2,388 matches
-
dreptatea ne cere să avem în vedere că acuzatul n-a avut timp să și afirme ceva. Destinul lui s-a oprit la negație. În schimb, știm ce-au făcut cei care l-au doborât pe Robespierre și care au pozat în salvatori. Se pare că acești "salvatori" n-au luptat pentru a răsturna eșafodul, ci pentru a-l cuceri. Dezamăgiți de teroarea revoluției, ei sfârșesc prin a-l aclama pe Bonaparte. Pretinzîndu-se scârbiți de eșafod, se înghesuie la încoronarea lui
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
permis cutezanța nebunească de a zbura spre soare, folosind niște aripi lipite cu ceară, nimeni n-a avut curiozitatea să se suie în Olimp? Aș putea povesti cu lux de amănunte "plimbările" mele prin Atena în vremea când Frina îi poza lui Praxitele pentru Afrodita din Cnid. Și m-am gândit de nenumărate ori la singura condiție pe care i-a pus-o Eros frumoasei Psyche după ce a luat-o de pe muntele unde fusese abandonată și a dus-o cu el
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a-i concura pe zei, nu cu Nero), la "Prytaneion" (un soi de primărie antică), pe strada principală din Efes, pavată cu mari bucăți de piatră lucie și, bineînțeles, în fața Bibliotecii (doar suntem intelectuali). Aici, Marius Ghica mă îndeamnă să "pozez" în dreptul uneia din cele patru statui simbolice din nișe. Și abia după aceea descopăr că nimerisem în dreptul statuii pe piedestalul căreia scrie "Sofia", ceea ce, dacă mă gândesc la părerile mele actuale despre "înțelepciune", poate suna, doar, ca o ironie. Bărbații
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cum să te dai la o parte. Femeia s-a ridicat. Repede. La fel de repede s-au îmbrățișat,îndelung; s-au sărutat, tot îndelung, după care, ca doi copii prostuți și neajutorați, s au prins de câte o mână, și au pozat,în neștire, mulțimii de față. Între timp, canalul de televiziune continua să transmită, lumii, tot ce se petrecea acolo. Ropotul asurzitor de aplauze, ale asistenței, i-au trezit, parcă, la viața reală, pe ambii. Deci, acea mulțime de pușcăriașe, acceptau
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
plus de energie, de autoritate, care-l făceau dominator, chiar trufaș. Nu admitea să fie contrazis, de aceea tata îl incomoda uneori. Se învățase să peroreze, și nu-i lipsea, pentru a fi un orator de mare clasă, decât căldura. Poza prea mult, nu se putea debarasa de obișnuința de a se asculta doar pe sine. În sat, lumea îi zicea "domnu' Șerban", "domnu' profesor" sau "domnu' din jos", deoarece locuia în capătul din jos al satului. Surorile îl "domneau" și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu deliciosul ei accent franțuzesc. Cerșetorii n-aveau altă grijă decît să-și umple bine străchinile, nici nu băgară de seamă cînd măicuța Bendicion plecă ținîndu-l de mînă. Acasă se stîrnise o tevatură Îngrozitoare. Totul Începuse cînd Vilma termină de pozat pentru Palomino și-și puse din nou uniforma. Înapoindu-se din grădină se Întîlni cu Nilda și din ochii lor scăpărară scîntei de ură. Sălbatica o Întrebă unde e Julius și ea Îi răspunse că e În grădină, unde ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
intrare și el strîmba din nas fiindcă părul negru și unsuros al Sălbaticei era prea aproape. Lui Susan nu-i mai ardea de rîs și simți un gol În stomac, stînd Între Carlos și Daniel, țanțoși și mîndri că se pozau alături de ea. N-au mai spus: uite, uite păsărică, căci nu se cuvenea de față cu stăpînii. S-a auzit un clic și gata, dar Nilda spuse că Încă nu era gata, Încă una, nu mișcați, una cu lumînarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cadillacul impresarului; și neisprăvitul ăla nu se hotărăște odată să semneze contractul cu Briceno, care anul ăsta a Înnebunit pur și simplu publicul spaniol și a venit timpul să-l vedem și noi aici, la Lima. Țiganul a acceptat să pozeze pentru CORPAC, arătînd scîndurica pe care o ia Întotdeauna cînd călătorește cu avionul, fiindcă În avion nu există lemn și el nu se simte În apele lui dacă nu poate bate-n lemn. Și Juan Lucas Începe să se enerveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipă, dar Îndată văzu că Fernandito asista la scenă furios și adoptă repede masca numărul