1,456 matches
-
cât puteau bie tele clopote, care se spărgeau dând din ele sunete adânci și puternice, păreau că plâng de durere și de jale la fiecare bucată ce cădea. Alții aruncau sfărâmăturile din fereastra clopotniței pe drum, lângă camion, și acolo, prăvălindu-se pe pământ, scoteau un alt geamăt înăbușit, care răsuna până în inimile noastre. [Garda noastră se plimba printre sfărâmături, băgând pe furiș din ele în buzunar. Au vândut călugărițelor, mie și Liei multe bucăți. Bucura, femeia de serviciu, care rămăsese
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în 1916 ne aflam la Mihăești cu dânsa, Ionel, Vintilă, Lia, Pia, Dinu, eu și Vintilică. „Nu cer decât să nu fim mai rău ca acum“, ne zicea dânsa. Simțea clocotind vulcanul sub noi. De atunci câte nu s-au prăvălit. Din fericire, eram convinși de bunul sfârșit și că, deși mai aveam multe de îndurat, puteam avea răbdare până la sfârșitul fericit. De aci înainte, știrile se răriră, chiar jurnalele nu mai soseau decât la două zile și apoi deloc. Trenurile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
familiei de Hohenzollern, între altele, vestita parură de rubine și briliante a Josefinei de Beauharnais, precum și faimoasele opale și smaralde. Un milion a costat pe rege, mai târziu, răscumpărarea acestei dărnicii. Totul mergea strună, când deodată castelul de cărți se prăvăli. Un mic martor al acestor uneltiri își dete seama de gravitatea lor și alergă pe ascuns la d. Dimitrie Sturdza, care succedase tatei în Partidul Liberal, și îl preveni. Acesta se duse la rege, îi explică situația și urmările ei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu urmări pe asasinii lui Iorga și Madgearu, făcându se astfel complice cu ei față de țară și străinătate (radio englez). Unde e generalul Antonescu de altădată? Ce decepție! ce tristețe, ce durere să privești sfârșitul lui pe abisul unde se prăvălește, și poate cu noi totul. Dar să o luăm de la început. În primele zile ale lui octombrie, am cerut să-l văd pentru a-i cere autorizarea să facem la Universitatea Liberă conferințele de toamnă. Mi-a fixat ora 2
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Am cărat lada, foarte grea, croită din lemn masiv, cum spuneam, cam o jumătate de zi, numai la deal, pe Vadul Rizeriei, pe lângă clădirea uriașă a Morii Lichiardopol, despre care se auzise că nemții o minaseră și oricând se putea prăvăli peste noi, dar nouă nu ne păsa, căram lada eroic, nedescurajați, ba împingându-o, ba săltând-o, schimbând tot mai des locurile de unde-o apucam, până când am răzbit sus în Carantinei și apoi pe Cuza, până la domiciliul bunului meu prieten
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
razele soarelui desemnează câteodată doi și trei frumoși curcubei cu toată gama coloarelor. În dosul cascadei, pe păretele stâncei de pe care se aruncă râul, este construită o scară pe care te poți urca pănă sus la punctul de unde apa se prăvale în aer. Spectacol foarte impunător care însă nu se poate admira de pe scară decât cu prețul de a fi bine stropit, dacă n-ai pe umere un cauciuc. În aceeași zi ne-am dus să vizităm și Les Gorges du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
culori diferite (despre ochi). 149 Să scape de cineva. 150 Farfurii. 151 Șmecher, păcălitor. 152 Cerceta, căuta. 153 Javre, potăi (despre câini). 154 A opri (franțuzism). 155 A aduce vânatul (franțuzism). 156 Țesătură groasă de lână. 157 Înjurături. 158 A prăvăli, a răsturna (o căruță). 159 Vultur. 160 Cretă colorată. 161 Boem, vesel, petrecăreț. 162 Găurit. 163 Cavaler, om neînsurat. 164 Supărat, mânios. 165 Obișnuință. 166 Totdeauna te agăți de femeile frumoase și de rochiile lungi (franceză). 167 Ace cu gămălie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de fier cu orez"), lipsa familiei care să aibă grijă de cel vârstnic (politica unui singur copil pe familie), lipsa asigurărilor de sănătate universale și lipsa pensiei corupția poate părea singura cale de scăpare. Această generație este prinsă între sisteme, prăvălindu-se tocmai în interstițiile dintre comunism și capitalism pe care cei corupți sunt capabili să le exploateze. Și într-o lume în care ,,toți ceilalți o fac", cu siguranță trebuie să fii prost să nu te alături lor. Dacă apare
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
