2,626 matches
-
era distrusă. Constată că și grajdul în care fusese închis luase foc și văzu cum acoperișul se prăbușea într-o trâmbă de fum și lemne arzând, lăsând în picioare doar câțiva stâlpi cuprinși de flăcări. Oameni și cai rătăceau prin preajmă, într-un haos total. în apropierea îngrăditurii văzu mulți oameni adunați la un loc; Sebastianus nu putu să nu se gândească că, dacă nu fusese ucis în atac, Balamber se afla cu siguranță acolo, căutând să restabilească ordinea printre ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și îl imobilizară, nu însă fără o luptă dură, căci era foarte viguros și, deși rănit, se apăra cu o îndârjire de fier. între timp, Sebastianus venise lângă Frediana, făcându-i un semn de salut. — Nu știam că erai prin preajmă. — Catârgiii ne-au anunțat că tâlharii ăștia sunt pe aici. Mi-e teamă, însă, că pentru satul de pe deal nu mai e nimic de făcut. — Da. De acolo venim; e un spectacol oribil. Frediana încuviință, fără să mai ceară alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
plin de satisfacție: — Bine! spuse, luându-și rămas-bun. O să-și amintească de noi o vreme prin părțile astea! Puțin după aceea, profitând de protecția oferită de pâlcul de copaci, mici grupuri de războinici părăsiră coada coloanei și se răspândiră prin preajmă, culcându-și caii în iarba înaltă și printre arbori. începu apoi așteptarea, care nu dură prea mult. Curând, pe drum apărură doi cercetași; ceva mai în spatele lor se putea vedea întregul detașament al urmăritorilor. Nemișcați, întinși pe pământul deja îmbibat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a-l descalifica pe Eudoxiu. Atins de perspicacitatea politică subtilă a lui Divicone, Sebastianus încuviință. — Omul ăsta are dreptate, Metronius. O să-l luăm cu noi pe bagaud. Va trebui însă să-i găsim calul. Trebuie să fie pe aici prin preajmă, împreună cu caii prietenilor lui. Divicone îl asigură: — Cred că soldații tăi au adus pe vreunul. Sebastianus, încruntat, îl măsură scurt cu privirea: poate doar în momentul acela, după ce auzise dezvăluirile prizonierului, își dădea seama cu adevărat de rolul hotărâtor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Aproape toți colonii și mulți dintre cei veniți din sat părăsiseră imediat villa ca să se ducă la casele lor și să vadă stricăciunile, însă unii dintre ei, rătăciți, nesiguri, rămăseseră mai multă vreme în curte ori rătăciseră un timp prin preajmă, temându-se de întoarcerea barbarilor. Mabertus nu ar fi băgat mâna în foc mai mult decât alții în privința încrederii în cuvântul Taciturnului. De aceea, de teama unei capcane, evitase să meargă până la tabără pe drum și preferase să străbată - sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Așadar, așa își găsise Taciturnul sfârșitul: în mica poiană, alături de fiul pentru care făcuse totul, sacrificând până și onoarea sa de războinic. încrețindu-și fruntea, privi întunecat împrejur, scormonind cu ochi scrutători desișul. Atacatorii lui Reinwalt puteau fi încă în preajmă și, chiar dacă nu erau, probabil, foarte numeroși, o confruntare între copaci i-ar fi dezavantajat foarte mult pe războinicii hiung-nu. Se întoarse repede la calul său. — Pe cai! îi ordonă lui Mandzuk. Patrule înainte și pe flancuri. Și lăsați carele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o revelație care avea anumite limitări emoționale. Înțelegând dintr-o dată clar situația, mintea i-o luă razna; apoi judecata interveni și gândurile i se mai liniștiră. Deci Anrella știa. Ei, bine, așa și trebuie. Evident că el se aflase prin preajmă de mulți ani. Orice schimbare ar fi avut loc, se petrecuse în mintea lui, nu în a ei. Craig privi la ceasul de pe perete: douăsprezece fără un sfert. Abia avea timp să se repeadă cu mașina acasă pentru prânz. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