douăzeci și șapte. Necazul cel mare fu la o săptămînă după aceea, cînd Del Castillo, fotograful, aduse pozele gata și Sánchez Concha descoperi că Fernandito pozase fericit, rîzÎnd cu gura pînă la urechi, cum nu-l mai văzuse nimeni și el, pe rîndul din mijloc, mai Înalt decît toți ceilalți, dar cu o mutră de parcă se ținea să nu tragă un pîrț sau Îl durea Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îngrozitor stomacul, ce complicată era viața. Sánchez Concha Își puse repede fotografia În buzunarul de la haină și se Întoarse să vadă ce se Întîmpla cu restul clasei. Nu se Întîmpla nimic, sau mai bine zis se Întîmpla ceva; cumpărau cu toții poza ca să i-o arate lui mămica și să nu creadă că i-am cerut banii degeaba, cumpărau cu toții poza, În afară de Fernandito, care nici măcar nu și-a dat osteneala să se uite la ea. Del Castillo fotograful se apropie și Fernandito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîțiva ani, dacă o ținea tot așa, Fernandito avea să ajungă printre cei care o luau de dimineață cu băutura, Într-o cîrciumă de mahala, departe de San Isidro, așa socoti În sinea lui Del Castillo, fotograful care le făcea poza de amintire din școală. „Totul pregătit pentru mutare“, spunea telegrama arhitectului. Juan Lucas i-o citi lui Susan, În apartamentul de la Hotel Ritz din Madrid. Veniseră Într-o călătorie fulger, mai Întîi au petrecut o săptămînă la Londra și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bikini aurii. Din fericire s-a stăpînit și cînd au venit să-i facă poze și să-i ia declarații pentru presă, a spus că premiata cîștigase fiindcă merita să cîștige. Apoi au dus-o la plaja Herradura și a pozat așezată pe o stîncă, uitîndu-se la mare și declarînd că dintre muzicieni Îl prefera pe Beethoven și că visul ei era să ajungă manechin la televiziune. Desigur și cinematografia națională o interesa, dar pentru asta avea nevoie să studieze serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și trebui s-o ia de la capăt, repezindu-se iar ca să-i Încrusteze cuvîntul nebună Între buze. În două săptămîni Maruja Îl ținea sub papuc; totuși Bobby tocmai Împlinise șaptesprezece ani și, de fiecare dată cînd lăsa să-i cadă poza pentru ca s-o descopere ceilalți, nu că avea o nouă iubită, ci că ieșea În lume cu o femeiușcă clasa-ntîi, descoperea că arde de nerăbdare să meargă s-o vadă. Într-o după-amiază cînd n-a găsit-o (uitase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decolorat din clasă. Părinții ei nici măcar n-avu seseră bani să-i cumpere o matri colă imprimată cu vopsea galbenă, cum aveam toți: mama ei îi cususe numă rul cu ață galbenă pe-o bucată de diftină. În sin gura poză cu toată clasa pe care ne-au făcut-o într-a patra și care-a costat zece lei fiindcă era colorată, cu toate că nu ieșise bine, și ne-au silit s-o cumpărăm cu toții, Petruța stă pe rândul din mijloc, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
am privit cu nesaț. Marco, lângă mine, mi-a spus numele fiecărui vârf mai proeminent și-a fiecărei ape care șerpuia-n zare. L-am lăsat să converseze cu o româncă însoțită de prietena ei chinezoaică, foarte dornice să ne pozeze aflând că suntem scrii tori, și am înconjurat terasa ca să ajung la pano rama orașului. Și-acolo m-am trezit, singur pe toată latura din spre oraș a terasei, în fața ființei din muzeu! Era lipită cu omoplații de balu strada
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
n-ar face decât să plictisească. Totuși, în ciuda acestor rezultate meritorii, nu toată lumea își aduce așa cum trebuie aportul la sporirea continuă a bunului nume al Liceului... Sunt, nu puține, cadre care-și fac datoria de mântuială, fac lecții improvizate, chiar dacă pozează că au un material abundent și bine ales pentru subiectul respectiv, asta ca să epateze, dar asemenea trucuri ieftine nu pot păcăli pe nimeni, mai ales pe cei pe care unele persoane ar dori să-i tragă pe sfoară, dar nu
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cum să nu.” “Că, uite, mai dăunăzi ți-am văzut și numele pân’ ziare. Eu nu prea le citesc, da’ avea cineva unul mai gros și cu multe foi și p-o parte întreagă era numele tău. Ți-am văzut poza acolo și mi-am zis: Io-te, ăsta e-un băiat dăștept, a-nvățat carte și-a ajuns om. Brava ție! Nu ca ne’tu Aldica, un neisprăvit. Bei cu mine un rachiu? Hai, ia un gât, că nu ne