această cascadă ca fiind a cailor, tocmai datorită acestei legende. Odată cu această cascadă, întreaga zonă a fost redenumită, muntele din imediata apropiere primind numele de Muntele Cailor, circul glaciar primind și el numele de Podul Cailor, iar pârâul ce se prăvălește în vale a primit numele de Izvorul Cailor. Citind legenda am înțeles mai bine istoria acestui tărâm fantastic. Afară s-a întunecat și noi ne-am reîntors cu telescaunul în Borșa, unde ne-am cazat. În acea noapte toți am
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
el sforăia cum se cade, în gheretă. Cei trei n-au mai văzut și n-au mai simțit cum se pornește apa, cum vine ca un munte lichid spre ei, cum îi spulberă ca pe gâzele cele neînsemnate, cum se prăvălește spre oraș, cum se întâlnește cu cealaltă apă ieșită din matcă, apa fluviului, cum împreună rup digul vechi, de protecție, cum cele două ape se contopesc mugind ca un miliard de tauri furioși, cum se reped spre așezarea numită Serenite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fiecare lucru pe care izbuteam să-l uit, îmi chinuia memoria altul, pe care îl uitasem mai demult și acum ieșea din nou la suprafață nechemat. Și atunci, veți întreba, care-i sfârșitul poveștii? E sfârșitul oricărei povești care se prăvălește peste noi fără ca nimic s-o anunțe, care ne dă viața peste cap și apoi dispare așa cum a apărut. Ce, parcă tot ce ne dă existența peste cap are o logică? Despre râie Amândouă fetițele Popescu au venit de la grădiniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nasului: hai, treci la treabă, fiindcă vreau să știu cum mai miroase lumea! La tot ce-i peste măsură de mult, simțurile mele se blochează. Mai bine zis, funcționează selectiv. E de-ajuns să deschid fereastra, și huruitul mașinilor se prăvălește în casă ca o cascadă. Când am fost prima oară la Niagara, am zis că mai mult de-atât nu se poate. Era ca și cum s-ar fi prăvălit peste mine zeci de fluvii învolburate și gata să dea în fiert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
funcționează selectiv. E de-ajuns să deschid fereastra, și huruitul mașinilor se prăvălește în casă ca o cascadă. Când am fost prima oară la Niagara, am zis că mai mult de-atât nu se poate. Era ca și cum s-ar fi prăvălit peste mine zeci de fluvii învolburate și gata să dea în fiert. Acum știu că se poate. Deschid fereastra, și zgomotul străzii, la orele când oamenii se duc la serviciu, la orele când se întorc de la serviciu și la toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
după ce am Înaintat puțin, am ajuns la respectiva alunecare de teren și a trebuit să pierdem o zi Întreagă acolo, murind de foame și În același timp plini de curiozitate, observînd cum muncitorii fixau explozibilul În bolovanii imenși ce se prăvăliseră pînă În mijlocul drumului. Pentru fiecare muncitor existau nici mai mult, nici mai puțin decît cinci supraveghetori autoritari, care Își urlau părerile și Întîrziau munca pirotehniștilor, care, la rîndul lor, nu erau nici ei chiar niște muncitori model. Am Încercat să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Zile de încercare și de har). În zorii anului nou Ca mortul ce trece în tăcere spre calea veșniciei și anul 1940 de plin zbucium, de adânci zguduiri și de grele încercări materiale, sufletești și naționale a plecat, s-a prăvălit în genune, a pierit. Plecarea lui însă, și sosirea unui an nou mai plin de nădejdi fericitoare, e momentul când fiecare trebuie să-și împreune mâinile pentru rugăciune și cu fața la pământ să ceară milă, îndurarea și binecuvântarea Domnului Tăriilor, care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care eu nu aveam dreptul de a-l cunoaște, de a-l vedea? Cine decât... un altul! Alby, poate... Asemenea erupției unui vulcan intrat brusc în acțiune, gelozia își înălță strigătul de lavă până la ceruri, lăsându-l apoi să se prăvălească peste tot și peste toate în râuri incandescente de foc care ardeau totul în calea lor, fără nici un discernământ. Sleit, fără să fi închis ochii toată noaptea, odată cu zorile am început să număr clipele până când aș fi putut pleca... Mânat
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
digului plăjii constănțene: aici nu ajung nici coconeturile cu cărnuri moi și basmale multicolore, nici domnii cu burtă, nici bohema care infestează plaja și nici - supremă fericire - orchestra simfonică a cinema tografiei. Pe blo curile mari de piatră și ciment prăvălite în mare zburdă și pescuiesc ado lescenți arși de soare, grațioși, fericiți, rău-crescuți și cu ochii blânzi. Marea - verdele tare, nobil al adâncimii, care n-are nimic a face cu braga sordidă de lângă plajă - clocotește necontenit printre stâncile artificiale, deși