totul depinde doar de mine. Sunt din nou propriul meu stăpân. Am câștigat jocul. S-a dus pe Apa Sâmbetei și visul urât și sentimentul ridicol al atașării. S-a dus și Filip. Dacă vrea să-mi mai stea prin preajmă, n-are decât să se facă din nou îngrijitor de cimitir, să tundă iarba, să strângă mucurile de țigări de pe mormântul meu..." "Oare ce mi-ar spune dacă prin absurd ar sta lângă mine, pe bancă, însoțindu-mă în aceste
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sfârâie călcâile“, propuse un muzicant. „Eu zic să-i mai suflăm În ureche, poate se trezește!“ Și, zicând aceasta, se puseră cu toții pe urlat... Acum, bătrâna se trezi de-a binelea. Deschizându-și, În sfârșit, ochii, Tatiana rămase Înmărmurită. În preajmă se vedeau doar morminte și cruci. Hainele sale, pe care le purta În tinerețe duminica și de sărbători, se legănau pe-o sfoară Întinsă Între doi salcâmi ce creșteau În fața sa, pe alee. Rochia ei de nuntă aninată de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vezi că ți-a dat laptele pe-alături?! Doamne, iartă-mă“, Își făcu semnul crucii Mașa, așezându-și mai bine găletușa Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pâine de secară și câte o sticluță de rachiu. Babulea devenise un fel de zeu al locului, un zeu pe cât de bun, pe atâta de nebun, care apăra casa de fulgere, de tunete și de duhurile rele ce bântuiau prin preajmă. Capra nu stătea liniștită o clipă, se fâțâia de pe un picior pe altul, mestecând tainul pe care i-l pusese Mașa lângă iesle. Femeia trebuia să aibă mare grijă de găletușa pe care o ține strânsă Între genunchi: Evlampia obișnuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul nici nu știa unde se află. Sculându-se cu chiu cu vai, porni În căutarea unui strop de apă. Știa că găleata trebuie să fie pe undeva prin preajmă. În capul său se produsese un adevărat haos. Pereții depozitului Îi erau străini. Spațiul de aici se intersectase acum cu un al spațiu, care părea să nu aibă nici Început, nici sfârșit. Ajunse pipăind cu mâinile la un fișet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
văzându-mă singură, se gândește că mi-e urât și vine să-mi țină companie... - Ce mai damă de onoare! exclamă surâzând Extraterestrul, după care adăugă, chipurile-n glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient minunat. Gruner Întotdeauna insistase să fie descris cu apreciere și afecțiune, aprobator, cu bunăvoință de toți cei care Îi veneau În preajmă. — Sunt complet În mâinile chirurgului. Fac exact ce-mi spune. — E un doctor bun? — O, da. E de la țară. Țăran de Georgia. A fost vedetă de fotbal american În colegiu. Țin minte că citeam de el prin ziare. A jucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viață! — Parchez aici și urc cu dumneavoastră, spuse Emil. N-au decât să-mi dea amendă dacă vor. — Nu s-a Întors doctorul? spuse Emil. Evident că nu. Angela ședea singură În camera de spital. — Bine atunci. O să fiu prin preajmă dacă aveți nevoie de mine. — Se pare că am ajuns să fumez câte trei pachete pe zi. Am rămas fără țigări, Emil. Nu pot nici măcar să mă concentrez pe ce scrie În ziar. — Benson & Hedges, da? Odată plecat, ea remarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
născut, iar ea a absolvit facultatea de artă, Jina a folosit banii de pe asigurarea de viață a lui Zach ca să cumpere căsuța asta, un bungalow micuț, ca o idee apărută pe ultima sută de metri între căsoaiele renovate dimprejur. Prin preajmă nu exista nici un râu care s-o bântuie, dar vecinii din partea stângă au cheltuit optzeci de mii de dolari pe o cascadă cu bolovani falși, care funcționa zi și noapte. Jinei ar fi trebuit să-i facă rău s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Pe pantele de nord ale muntelui zăpada se așezase deja. Spre ei se îndrepta și o furtună. Era imposibil să treacă de Gunbarrel Rapid, primul dintre obstacolele mici de după Corn Creek și nici n-ar fi prea mulți oameni prin preajmă care să le sară-n ajutor în caz c-ar intra în vreun bucluc. Jina aproape că nici