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cheamă Leonida?” “Auziți încoa’! am aflat că-i fiică de preot și că taică-su personal...” “Ce idee! Să-ți pocești astfel propriul copil! Ăștia-s inconștienți, mon cher!” “N-aș subscrie întrutotul la mirarea dumneavoastră. N-ați văzut ce poză marțială are? Cred că pe fata asta n-a învățat-o încă nimeni să râdă. Îngheți numai când îi privești chipul” “Ce clasă i-o fi dat, dragă?” “Am înțeles că o a II-a, nu știu care din ele” “Vai de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
trebuia decodată, explicată. El făcea în așa fel încât această istorie să pară esențială, poetică. După masă, se ridică întrebându-mă: - Ce-ai de gând să faci acum? Stătea acolo, în picioare, în bătaia soarelui arzător și mă privea compătimitor. Poza ca într-un tablou de Rembrandt în jocul umbrelor, impresionant de autoritar, totuși puțin deplasat. Un bărbat destul de voinic și foarte serios. Mi-am pironit privirea în pământ și i-am zis: - Caut un vapor pe care să urc clandestin
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
au putut să intre în mașină sau s-o deplaseze, de frică să nu strivească victima. Au fost nevoiți să aștepte ajutoare și să se uite cum poliția făcea fotografii. Weber cercetă una dintre fotografii. —Invers, spuse Hayes. Weber întoarse poza. Un Mark Schluter pletos, făcut covrig, cu un șuvoi lucios de sânge prelingându-i-se pe față prin gulerul deschis. Stătea cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
legală asupra fraților Schluter, dar incapabili să-și exprime dorința într-o limbă în care să se facă înțeleși. Îi trecu prin cap că inventase Nebraska. Toată povestea - o incursiune într-un gen amestecat, experimental, o poveste cu morală care poza în jurnalism. Nu se putea bizui pe nici o amintire despre ce s-a întâmplat acolo. Nu putea reconstitui cu exactitate nici măcar una dintre particularitățile Barbarei Gillespie, iar trăsăturile cu atât mai puțin. Și totuși nu se putea abține să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în volumul ce va fi publicat în 2016 ; 4) am scris zeci de mii, poate chiar sute de mii de mesaje, pe Discuția Secretă (sau DS, cum mai este ea cunoscută), despre literatură, politică, mâncare, filme, zodii etc. ; 5) am pozat ca Anne Sexton pentru proiectul Brand (cred că se mai găsește poza undeva pe net, Google se va dovedi de ajutor) ; 6) am scris un text pe www.canonul.net, în principal pentru că îmi place să fiu un camarad de
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
de mii, poate chiar sute de mii de mesaje, pe Discuția Secretă (sau DS, cum mai este ea cunoscută), despre literatură, politică, mâncare, filme, zodii etc. ; 5) am pozat ca Anne Sexton pentru proiectul Brand (cred că se mai găsește poza undeva pe net, Google se va dovedi de ajutor) ; 6) am scris un text pe www.canonul.net, în principal pentru că îmi place să fiu un camarad de nădejde, odată ce m-am angajat în ceva. Pe la începutul perioadei, imediat după ce
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
cetățenia. Dacă-i e foame copilului, îl alăptez. Simplu. Nu-mi pasă unde sunt, în România sau în UK. Vă sugerez să vă exprimați indignarea mai degrabă față de tipele de la pagina trei din tabloidele din țara asta (this country) care pozează dezbrăcate (fac semn cu bărbia în direcția lui bărbatu-su). Tipele alea, de la pagina trei, ar trebui să vă indigneze. Nu eu și copilul meu. Are dreptate. Sunt complet de acord, zice o doamnă două scaune mai încolo, cu accent
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
revistei colegului de bancă. Pe ea era o blondă într-un costum de baie, și pe ea se-ncolăcea un șarpe. Thaw deschise gura să nege, apoi se încruntă și tăcu. — Haide, zise Coulter, nu-ți tresaltă pula cînd vezi poza? Recunoaște că ești la fel ca noi. Thaw se duse în clasa următoare într-o stare de neliniște și confuzie. „îți tresaltă pula cînd vezi poza. Recunoaște că ești la fel ca noi.“ își aminti și alte cuvinte pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]