1,503 matches
-
aduc cu vorbe la cuibarul meu și-i fac să se înmulțească. Aș putea să trăiesc din asta, dar nu mă lasă meseria... Cădea și luna din creștetul cerului. Ținea în tinicheaua ei o lumină ruginită, ștearsă și se prăvălea, prăvălea... Gheorghe se ridică. - Hai, mai avem. Paraschiv își dezmorți picioarele și luă pachetul. - Dă să mai duc și eu. Drumul se scurta pe la ulucile Dudeștiului. Trecură pe sub felinare și cotiră de-a dreptul prin câmp. Bătrânul vorbea îndîrjit: - Avem meserie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucrurile astea? - Știu eu, dădu ea din umeri, și el îi zări zbaterea sinilor mici și ascuțiți sub rochia subțire de stambă. Părul îi căzuse pe frunte și ochii fetei sclipeau de mândrie. Procopie își scoase haina și privi cerul prăvălit peste streașină de lut care-i acoperea. - Nu ți-e frică? îl întrebă Veta. - Nu, râse el, că are cine să mă apere... Tăcură. Împrejur era o liniște apăsătoare. Sub linia cerului decolorat treceau stoluri negre de păsări într-un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-o luă înainte. Ceilalți îl urmară. Să fi mers un sfert de ceas. Se întunecase și liniștea serii de iarnă fu spartă de un vuiet îndepărtat. Părea că dincolo de turlele vechi ale Bucureștiului, care se zăreau în depărtare, se prăvălește ceva greu. Asta dură numai o clipă, pe urmă tăcerea cuprinse iar locurile. Crengile înghețate ale păduricii din apropiere sunară încă, abia scuturate. Parcă se mai încălzise. Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare. Lăutarii grăbiră pasul. Neacșu își făcea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-și privirea pe fața lui MM așa cum țintești cu pușca. Știu că ești supărată pe mine, spuse ea, chinuită de remușcări. Cum să nu fi supărată? Ar fi trebuit să sun. Știu asta. Numai că mi se părea că se prăvălește lumea peste mine - făcu un gest larg, măturând aerul cu brațele, în clinchetul brățărilor - și a trebuit să fug. Și nu e chiar așa ușor să dai telefon din Goa, adăugă ea, mai prozaic. —Vio clopoțește ca un ren al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
primăvara aceea ploioasă, altele pavate cu lespezi, dar cu atât mai periculoase, deoarece orice piatră lipsă putea fi o capcană fatală pentru viitoarele mame. Sfârșite de oboseală, stingherite, ajunse la capătul răbdării, Salma și Warda, de data asta solidare, se prăvăliră pe același pat, cel al slujnicei, „Horra“ nefiind în stare să urce scara până la iatacul ei, în vreme ce taică-meu o lua iarăși din loc spre tavernă, fără să aibă habar că fusese cât p-aci să-și piardă în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de musulmani. Și de altfel, mușteriii lor nu sunt nici jidovi, nici creștini, după câte știu! Unii dintre ei se află poate printre noi în vinerea asta, plecându-și umili obrazul în fața Ziditorului lor, în vreme ce ieri-seară se prosternau în fața cupei, prăvăliți în brațele unei prostituate, sau poate chiar, cu mintea încețoșată și limba slobodă, rostind blasfemii împotriva Celui ce a interzis vinul, împotriva Celui ce a spus: „Nu veniți la rugăciune în stare de beție!“ Astaghfirullah! Mohamed taică-meu își drese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se întunecă. Iar tu, Granadă, știu că flacăra ta pâlpâie o ultimă oară înainte de a se stinge, dar nu vă bizuiți pe mine ca s-o sting, căci urmașii mei ar scuipa atunci peste amintirea mea până la ziua Judecății.“ Se prăvăli mai curând decât se așeză și câteva secunde se scurseră încet, apăsător, înainte ca tăcerea să fie iarăși ruptă de Astaghfirullah, care dădu uitării cu prilejul ăsta vechea lui dușmănie față de Abu-Khamr. „Medicul grăiește adevărul. Ceea ce vizirul vrea să ofere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Preț de o clipă, am revăzut în minte atâtea imagini ale lui: înduioșător când îmi povestea despre Granada; afectuos când mă mângâia pe ceafă; înspăimântător când o repudiase pe mama; execrabil când o jertfise pe sora mea; jalnic atunci când stătea prăvălit la masa unei taverne. Câte adevăruri îmi venea să-i strig de la înălțimea calului pe care ședeam! Știam însă că limba o să mi se lege din nou când am să pun piciorul pe pământ, când o să trebuiască să dau înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am înaintat către el, cu un aer amenințător. — Să te îmbrățișez sau să te snopesc în bătaie? A râs și mai strașnic. M-am prăvălit într-un fotoliu fără să mă fi invitat. — Spune-mi, Francesco, am visat cumva? Prin încăperea asta a trecut într-adevăr cardinalul Giulio, înveșmântat în alb? Lui i-am sărutat mâna? — Cardinalul Giulio de Medici nu mai există. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în care își exprima regretul pentru nelegiurea săvârșită de omenire prin cucerirea aerului - îl proteja. Dacă ar uita vreodată să se gândească la asta, dacă nu ar lua în serios problema zborului, păi, atunci era sigur că avionul se va prăvăli printre nori ca o piatră. De data asta însă, teama lui Henry avusese la dispoziție zile întregi ca să se acumuleze, cu mult înainte ca el să se apropie măcar de pista de decolare. În bagaje avea un pachet cu tăblițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
substanță, de originalitate. Pentru că, de fapt, textul nu reprezintă nimic; importantă era prezența tribunului, starea sufletească pe care o crea în comuniune cu masele, experiența colectivă ale cărei izvoare iraționale știa, ca nimeni altul, să le deschidă și să le prăvălească sub cerul transparent al Lisabonei. Vorbea despre suferințele poporului strivit de tirania monarhiei. Vorbea despre salvarea patriei prin revoluție, de purificarea ei prin sânge. Patriotismul se împăca de minune, atunci, cu revoluția și republicanismul, căci "Bragança" era socotit un străin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zărească idolul. Când se pregătea să treacă pragul ușii de la intrare, se auzi un foc de armă. Sidonio încercă să bage mâna în buzunarul mantalei, fără îndoială ca să scoată revolverul, dar nu mai avu timp. Un al doilea foc îl prăvăli la pământ. Panica puse repede stăpânire pe mulțimea aceea înnebunită de spaimă și durere. Gărzile republicane și agenții încep să lovească în neștire. Sidonio e dus pe brațe în automobil, e deschis la piept. Nu mă mai necăjiți, băieți!", le
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
flăcări și să-l salveze pe comandant. După ore, am aflat că revista aparținea unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei. L-am acuzat că m-a trădat și m-a batjocorit. În bătaia care a urmat, s-a prăvălit cu spatele pe o bancă, prinzându-și piciorul Într-o Îmbucătură a ei și fracturându-și glezna. A zăcut la pat o lună, dar a avut eleganța de a nu dezvălui față de familia lui și de profesorii noștri contribuția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
foc, ridicându-se În capul oaselor cu o Înfățișare cumplită pentru a-și descărca pistolul spre d’Anthès. L-am văzut pe Lermontov zâmbind când l-a Înfruntat pe Martînov. L-am văzut pe solidul Sobinov În rolul lui Lenski prăvălindu-se și azvârlindu-și pistolul spre orchestră. Nici un scriitor rus de un oarecare renume n-a pregetat să descrie une recontre, o confruntare ostilă, fățișă, Întotdeauna desigur de tipul clasicului duel à volonté (nu acel ridicol spectacol spate-În-spate-pași-Întoarcere-pac-pac, cunoscut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
În trei. Mai târziu, ne petreceam aproape toate după-amiezile pe un ring pentru patine cu rotile din Kurfürstendamm. Îmi amintesc că Lenski se Îndrepta cu patinele, ca un făcut, numai spre stâlpul pe care Încerca să-l Îmbrățișeze, În timp ce se prăvălea cu un zdrăngănit asurzitor; și după ce mai persevera un timp, se mulțumea să stea Într-una din lojile ce flancau parapetul Îmbrăcat În pluș, consumând acolo felii triunghiulare de torte moka ușor sărate, asortate cu frișcă, În timp ce eu Îl depășeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
