fiu circumspecta cu asemenea prezentări; totuși, de la o laureata a unor mari concursuri ("Pavarotti", "Viñas" de la Barcelona, "Mozart" de la Salzburg) și după o carieră desfășurată cu roluri titulare în teatre importante culminînd
Trei soprane, trei cronicari () [Corola-journal/Journalistic/18012_a_19337]
-
cronică teatrală, semna și editoriale. Și asta pentru că zile întregi Vinea, acaparat de amorurile sale, era de negăsit. Cînd un eveniment politic mai deosebit reclamă semnătură directorului sub editorial, daca Vinea nu era de găsit, atunci N. Carandino (mi-a povestit-o nu o dată) îl redacta el sau altcineva, semnîndu-l pe Vinea. Dar pentru ținută democrată a ziarului, redacția a fost, prin 1936 sau 1937, "vizitată" de legionari, însîngerînd redactorii, chiar și pe director care s-a întîmplat să fie atunci
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
viturile. Lui, printre altele, i se datorează calamburul despre Noica " El nu e ca noi. E Noi - că". Și tot lui, aflu acum, (eu crezusem că e calamburul lui Cioculescu, și el imbatabil în acest gen, care mi l-a povestit prin anii șaptezeci) i se datorește observația tot de natură calamburească lansată la apariția Spațiului Mioritic al lui Blaga " Nu se poate! E greșit. Corect este Spațiul Mior-Itic, pentru că vine de la Miorița, nu-i așa?" Și tot lui Lemnaru i
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
Eugenia Marian l-a cucerit că soț, concepînd, cu el, doi băieți, ca și, mai tîrziu, felul cum a scris eșuatul român Un om între oameni. Cu conturul și farmecul știute apare și silueta lui Ion Barbu, despre care se povestesc frumoase amintiri. Pilduitor este și portretul lui Lovinescu și atmosfera, știuta, a cenaclului sau, - ca și cel al lui Ionel Teodoreanu (care, aflu acum, l-a salvat, ascunzîndu-l la loc sigur, pe Sadoveanu în vremea domniei legionare) cu avatarurile sale
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
gândești ce vrea să spună, din adânc, asta. Și cam ce e cu tine. Dar este suportabil, cum nedureroase sunt în vis căderile de la mari înălțimi, lunecarea pe scări de imposibilă verticalitate, actul execuției. În Testamentul său spaniol, Arthur Koestler povestește cum, în celula în care-și aștepta sfârșitul, și-a visat, pe când i se rupea cu bufnitura patul, împușcarea și că dacă nu cu vreo voluptate, atunci cu o dedublare lipsită de orice emoție. Împrejurare ce i-a dat, măi
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
cariera sa, Matei Visniec recurge la melodrama - și totuși nu abdica de la bunul-gust. De altfel, semnul distinctiv al mării literaturi îl constituie tocmai atingerea acestei performanțe care pare de domeniul imposibilului: să fii melodramatic fără să fii ridicol. Matei Visniec "povestește" în piesa să ce se întâmplă cu o femeie care a fost violată în împrejurările războiului din Bosnia și care îl repudiază pe copilul din burtă ei că pe un odios intrus, ca pe un violator intern, la fel de autoritar și
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
ar fi ele de inventate, de puse la punct./ Evenimentele îți pot întoarce spatele, își pot vedea/ De treabă , chiar dacă le inventezi, ele tot pe-a lor o țin" (xxx). O ariditate blanchotiană împinge textul-eseu spre un conceptualism plictisitor. Poemele povestesc idei, iau formă haosului nevrotic, sugerând tra irea din plin a crizei textuă rii. Spontaneitatea maschează neconvingă tor dereglarea mijloacelor poetice, centrând evenimentul orfic pe limbaj, pe retorica unui subconștient neindividualizat expresiv: "Îți simți deodată simțurile/ Despletite și împletite apoi
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
teoreticieni susțin că însăși istoria literaturii ar fi imposibilă și inutilă, vastă sinteză se dovedeste totuși pasionanta. Cu o extraordinară capacitate de cuprindere și reconstituire, Z. Ornea evocă înființarea societății literare din Iași de către un grup de tineri intelectuali și povestește apoi pe larg ce consecințe a avut inițiativa lor, ducând în cele din urmă la modernizarea mentalității publice înseși. Lucrarea este de fapt o secvență dintr-o posibilă odisee a culturii române. Eroii sunt incredibil de tineri. "Numai Pogor - explică
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
numeroase alte situații sau întâmplări vivante sunt integrate cu arta în fluenta construcție a cărții. Și totuși nu ele dau tonul. Esență lucrării o constituie o istorie a ideologiei junimiste. "Românul" este de fapt un roman de idei. Z.Ornea povestește ce s-a întâmplat cu spiritul junimist (caracterizat prin spirit critic, luciditate, profesionalism, scepticism în fața înnoirilor improvizate) în confruntare cu opacitatea sau ostilitatea altor curente de gandire din epoca. În Cartea Oltului, Geo Bogza relatează momente din "viață" unui râu
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]