1,618 matches
-
4-5 zile de tifos: Începea să ajungă temperatura la 41 și mai mult, că tifosul ăla scotea febra din termometru, nici nu puteai să vezi mai mult... Și localnicii se Îmbolnăveau de tifos? Da, se Îmbolnăveau și ei. S-a prăpădit foarte multă lume și dintre localnici, dar ei erau mult mai rezistenți, mai rezistenți la frig, mai rezistenți la cald, mai rezistenți la păduchi, mai rezistenți la orice. Ăștia veniți erau mai sensibili - erau, totuși, din Bucovina, iar Bucovina era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
totul de la Început: să-și caute casă, ceva de lucru... Ce s-a Întâmplat până la urmă cu noul proprietar al casei dumneavoastră? Noul proprietar s-a constatat că era legionar, a fost judecat, a fost Închis și acolo s-a prăpădit, era bolnav... Asta deja când au venit rușii? Da. Pe urmă mai era În casă cineva, dar Încetul cu Încetul ne-am reluat casa Înapoi În totalitate. Bineînțeles că toate lucrurile de valoare lipseau, dar casa exista. Din familia dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sensul că toată lumea știa că noi trebuie să ajungem la Bug, și până la Bug mai erau Încă 100-120 km, iar noi făceam 8-10 km pe zi. Atunci tata și-a dat seama că dacă Încercăm să mergem mai departe ne prăpădim cu toții... Și În aceeași zi a coborât În sat - eludând, bineînțeles, controlul jandarmilor - și a reușit să găsească În Obodovca un bărbat cu casă care era dispus să primească o familie... Această familie eram noi, trei copii și doi maturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu perciunii tăiați - și l-a Întrebat: „Domnule, dumneavoastră chiar nu vă puteți detașa de preceptele religioase?”. La care el zice: „Natan, dacă Dumnezeu are o Întrebare pentru mine, eu am mult mai multe pentru el!” Bineînțeles că s-a prăpădit și el În câteva zile... Dintre dumneavoastră cine s-a Îmbolnăvit? Mama s-a Îmbolnăvit de tifos Între timp și era Într-o stare... aproape să o pierdem, iar soră-mea a făcut niște furuncule În jurul gâtului și era gata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În câteva zile... Dintre dumneavoastră cine s-a Îmbolnăvit? Mama s-a Îmbolnăvit de tifos Între timp și era Într-o stare... aproape să o pierdem, iar soră-mea a făcut niște furuncule În jurul gâtului și era gata să se prăpădească; pentru că efectiv se Îneca și norocul ei a fost că s-au deschis În exterior - așa spunea medicul care venea s-o consulte -, că dacă materia aia s-ar fi deschis Înăuntru efectiv murea... În toată perioada asta, singurul care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
leziuni pulmonare, și după doi ani de medicină a trebuit să mă las și să-mi schimb profesia mult dorită, pentru că profesorul mi-a spus: „Medicina e mai grea decât profesia de tăietor de lemne - dacă nu vrei să te prăpădești, atunci lasă-te!”. Fiind amator de artă, făcând teatru amator, chiar atunci În Cluj s-a deschis Institutul de Artă, cu mai multe secții: coregrafie, muzică, artă plastică, teatru... așa că m-am Înscris la Regie. Am luat examenul de admitere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
nici ei ce se Întâmplă... Acolo erau foarte mulți, atât deținuți, cât și muncitori aduși din țările vestice, francezi, spanioli... Ăia au fugit imediat În câmp, noi am rămas acolo: ne-a prins bombardamentul și mulți dintre noi s-au prăpădit și-n aceste bombardamente. Unui foarte bun prieten de-al meu i-a retezat o bombă ambele picioare de la genunchi - urla nenorocitul: „Împușcați-mă!”, că știa și nemțește. Nu l-au Împușcat - l-au dus, i-au amputat picioarele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai ales la Buchenwald. La Buchenwald, numit și „lagărul roșu”, unde erau mulți comuniști din ilegalitate care aveau grijă de ai lor, Îi protejau, ba chiar uneori schimbau fișele, să nu plece ai lor unde era sigur că se vor prăpădi. Schimbau fișele, Îl declarau mort, Îi dădeau alt număr... Pentru că majoritatea acestor funcții de birou, să zic așa, de kapo, adică organizarea internă a lagărului era lăsată de nemți pe mâna deținuților - și deținuții comuniști, care erau de foarte multă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu picătură. Perfuzii... Domnule, era o minune. Își revenea omul. Îți plăcea să vezi cum Își revine copilul ăsta. Erau tineri, În general; erau