paleografice, „Povestea Tiparului“ - sărmane exponate ca acestea. Cea mai grozavă descoperire a noastră a fost - cred - o mică Încăpere unde se țineau măturile și scările; dar o stivă de rame goale care a Început brusc să alunece și să se prăvălească În Întuneric a atras un iubitor de artă curios și am luat-o la fugă. Ermitajul, Luvrul St. Petersburg-ului, ne oferea cotloane plăcute, mai ales Într-un anumit hol de la parter, printre vitrinele cu scarabei, din spatele sarcofagului lui Nana, Înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sfârșit de an, privind spre mine, cel ce încă mai stă în ușa berăriei, nu mai pot rechema amintirea acelei povestiri. Nu știu ce m-a tulburat atunci, încât să-mi vină să mă sinucid acolo, în ușa crâșmei, cutremurat de gândul, prăvălit dintr-odată în mine, că pierdusem cea mai frumoasă povestire din literatura română, dintre toate astfel de texte cunoscute de mine. Cuvinte mari, vane și fără nici un temei, știu, acum. Dar atunci, gândul că pierdusem o capodoperă odată cu servieta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timp greu care și-a pornit prăbușirea. Nu știe că mă va căuta, poate, nu știu că poate o voi căuta, nu știm că viețile noastre vor curge poate câtva timp împreună, nu știe încă nici ea cum textul se prăvale peste noi, avalanșă de timp indiferent, luându-ne și poate ducându-ne, într-o disperată încercare de a ne salva, împreună, așa cum cele mai ciudate întâmplări merg câteodată o vreme împreună, viețile noastre despărțindu-se apoi, iarăși după nebănuitele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obosit, învins. Tremura ușor, ca atins de boală. — În codrii ăia nenorociți am făcut-o. În blestemata aia de concentrare pe zonă, când ne retrăgeam din Bucovina. N-am vrut să-l mai ascult. Frica, cumplita frică, dintr-odată se prăvălise peste mine. Îngrozit, am urlat doar la Vichi: — Nenorocito! Îți dai seama în ce m-ai băgat?! Curvă afurisită, cu tot neamul tău! Te-ai prins ce mi-ai făcut?! Trombă a sărit și a dat să mă lovească. Țipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochii. Așteptă câteva secunde să pornească glonțul, apoi ridică încet pleoapele. Nevastă-sa apucase de un braț cadavrul șoferului încercînd să-l miște. Plângea fără să se mai stăpânească, boțindu-și chipul mic. Trăgea când de umeri, când de centură, prăvălită peste trupul cald încă. Profesorul încerca să nu privească dincolo de încălțămintea șoferului, niște ghete de antilopă cenușii cu crepul tocit la călcâie. ― Melania! hohoti Florence. Melania, mă auzi? Bătu ușurel obrajii reci și palizi. Bătrâna țeapănă părea că nu respiră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ca un sac. Dragu îi smulse pistolul și-l îndreptă spre ceilalți. Degetul nesigur nu nimerea trăgaciul. Primul glonț al cârnului îl lovi în umăr. Al doilea, în piept. Căzu moale, cu ochii luminoși agățați de cerul cenușiu care se prăvălea peste el. Maiorul strigă îngrozit: ― Foc! Raul Ionescu și Dascălu se prăbușiră aproape în același timp. Doamna Miga zări siluetele răsărite la marginea pădurii, apoi altele venind dinspre șosea. Ioniță Dragu își încovoie privirea. Lumina din ea se chirci. Ochii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șoferul căzu peste volan. O șuviță de sânge se prelingea pe tâmpla lui Werther von R. Ultima imagine ― femeia cu grumaz alb și evantai ― se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la nimica. 324 Gurele Mai mult ca prescurele. 325 Pentru tine sunt în stare Să mă plâng la mic și mare. 326 Bun e locul de jucat, Rău mă tem de răsturnat; Bun e locul de-nvîrtit, Rău mă tem de prăvălit. 327 Mai încet, măi băiețele, Mai încet cu copila Că nu-i nora mîni-ta, Ci-i a istui de colea, Acuș vine și ți-o ia. 328 Lele - a dracului să fii, De nu-i merge un-te-mbii Pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă de mijloc și o trânti cu toată puterea într-o piuă mare de piatră; peste piuă prăvăli o bucată de stâncă, pe care-o legă din toate părțile cu șepte lanțuri de fier. Înăuntru baba șuiera și se smulgea ca vântul închis dar nu-i folosea nimica. Veni iar la ospăț; când prin bolțile ferestelor, la lumina
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poftele (petrecerile opulente și dineurile cu câte două sute de persoane, avioanele particulare și automobilele cu șofer, pariurile imbecile pe talente de mâna a doua sau a treia, stipendiile lunare pentru artiști ale căror lucrări nu se vindeau), dar gâsca se prăvălise ca un bolovan în Mexic și nu avea să mai facă niciodată ouă de aur. Acesta a fost momentul în care Dryer a născocit un plan pentru a-l scuti pe Harry de necazuri. Cu suptul și fututul mergea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]