5,068 matches
-
indivizii care îi împuternicesc și îi finanțează. De aceea, este inutil și retoric să ne prefacem că le atribuim o responsabilitate reală acestor tineri și fascismului lor nominal și artificial. Cultura căreia îi aparțin și care conține elementele nebuniei lor pragmatice este, repet încă o dată, aceeași cu a majoritatea celor de aceeași vârstă cu ei. Nu le oferă doar lor condiții inadmisibile generatoare de conformism și de nevroze - implicit și de extremism (ce reprezintă exact explozia cauzată de amestecul de conformism
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
comportamentului. Care este mimat direct, fără intermedieri, în limbajul fizico-mimic și în limbajul comportamental al realității. Eroii propagandei televizive - tineri pe motociclete, fete cu pastă de dinți - proliferează în milioane de eroi analogi, în realitate. Prin faptul că este perfect pragmatică, propaganda televizată reprezintă latura obișnuită, comună, a noii ideologii hedoniste de consum: este așadar extrem de eficientă. Dacă la nivelul voinței și al conștiinței televiziunea a fost, în toți acești ani, la dispoziția creștin-democrației și a Vaticanului, la nivel involuntar și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cel mai bun dintre toți”! Cât de repede s-a răzgândit amicul nostru! I-a fost de ajuns ca indicele de popularitate să se întoarcă împotriva mea, după cât se pare. De altfel, logica lui Bocca se bazează pe un bun-simț pragmatic foarte suspect. Rezultă că, în timp ce eu pălăvrăgesc, el își suflecă mâinile și muncește. Cu o grosolănie care este de înțeles și este explicabilă în cazul lui Ferrara, dar la el în nici un caz, Bocca a luat ad litteram - poate printr-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a regiunii Veneto). Paradigma culturală, în acest sens, este furnizată Creștin-democrației de către Vatican. Iar pentru a vedea în ce stare mizerabilă se află ea, este suficient să-i citim revistele, ziarele oficiale, publicațiile (mai ales acel înfiorător corpus, în întregime pragmatic și formalist în același timp, în cel mai rău sens pe care l-au avut vreodată acești termeni, al Tribunalului Sacru). Chiar și acum (când ceva-ceva ar fi trebuit să se fi înțeles), italiana folosită de preoți și de creștin-democrații
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și natura și, într-un anumit sens, i se poate justifica o formă de legalizare. Dacă legislatorii n-ar fi tot timpul în întârziere și nu ar fi complet lipsiți de imaginație, rămânând fideli bunului lor simț și propriei abstracțiuni pragmatice, ar putea rezolva chestiunea trecând avortul la capitolul mai vast al eutanasiei și conferindu-i ca avantaj o serie de „circumstanțe atenuante” cu caracter ecologic. Aceasta nu ar însemna că avortul ar înceta să mai fie un delict din punct
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o accept, pentru că e adevărată. Habar nu ai cât am invidiat dintotdeauna lipsa ta de idealism prost... Acum însă se poate spune orice despre Biserica catolică, în afară de faptul că este idealistă. Ba chiar este contrariul idealismului: non-idealistă, în schimb, absolut pragmatică. Mai mult decât oricine, preoții sunt cei care văd cu profund pesimism lumea așa cum este ea: nimeni nu e mai abil și mai vigilent decât ei când vine vorba de a surprinde statu-quo-ul și a-l formaliza. Pune mâna și
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mâna și recitește acel opus măreț al celui mai pur pragmatism (în care Dumnezeu nu este nici măcar numit, cu excepția formulelor), care sunt sentințele Tribunalului Sacru. Prin urmare, dacă eu sunt idealist, nu sunt catolic, iar dacă tu ești pesimist și pragmatic, ești catolic. După cum vezi, e chiar prea ușor să-ți întorc acuze de felul ăsta. Rămânând la aspectul general al discursului tău, tu glumești cu faptul că „de ceva vreme, calul meu de bătaie este consumismul”: ironia asta a ta
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ăsta. Rămânând la aspectul general al discursului tău, tu glumești cu faptul că „de ceva vreme, calul meu de bătaie este consumismul”: ironia asta a ta mi se pare un pic reductivă și, de aceea, simplistă. Știu bine, alegerea ta pragmatică este de a accepta statu-quo-ul, dar nu e și a mea, care sunt un idealist. „Consumismul există, ce să-i faci?”, pare că vrei să-mi spui. Atunci lasă-mă să-ți răspund: pentru tine, consumismul există și cu asta
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
făcut-o la nivel concret, am ales întotdeauna, evident, răul cel mai mic, adică avortul. Adică am comis un delict. În viață, în cotidian, morala este practică, nu există alternativă. Dar când te gândești la viață și la desfășurarea ei pragmatică ineluctabilă, ceea ce contează este rațiunea, care nu se poate contrazice niciodată și nici nu poate negocia. Ea stabilește principiile, nu faptele, chiar dacă nu poate să plece decât de la fapte. Este acel „pragmatism” extern „rigorii lor democratice” - mereu atât de autentic