și bătrâni. Era un medic bătrân din Reghin, Weiss Baci. Și a ajuns acasă, dar era prăpădit. Și a venit la mine, la infirmerie, Învelit În hârtie igienică. „Ce-i cu tine, măi?” - „Mi-am pus fașă să creadă că sunt bolnav, că sunt rănit” - „Du-te naibii, stai acolo”. S-a căsătorit, a avut și o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vizitat secția TBC și a găsit niște schelete vii cu piele pe ele. Șeful comisiei, un colonel din comitetul central, întrebă cu uimire: Cum nu mor ăștia, mă, în halul în care sunt? Afară oamenii cu posibilități de tratament se prăpădesc rapid. Tovarășe colonel, păi ăștia se roagă toată ziua. Pesemne, asta-i ține!, răspunse milițianul fie din naivitate, fie vrând să-și arate vigilența. Colonelul a rămas o clipă perplex. Apoi s-a răstit la cei ce-l însoțeau: Să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
aducerile aminte în liniște netulburată“. Căința pentru o viață de egoism? Nu tocmai, totuși ceva în genul ăsta. Desigur, niciodată n-am pomenit de asemenea lucru femeilor și bărbaților cu care aveam de-a face în teatru. S-ar fi prăpădit de râs. Teatrul este, fără îndoială, locul unde poți învăța cel mai bine ce înseamnă vremelnicia gloriei; ah, toate acele minunate, strălucite pantomime complet apuse! Acum am de gând să mă lepăd de magie și să devin un pustnic; să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe care oricum nimeni nu-l înțelege. Tot restul e o mare de împuțenie, duhnind a vulgaritate care se complace. Wilfred a simțit lucrul ăsta. Îmi amintesc că uneori era atât de trist, după ce-i făcuse pe toți să se prăpădească de râs. Oh, Charles, dacă măcar ar exista un Dumnezeu, dar nu există, nu există... Ochii mari, rotunzi, căprui ai lui Perry se umpluseră de lacrimi, începu să se scotocească după o batistă, apoi folosi fața de masă. După o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dușman și vrea să te omoare, da’ numa’ atâta că nu te omoară, cum a fost la Securitate... credința îți dă un curaj și-ți dă o putere extraordinară. Dacă n-ar exista aceste lucruri, foarte mulți oameni s-ar prăpădi. Și să știți că și cei mai păcătoși oameni, sau cei mai răi, când ajung în situații din acestea, mulți se convertesc... sau se căiesc, măcar. Și zic: Doamne, am păcătuit, îmi pare rău... I se trezește speranța, și zice
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de mare valoare. Mi se pare că avea și doctoratul în filosofie... Deci era, cum ar zice francezul „bien calé”, foarte bine pus la punct, deștept. Și era foarte bine dispus, sigur, pe cât puteai fi în închisoare. Adică nu era prăpădit, să zică: Doamne, ce mă fac? El era ca și cum ar fi fost în facultate, indiferent... nici nu băga în seamă toate nenorocirile care se întâmplau în închisoare, că ne loveau cu bâta când intram, când mergeam sau când veneam de la
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
acțiunii verbului regent, care se poate afla la un timp trecut, mai ales la imperfect; „- Ia’ m-ai băgat în toate grozile morții, căci, cuprins de amețeală, nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă), la viitor indicativ: „- Bine, dragul tatei,... alege-ți un cal din herghelie care-i vrea tu... arme care-i crede că-ți vin la socoteală,...” (I. Creangă) sau la alte timpuri verbale. Simultaneitatea este tot relativă, depinzând mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi încheiat: „Pe când căutam liceul, mi se mai năzărise că, prăjină cum eram, când vor afla ceilalți că m-am înfățișat să dau examen pentru clasa întâi mă vor arăta cu degetul și vor râde de mine până se vor prăpădi.” (Z. Stancu) Imperfectul este timpul verbal cu planul semantic cel mai bogat și mai complex. Polivalența lui stă în legătură strânsă cu conținutul lexical al verbului, cu relațiile sale în ansamblul contextului sintactic, cu situarea lui în diferite alte corelații
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
indiferente (sau relativ indiferente) la conținutul lexical câteva din prepozițiile simple, cele mai abstracte: de, în, la etc.: „Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit La ceas oprit de lege și de datini...” (N. Labiș) „Afară ninge prăpădind / Iubita cântă la clavir.” (G. Bacovia) „De-un veac el șede astfel de moarte-uitat, bolnav.” (M. Eminescu) Cele mai multe prepoziții, însă, și mai ales locuțiunile prepoziționale, caracterizate printr-un plan semantic mai puțin abstract, chiar dacă aproape întotdeauna polisemantic, se înscriu în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