nu i-a ascultat. Nu pretindea că gândea logic. Cu Earl, un poet, trăise tot timpul în pericol, dar alături de-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doilea ghid instalase o a doua tabără în josul râului, așa că ei nu mai aveau mare lucru de încărcat în barcă. Pe Danny îl mâncau tălpile; abia aștepta să vadă următoarea vâltoare. Ceilalți s-au dus la toaletă sau stăteau prin preajmă și discutau, iar Danny se ruga să nu li se facă foame sau să-și scoată scaunele pe iarbă. Hei, l-a interpelat Drew. La mulți ani ! Danny a rânjit. Azi împlinea doisprezece ani; cu o seară înainte maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să-i biciuiască picioarele, iar vântul să-i înțepe obrajii, femeia a izbucnit în râs. Dar a continuat să fugă ocolind copacii și sărind peste bolovani. Singurul care-a oprit-o a fost râul. Mary știa când Drew era în preajmă. I se făcea pielea de gâină și, cu toate că aerul îi umplea plămânii, ei tot i se părea că nu mai respira bine. Ochii i s-au umplut cu lacrimi când și-a dat seama că mama ei nu se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
la mână. Întâi n-au auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele. Zach s-a lăsat pe vine și-a pus mâna pe cel mai mare băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea peste el. Zâmbea. Zach a pășit fără zgomot, dar Jina a nimerit cu piciorul pe-un con de pin și l-a strivit. Murmurul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
momente să mor și eu, cum voia și Nicoleta... Chiar, oare ea de ce își dorea să nu mai trăiască? Toți oamenii au probleme, îmi spuneam, chiar și fetele cele mai frumoase. Până azi fusesem invizibil. Nu mă voise nimeni în preajmă și iatămă dintr-o dată devenit subiect de dispută între două tipe superbe. Nicoleta nu se cramponase de înălțimea mea și acest lucru mă intriga. Chiar și Creața începuse să descrie bărbatul perfect ca fiind înalt, ea însă nu. Își dorea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a fi prietenul Creței. Plângea. În mod normal, ar fi trebuit să fac stânga împrejur și să o las în plata Domnului sau să mă bucur că o văd suferind, dar eu nu puteam fi ca alții. Durerea celor din preajmă, mă afecta în mod direct și m-am trezit lângă ea. Știu că deranjez, i-am spus, totuși vreau să mă primești lângă tine. Pleacă Gonzales! De ce mă alungi? Vrei să-ți iei revanșa? o întrebam imitând un glas de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ocol albiei. Trei tineri din bandă, care se aflau pe porțiunea unde zăcea acum cazanul răsturnat, s-au repezit spre mine În căutare de ajutor, dar au fost repede prinși de atacanți, doborîți cu violență la pămînt și tîrÎți prin preajmă. Sau poate nu erau trei, ci numai doi. Nu m-am amestecat. Am redus mult viteza și, cu toate acestea, mașina tremură cu putere, de parcă ar fi fost supusă unui test de rezistență; zdrăngănea de parcă era gata-gata să se desfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
unor clădiri și la intrările scărilor rulante. Un băiat pe bicicletă tocmai distribuise ultimele sticle cu lapte și trecea pe pantă-n jos, pe lîngă mașină. Se auzea clinchetul sticlelor goale din sacoșă. Din fericire, nu mai era nimeni prin preajmă. Am luat-o la fugă pe scări, urcam cîte două trepte o dată și am sunat la soneria albă de la ușa vopsită În alb, cu bordură de un verde Închis. Deși nu trecuse decît o zi de cînd n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că sunt bandit!” S-a înscris la colectiv când a simțit că nu mai are rost să se încăpățâneze, cu o seară înainte de inaugurarea CAP, pe 9 mai 1962. După ce s-a făcut colectiv la Cioara, toate celelalte sate din preajmă au cedat. „A căzut Berlinu’”, ziceau ei. Toate astea le știu nu de la el, ci de la oamenii mai bătrâni, pe care îi întâlneam când mă duceam la moară, la Balomir. „A cui ești mă copile?” „A lu’ Ghiura Niculaie.” „Aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]