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
viața nu este sacră și că sentimentul este stupid înseamnă a face o imensă favoare producătorilor. Și, de altfel, este ceea ce se cheamă „a turna gaz pe foc”. Noii italieni nu știu ce să facă cu sacralitatea, fiind cu toții, măcar în chip pragmatic, dacă nu și conștient, foarte moderni; cât despre sentiment, tind rapid să se elibereze de el. De fapt, ce anume face ca masacrele politice să fie realizabile - concret, în gesturi, în executare - după ce au fost concepute? Este îngrozitor de evident: lipsa
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
sută”) și transferul unor mase mari de populație de la țară la oraș („milioane de țărani au trecut la munca industrială sau la cea individuală”). Este vorba despre două fenomene pe care Andreotti le vede dintr-un punct de vedere strict pragmatic, factual, material, aproape nomenclator aș spune. Prezența lor pe listă este lipsită de semnificație, cu excepția faptului că există (sau sunt actuale). Pur nominalism administrativ. Andreotti nu se preocupă, de parcă n-ar fi treaba lui, de efectele omenești, culturale și politice
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care noua putere reală le-a distrus, realizând un adevărat genocid al preoților, care se integrează în cadrul unui genocid mult mai impunător și mai dramatic al țăranilor. Nu vreau să trec de partea Bisericii și a altor valori analoage, eliminate pragmatic de „dezvoltare”, dar Andreotti nu poate să mă acuze că nu-mi fac griji din cauza asta. De fapt, el e cel care râde de licurici, nu eu. Odată ce mi-am îndeplinit această îndatorire neplăcută, iată că a sosit momentul să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
fără să vrea) din cauza naturaleței (probabil false) cu care arată că vrea să accepte cu seninătate atrocitatea corporală a morții (o posibilă revelație incertă și spectrală a unei anumite „forme” a libidoului său). Și mă gândesc și la nebunia sa pragmatică: lăsând deoparte strânsa relație cu mama sa în materie de mici împrumuturi, mici afaceri financiare, pantofi, haine, de-ale gurii, obiecte utile etc., ceea ce te frapează este furia sa organizatorică ce nu cunoaște răgaz și care, încetul cu încetul, devine
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spun în sens autentic și total (pot exista și „producători” care vor, înainte de toate, poate chiar sincer, progresul, dar cazul lor nu servește de model). „Progresul” este așadar o noțiune ideală (socială și politică) acolo unde „dezvoltarea” este un fapt pragmatic și economic. Acum, această disociere cere o „sincronie” între „dezvoltare” și „progres”, dat fiind că este de neconceput (după câte se pare) un adevărat progres, dacă nu se creează premisele economice necesare punerii sale în practică. Care a fost lozinca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ignore însă și Caritatea. Iată oroarea. Caritatea, cel mai înalt dintre sentimentele evanghelice și singurul autonom (poate exista Caritate fără Credință și Speranță, dar fără Caritate, Credința și Speranța pot fi monstruoase), este aici degradată la nivelul unei măsuri pur pragmatice, de un defetism și un cinism de-a dreptul scandaloase. Caritatea pare să nu folosească la nimic altceva decât să-i descopere pe oameni în cea mai ștearsă și mai înfiorătoare goliciune de ființe: fără să-i ierte și fără
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și arhaică, nu puteam să nu mă gândesc insistent la Merlin Cocai 1. În orice caz, învățăturile pedante din Imitație, ce se adresează cu „tu” inițiatului „dintr-o clasă inferioară” (fiul țăranului ce se face popă) au ceva teribil de pragmatic. Amintesc regulile medicale ale doctorilor din Salerno, de exemplu. De aceea, a te ruga sau a te teme de Dumnezeu se situează pe același nivel, vag comic, cu mâncatul sau căcarea. Mi se pare, în concluzie, că mitica Imitație în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
conturează o nouă noțiune, cea de management, care începe să fie folosită tot mai frecvent. Există chiar tendința ca această nouă noțiune s-o acopere treptat pe cea de leadership. Pentru cei mai mulți autori, noțiunea de management include un conținut acțional, pragmatic, ea referindu-se la acțiunile, funcțiile sau procesele prin intermediul cărora sunt realizate obiectivele organizațiilor. În opinia lui M. Zlate (2004, p. 176), leadership-ul și managementul, liderii și managerii au, fiecare, „elemente proprii, specifice, care le asigură individualitatea și relativa autonomie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