să puie mâna pe mine!” (I. Creangă) Observații: Aceste adverbe exprimă foarte frecvent în mod redundant „irealul” concomitent cu semiauxiliarul de modalitate a fi: Cuprins de amețeală nu mai știam unde mă găsesc, și cât pe ce erai să mă prăpădești.” (I. Creangă) „...A venit un zburător / Și strângându-l tare-n brațe era mai ca să-l omor.” (M. Eminescu) - sau aspect; sunt o modalitate lexicală de exprimare a categoriei gramaticale a aspectului: iar, mai, tot etc. „Și gonind biruitoare tot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu altul, călătoreau odată, vara, pe un drum.” (I. Creangă, p. 110), dar și cu tranzitivitate indirectă: „Trebuie să avem încredere deplină unii în alții.” (Z.Stancu, Șatra, 192) • sau adjective: „Și de dragi unul altuia/ Ei din ochi se prăpădesc.” (M. Eminescu, I, 95) Verbul regent se află cel mai adesea la diateza reciprocă; complementul de reciprocitate este atunci prelungirea sintactică a sensului de reciprocitate marcat prin morfemul de diateză: „Câtva timp s-au privit unul pe altul, parcă fiecare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-au mii viteze guri Să certe craii cu mânie... Ce-mi pasă? Mie deie-mi pace Să-mi duc Moldova-n bătălie Cu mii de mii de poloboace. Atunci când turcii, agarenii Mureau în iuruș cu halai, Oștirea noastră, moldovenii Se prăpădeau într-un gulai. Și zimbrul cel cu trei luceferi Lucea voios pe orice cort. Precum ne-a dus, venirăm teferi Și toți cu chef și nime mort. Nici vin cu apă n-am să mestec, Nici dau un ban pe
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
-l pierduse și de marele prestigiu de care se bucura atât în fața universitarilor și a studenților între care trăia, cât și în fața scriitorilor și a ziariștilor spanioli cu care ne-a mediat convorbirile. Despre ea am aflat că s-a prăpădit prin câte o notă scrisă pe cele trei felicitări cu Maica și Pruncul primite de la Madrid și a fost ca și cum ar fi murit de trei ori. Impresia cea mai puternică asupra mea a lăsat-o mesajul Janei Popeanga pe care
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
clipe. În vreme ce alții plângeau, eu nu-mi putusem stăpâni râsul când am auzit versurile lui Coșbuc recitate cu un patetism fioros: „Din codru rupi o rămurea/ Ce-i pasă codrului de ea?”. Cred că și Bubi, acolo, în cer, se prăpădea de râs. C.Ș.: Am ajuns la sfârșitul istoriei vieții lui și nu mi-ai spus încă numele acestui om cu un destin atât de neobișnuit și care a făcut față nenorocirilor cu atâta curaj. A.B.: Da, se numește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Nu mi se pare mare ispravă a te detașa, ci a căuta să transformi. Dacă stau pe marginea drumului și privesc la toate lucrurile grotești și penibile care se întâmplă pe drum și nu fac nimic altceva decât să mă prăpădesc de râs, fără să încerc să le pun capăt, nu mi se pare un lucru pentru care pot fi admirat. Sigur că zilnic există o mie și unul de motive de râs, dar a sta azi și a râde într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
poemele lui Lucian Vasilescu este un Golan trist. O așa-zisă "frondă" a imaginarului său are acoperire în valuta forte a angoasei". Fă-i, te rog, un portret din cuvinte autorului insolitului volum "Arta Popescu". L.V.: Cristi Popescu s-a prăpădit în 1995, cu doar câteva luni înainte de a-mi apărea și mie volumul de debut. "Arta Popescu" este, cred, un prag pe care Cristi a izbutit să-l treacă, un prag către un nou fel de a fi în poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
care pune întrebarea (A), care închide astfel secvența-schimb: T76 [Q-A1] Cenușăreaso, ție nu ți-ar plăcea să mergi la Bal? [R-B1] Vai, domnișoarelor, vă bateți joc de mine! Numai asta mi-ar mai trebui! [Eval.-A2] Ai dreptate, s-ar prăpădi cu toții de rîs văzînd-o pe Coșeriță la bal. (Trad. de Teodora Popa, Ed. Pentru Literatură, București, 1968, p.133) În jurul acestui nucleu tranzacțional de bază, un text dialogal este încadrat de secvențele fatice de deschidere și de închidere. Cum secvențele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]