2,756 matches
-
ale limbii și stilului, prin explicații aduse noțiunilor neclare. Copistul își permitea chiar intervenții personale și folosea o limbă fără asperități, apropiată de aceea de dincolo de Carpați. Ca miniaturist, P. nu a fost un simplu ilustrator de texte, ci un povestitor în imagini plastice al unor realități a căror sorginte e viața satului românesc din vremea sa. Miniaturile lui reprezintă o operă unică, fără model anterior, realizată pentru textul Bibliei în conformitate cu propria viziune asupra diferitelor momente din istoria biblică. Activitatea sa
PATRUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288717_a_290046]
-
povestirile apărute în reviste, dramatizarea Catiheții de la Humulești (1938) și Tulie Radu Teacă (1940), tipărită postum. M. a scris articole de atitudine (în 1907 a fost chiar arestat ca „instigator”), a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una autobiografică, opera lui M. se reazemă, totuși, pe realitățile unei istorii trăite nemijlocit. Din cadrele ei coboară personaje ca Irimie Honcu și Tulie Radu Teacă, portretizat în nuvela care îl propune drept erou titular. Elevul de
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu farmec în cadrele realului. Privirea povestitorului zăbovește asupra unor mici ritualuri casnice sau asupra unor gesturi cotidiene, consemnate cu acuratețe, procedeul vorbind despre o fascinație a detaliului neînsemnat, alcătuitor de viață, ce amintește uneori de viziunea lui Sorin Titel. Cum se întâmplă frecvent în scrieri de
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
5; George Munteanu, Un roman al transformării satului românesc, „Făclia”, 1953, 16; Paul Georgescu, Un roman al construirii vieții noi la sate, „Lupta de clasă”, 1953, 10; Silvian Iosifescu, Probleme și opere contemporane, București, 1954, 245-262; Aurel Martin, Dumitru Mircea, povestitor, „Tânărul scriitor”, 1956, 5; C. Dornescu [Leon Baconsky], „Întoarcerea lui Nicolae Coșoiu”, ST, 1956, 6; Lucian Raicu, „Întoarcerea lui Nicolae Coșoiu”, ST, 1956, 28; Modest Morariu, „Oameni și pământuri”, ST, 1961, 5; Constantin Cubleșan, Dumitru Mircea - 60, ST, 1984, 11
MIRCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
de după 1989, a întregii literaturi române. Lucrarea a fost reeditată în 2000, într-un singur volum, sub titlul Istoria literaturii române de la creația populară la postmodernism, cu adăugiri, revizuiri, amendări și modificări deloc neglijabile. Există, în proză, o artă a povestitorului, însușire pe care un autor o are sau nu o are și e singura care nu se poate mima. Chiar și adâncimea se poate mima sau se poate «învăța», dar plăcerea de a povesti, de a spune o istorie este
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
1979, 3; Silvian Iosifescu, Premio Europeo - 1980, RL, 1980, 47; Mihai Duțescu, „Iașii în legende și povestiri”, R, 1980, 12; St. Hof, „Aradul în legende și povestiri”, „Neue Literatur”, 1983, 3; Al. Raicu, Autografe, București, 1983, 120-133; Gh. Bulgăr, Un povestitor înnăscut, RL, 1984, 44; Dicț. scriit. rom., III, 257-258; Firan, Profiluri, II, 93-97. L.Bz.
MITRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288188_a_289517]
-
exemplare, puse la Îndemâna marelui public spre a-i forma gustul literar, spre a-l deprinde cu cititul. Iată de pildă istoria unui tânăr muncitor care, după vorba autorului nuvelei (Constantin Chiriță - n.n.), „cucerește viața” (Matei Ion a cucerit viața). Intenția povestitorului e lăudabilă. Matei Ion Însă străbate o viață absolut identică celei a lui Nicula Petcu, din altă istorisire, Biruința de Alexandru Gârneață. În viața primului se Întâmplă un fapt foarte asemănător cu cel din viața ucenicului Năsturaș, care, la rândul
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
volum, nu Întrunește sufragiile criticii: „Ion Istrati, autorul romanului Grâu Înfrățit - Începe J. POPPER 44 - recent publicat de EPLA dovedise prin cele două nuvele apărute În 1948 În Flacăra sub titlul Tarlaua și Vin Bașovenii, calități cu totul deosebite de povestitor. (Ă). Puterea de pătrundere cu care descrie Istrati viața satului moldovenesc din Grâu Înfrățit dovedește că scriitorul a așezat la baza cărții sale o bogată și prelungă experiență de viață. El a trăit printre eroii săi, i-a cunoscut Îndeaproape
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
alese de Ion Creangă, unde cu toate deficiențele studiului, care nu dă suficientă extindere cercetării operei, sunt răsturnate tezele burgheze ale așa-zisului junimism al lui Creangă, ce distruge imaginea «idilicului» Creangă, se arată caracterul de clasă al humorului neîntrecutului povestitor. Nu tot aceeași combativitate manifestă ediția Opere alese Odobescu a lui Al. I. Ștefănescu, care face o bogată analiză, dar mai respectă oarecum ierarhia de valori moștenită de la istoriografia burgheză prin atenția acordată lui Pseudokinegheticos În raport cu alte opere ale lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
totuși survine schimbarea, are aspect catastrofic, nu pentru că personajul nu se poate adapta, ci pentru că așa îi este felul. Melancolia este sinonimă cu dorința de suferință. Astfel, personajele trăiesc într-o necontenită „durere” (precum Costache Udrescu din Neamul Udreștilor sau povestitorul din Întâmplare), ca și cum ar fi torturați de însingurarea în care ei înșiși s-au retras și de care sunt conștienți. Sunt chinuiți deoarece nu-și pot modifica inocența funciară. Mișu Gerescu (Scrisorile lui Mișu Gerescu) susține că bunătatea este o
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
vede lucruri ignorate de ceilalți. Armă fragilă, nebunia unor personaje arată că B.-V. nu are încredere în capacitatea insului de a face față lumii, ceea ce li se întâmplă cu deosebire celor înzestrați. Foarte înrudit cu actorii săi este și povestitorul, de la început cu un aer de bătrân, care nu prea se miră de nimic. El este, adesea, de tip clasic, stăpân absolut pe întâmplări și personaje, pe care, într-un anume sens, le vrea exemplare. S-au remarcat deseori „duioșia
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc arta lui de povestitor este și predilecția pentru melodramă. O parte dintre situațiile epice imaginate conțin ireductibilități în exces, cel puțin ca premisă. Dar scriitorul știe să le domolească, punând o surdină adesea exagerată, câteodată printr-un intermezzo umoristic, pășind în tragicomedie (Microbul). Evenimentele
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
directă, dialogul posibil al personajelor și rezumând evenimentele ori metamorfozele sufletești. Refrenul, altă particularitate, dă enunțului melodicitate și solemnitate. Podoabele aproape că lipsesc, metaforele apar rar și sunt obișnuite. O artă aparte, neegalată, demonstrează B.-V. în trecerea de la discursul povestitorului la acela al personajelor, de regulă prin saltul din prezentul povestirii în trecutul evenimentelor. Povestitorul alunecă domol în reconstituirea unor circumstanțe, pornind de la un prezent viu la un trecut reînviat prin stilul indirect liber, în care prozatorul este un maestru
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
enunțului melodicitate și solemnitate. Podoabele aproape că lipsesc, metaforele apar rar și sunt obișnuite. O artă aparte, neegalată, demonstrează B.-V. în trecerea de la discursul povestitorului la acela al personajelor, de regulă prin saltul din prezentul povestirii în trecutul evenimentelor. Povestitorul alunecă domol în reconstituirea unor circumstanțe, pornind de la un prezent viu la un trecut reînviat prin stilul indirect liber, în care prozatorul este un maestru. B.-V. a fost un publicist literar infecund, academic la suprafață, pătimaș în fond. Cele
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
critică a „dosarului Grama” și a prezenței lui Eminescu în conștiința blăjenilor. SCRIERI: Blajul, vatră de istorie și cultură (în colaborare cu Teodor Seiceanu), București, 1986; Andrei Mureșanu, București, 1988; Eminescu și Blajul, București, 1994; Eminescu, Reșița, 1999. Ediții, antologii: Povestitori ardeleni, pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1974; Timotei Cipariu, Discursuri, Cluj-Napoca, 1984 (în colaborare cu Ștefan Manciulea), Pagini literare, postfața edit., București, 1999; Andrei Mureșanu, Poezii, articole, București, 1988, Publicistică, pref. edit., Iași, 2003; Câmpia libertății în literatură, Cluj-Napoca, 1998; Noi
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