militari și dacă da, care este aceasta? Există o corelație între un anumit stil de leadership și dominanța cerebrală? Dar între tipul psihologic și dominanța cerebrală? Toate aceste întrebări au constituit premise pentru prezenta cercetare, provocându-ne curiozitatea epistemică și pragmatică. Cercetările au evidențiat că preferințele cerebrale se pot modifica în urma unui antrenament adecvat. În aceste condiții, în cazul unei corelații, se poate modifica stilul de leadership sau tipul psihologic prin modificarea preferințelor cerebrale? Rămîne o întrebare deschisă și incitantă, la
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Christina Tănase), „Elemente de creativitate managerială” (Sorina Mardar). Moderatorii acestei secțiuni, conf. univ. dr. Tudor Borcea și conf. univ. dr. Ioana Manolache, au asigurat un climat de colaborare și înțelegere a preocupărilor și contribuțiilor fiecărui autor, reliefând în permanență perspectiva pragmatică a abordărilor creativității. La secțiunea „Științe socioumane” s-au prezentat lucrări ca „Motivația și factorii motivatori. Studiu de caz realizat în cadrul „S.C. Ispat Sidex S.A. Galați” (Gina Luminița Chiosa), „Economia creativității” (Adina Cristina Tulbure), „Efectul utilizării strategiilor creative asupra personalității
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
definesc obiectul noii științe, noțiunile de organizație, om organizațional, comportament organizațional, se evidențiază relațiile psihologiei organizaționale cu alte ramuri ale psihologiei (psihologia socială și psihologia muncii), se trec în revistă factorii ce au favorizat apariția psihologiei organizaționale (factori ontologici, epistemologici, pragmatici), se analizează conținutul principalelor etape istorice ale evoluției domeniului, se prezintă statutul actual al disciplinei și dominantele preocupărilor în plan teoretic și aplicativ, schițându-se totodată direcțiile de evoluției. Analizând diferitele definiții existente în literatura de specialitate, autorul le relevă
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
care ocupă funcții de conducere. Totodată, subliniem și faptul că există și se construiesc în continuare „instrumente” (pentru conturarea unor tipuri de manageri) mai mult sau mai puțin complexe, mai mult sau mai puțin obiective, mai mult sau mai puțin pragmatice... E destul de greu de crezut că „testul” propus de autorul francez a rezolvat problema stabilirii tipurilor manageriale. Instrumentul are însă și aspecte pozitive: se poate aplica și scora ușor și rapid, nu necesită studii de specialitate pentru stabilirea sau, mai
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
scurt cele 156 de tipuri manageriale posibile în urma aplicării testului propus de autor încă de la început. Cu toate că este francez (francezii sunt cunoscuți mai ales prin stilul lor „filosofic” în lucrările de psihologie organizațională), Patrice Fabart prezintă lucrurile într-un stil pragmatic, asemănător cu stilul anglo-american. Fără îndoială că această metodă a „culorilor intuitive” are limitele ei, dar așa cum spunea Jung: „Nici o metodologie experimentală n-a reușit niciodată și nu va reuși vreodată să ajungă la esența spiritului, nici chiar să dea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
putea fi parțial corect, pare mai plauzibilă afirmația potrivit căreia rușii erau mai preocupați de nivelul de producție decît de crearea unor oportunități egale de angajare. Astfel, implicarea femeilor În toate tipurile de muncă Își avea explicația În nevoia extrem de pragmatică de a crește productivitatea și de a-i pedepsi pe germani - indiferent de sex. În timp ce genul nu era un criteriu de distribuire a sarcinilor de lucru, pentru majoritatea femeilor, experiența muncii nu a fost În concordanță cu noțiunile tradiționale ale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la o castă selectă este infirmat de un „lucrător”, care vrea să demisioneze și să devină student, motivînd că prietenii lui sînt la facultate, iar el „este doar un sublocotenent de securitate” (p. 319). Un coleg al său, mult mai pragmatic și probabil resemnat, pleacă din orele de program pentru că „ Își ajută nevasta la bucătărie” (p. 319). Primii lideri ai noii structuri represive au „farmecul” lor. Teohari Georgescu agresează sexual peste 50 de femei, dar este foarte ferm ca ministru (pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nu a fost un fapt Îngrijorător și pentru Ceaușescu? Mai ales că, În plan intern, liderul de la București a dus o politică de tip stalinist. Autorul s-a rezumat să sugereze răspunsul: Ceaușescu a fost un lider foarte abil și pragmatic, care a văzut evenimentele interne din Cehoslovacia ca o distanțare față de Moscova. „Partidul și poporul nostru - spunea Ceaușescu - urmăresc cu cea mai caldă simpatie și se bucură din inimă de succesele pe care le obțineți În opera de construcție a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]