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de pe asfalt. Tot așa, numai în Occident am auzit spunându-se că omul nu-i capabil să îndure lucrurile fără sens. Ce-ar putea face vorbele? Când viața în mare parte nu mai e cum trebuie să fie, cuvintele se prăvălesc și ele. Am văzut prăbușindu-se cuvintele pe care le aveam. Fiind încredințată că o dată cu ele s-ar fi prăbușit, dacă le-aș fi avut, și cele pe care nu le aveam. Iar cuvintele inexistente ar fi ajuns la fel
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mari cât pumnul se azvârleau în adânc de pe frunzele din baltă, cu un sunet înfundat ca pământul aruncat la înmormântări peste capacul sicrielor. De parcă te aflai la propria-ți înmormântare și auzeai cel din urmă salut al bulgărilor de pământ prăvălindu-ți-se peste cap în sicriu. Căram stropitoarele pline și vedeam cum din mormintele care nu intrau în atribuțiile noastre se ridica un soi de abur alb. Florile le udam fiecare pe seama lui, treaba mergea iute, pământul era însetat. Apoi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și superstițiile, astfel încât se formase un mărăciniș de „argumente“ care toate îți arătau limpede că fiecare dintre cei ce muriseră își meritase moartea. Reieșea că mortul îl provocase până-ntr-atât pe bunul Dumnezeu, încât, până la urmă, acestatrebuise să acționeze, prăvălindu-l pe cel în cauză din viață în moarte. Dumnezeul catolic transforma orice păcat într-o boală. El era deopotrivă martor principal și un sătean oarecare - aidoma tuturor celor ce-l invocau. Locuind în cerul acelui prăpădit de sat, Dumnezeu
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pentru o pereche de ochi sosită de la șes lucrurile păreau anapoda. Priveam la cer cum ai privi într-o băltoacă. și fiindcă apartamentul traversa cerul la jumătatea lui, cerul se proptea drept în geamul meu, iar când mâncam mi se prăvălea în farfurie. Poate că aceste imagini nici nu mi-ar fi trecut vreodată prin minte, dacă acei vântură-rele dintre vecini, colegi de birou și securiști, n-ar fi pus cu toții umărul la frica mea. Nu cerul era problema mea, ci
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
niște furnicături pe post de emisari îmi comunicau faptul că piciorul stâng a amorțit și că solicită de urgență sprijinul fratelui său. Cum acesta fusese deja grav avariat, și neputându-i veni în ajutor, stângul a capitulat și iată-mă prăvălit la dușumea, așteptând cu inima strânsă iminenta scurtare a părții superioare a corpului meu prăpădit. Dintr-un salt schizofrenicul a fost lângă mine. M-a înșfăcat violent de hăinuțele mele mototolite ținându-mă suspendat ca pe o găină jumulită apoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ghepardului în secunda în care a hotărât prinderea și uciderea victimei. Stând pe băncuța îngustă, rezemat cu spatele de peretele dubiței în momentul demarării în trombă a mașinii, cu cătușele la mâini, tata și-a pierdut echilibrul și s-a prăvălit lovindu-se dureros la cap. Începea calvarul unui drum lung și greu, chinuitor și insuportabil, de nouă ani de zile, cu regim sever, de exterminare, asemănător cu cel aplicat de naziști în lagărele morții, în care singurul punct luminos era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de forțe din toată durata omenirii i-a dat dreptate doctorului Petru Groza. Această istorie, în fața căreia atâția s-au zvârcolit ca saltimbancii, la poarta căreia atâția au bătut cu pumnii plini de sânge sau de aur, și s-au prăvălit în neant, îl va reține pentru paginile ei ca pe unul din ctitorii noii Românii, ca pe unul care a crezut în popor și-a învins o dată cu poporul.“ (Scînteia, 10 ianuarie 1958) Între cosmogonie și prostituție (nota V. I.) „[...] Pământul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mă îndrept tot spre strada Fucsik la familia Fodor, unde de data asta maestru de ceremonii e Rigo, bărbatul lui Teri. Rigobigo, cum îl alintă Oana, stă de strajă în fața casei cu numărul 9, unde dintr-o căruță tocmai se prăvălește un morman de butuci umezi și altul de cărbuni ca niște bile negre lucioase. Nici cărbunii-ouă, nici lemnele nu intră în curte la Fodori, din simplul motiv că descărcătura-i a mea și așteaptă teleportarea în pivnița de pe Victoriei 28
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]