de muncă. Paginile de memorialistică și traducerile întregesc portretul acestui cărturar cu largi disponibilități. Relatările pline de umor ale experiențelor încercate în călătoriile sale sunt făcute într-un stil vioi și antrenant. Pus în situații neprevăzute, de cele mai multe ori comice, povestitorul, înzestrat cu mult bun-simț și istețime, găsește rezolvări fericite. B. este primul care a făcut o călătorie la vlahii din Arabia, trimiși acolo de împăratul Justinian. În această amintire, el explică, într-o sinteză, scopul călătoriilor sale la românii din
BURADA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
În ceată reprezintă un patetic document de acuzare al exploatării chiaburești. Autorul folosește forma compozițională a monologului, care era mai propice pentru dezvăluirea sentimentelor de ură și mânie ale țăranului sărac Ilie Resteu (...). Nuvela O adunare liniștită, cuprinzând dialoguri între povestitor și ascultător, este o adevărată scenetă, întreruptă doar de către autor prin scurte notații de regie, atunci când în scenă apar personaje noi. Datorită acestei măiestrii, țăranul închiaburit, deși nu apare deloc în nuvelă, rămâne pentru cititor un personaj viu, bine individualizat
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dozate cu oarecare subtilitate. Fiica lui Radu cel Frumos (1905) este un roman de aventuri, plasat într-un cadru istoric real, populat de personaje care, cele mai multe, au existat aievea. Fără să manifeste o deosebită inventivitate, A. este totuși un bun povestitor. Stilul are o patina de vechime, iar limba, îngrijita, plăcută, vădește cultură. Tragedia Fernanda („Peleșul”, 1887-1888), cu o versificație destul de sigură, dar cu o intrigă ciudată, pare o traducere. Că traducător, A. nu e preocupat de calitatea literară a textelor
ASLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]
-
cercetării narative, acesta va fi descris după ce vom prezenta poziția noastră teoretică. Poziția noastră teoretică De ce ar trebui să se realizeze studii narative? Sau, altfel spus, care ar fi locul narațiunii autobiografice în psihologia modernă? Oamenii sunt, prin natura lor, povestitori. Poveștile dau coerență și continuitate experiențelor noastre și au un rol central în comunicare. Poziția noastră teoretică, fundamentată pe lucrările menționate mai sus, e aceea că misiunea psihologiei, alături de interesul său pentru comportamentul oamenilor și cel al animalelor, precum și de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
este un flux. Mai mult decât atât, astfel de poveste e afectată de contextul în care este povestită: de scopul interviului (de exemplu, pentru angajare sau în vederea participării la un studiu), de natura „publicului” și relația ce se formează între povestitor și ascultător (provin oare cei doi din aceeași cultură, sunt sau nu sunt de același sex?), de starea de moment a naratorului etc. Prin urmare, o anumită poveste a vieții reprezintă o singură ipostază (sau mai multe) a versiunilor polifonice
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
anumit context interpersonal. Ne alăturăm acestor specialiști prin convingerea noastră că, prin studierea și interpretarea poveștilor vieții, cercetătorul poate avea acces nu doar la identitatea individuală și la sistemele sale de sensuri, ci și la cultura și lumea socială ale povestitorului. Câteva aspecte de bază privind efectuarea studiilor narative Utilizarea metodologiei narative permite obținerea unor date unice și complexe, care nu pot fi culese prin experimente, chestionare sau simpla observație. În ce privește problemele legate de modul în care trebuie să formulăm întrebarea
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
de folos cercetătorului prin faptul că implică o ordine preliminară și o orientare; cu toate acestea, materialele narative pot fi analizate la diverse scări, în varii dimensiuni, cum ar fI: conținuturile; structura; stilul vorbirii; trăsăturile afective; motivele, atitudinile și credințele povestitorului; nivelul cunoștințelor acestuia. În plus, așa cum am arătat mai sus, datele obținute sunt influențate de interacțiunea dintre intervievat și intervievator, ca și de alți factori contextuali. Aceste dimensiuni și influențe sunt adesea greu de detectat la o primă lectură, astfel
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
la așteptările legate de viitorul copiilor lor. Intervievatoarele au fost instruite special în vederea urmării acestei proceduri și li s-a spus să nu aibă o prea mecanică sau formală atitudine, ci să fie deschise și flexibile față de linia narativă a povestitorului, astfel încât să se obțină o poveste a vieții autentică. Ca rezultat al acestei orientări, împreună cu diferențele individuale normale dintre intervievatoare, precum și dintre povestitori, generând un tip unic de interacțiune în fiecare diadă, protocoalele de interviu au variat foarte mult. Unele
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
aibă o prea mecanică sau formală atitudine, ci să fie deschise și flexibile față de linia narativă a povestitorului, astfel încât să se obțină o poveste a vieții autentică. Ca rezultat al acestei orientări, împreună cu diferențele individuale normale dintre intervievatoare, precum și dintre povestitori, generând un tip unic de interacțiune în fiecare diadă, protocoalele de interviu au variat foarte mult. Unele erau monologice și aveau ca rezultat o narațiune aproape neîntreruptă. Altele erau mai dialogice, având secțiuni întregi de tip întrebare-răspuns. Unele intervievatoare au
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]