5,132 matches
-
Constituție, ea contravine acesteia și urmează să îi fie aplicate, pe căile înscrise în Constituție, rigorile ce se impun, inclusiv în procedura jurisdicționala, în fața Curții Constituționale. De aceea, chiar dacă unele domenii din legea de abilitare nu sunt suficient de riguros precizate, astfel cum în mod constant s-a statuat în jurisprudența Curții, Guvernul este obligat, cănd emite o ordonanță pe baza unei legi de abilitare, să respecte cu strictețe domeniile rezervate legii organice, deși o asemenea circumstantiere nu rezultă în mod
DECIZIE nr. 718 din 29 decembrie 1997 referitoare la constituţionalitatea unor prevederi ale Legii privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/119578_a_120907]
-
cel Marc el însuși a determinat generalizarea sistemului închinării, acesta legînd printr-un întreg lanț de jurăminte toți oamenii liberi, de la vasalii regali care se închinau, încre-dințîndu-se în mîinile suveranului, și pînă la modeștii vasali obișnuiți. Aceste instituții vasalice, trebuie precizat, s-au răspîndit cu precădere în lumea germanică, între Rin și Loara. În Galia de Sud și în Italia de Nord, ele s-au menținut într-un stadiu embrionar. Exista un jurămînt de fidelitate, dar beneficiul nu însoțea acest jurămînt
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a trecut la concepția poporului ca purtător al suveranității și sursă a legitimității. Prin această conversie semantică, Greenfeld afirmă că s-a produs o "revoluție conceptuală" care a "lansat era naționalismului" (p. 6). Noua înțelegere a națiunii ca popor suveran, precizată gradual în contextul socio-politic britanic, avea să fie consfințită politic prin Revoluția franceză. Înstăpâniți de idealurile democratismului, de dreptul popoarelor la autodeterminare și de principiul suveranității populare, doctrinarii revoluției au definit națiunea ca "un corp de asociați ce trăiesc sub
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
relativă a voturilor exprimate. În sistemele majoritare cu două tururi (numite și majority) în primul tur învinge numai candidatul care a obținut majoritatea absolută a voturilor exprimate; în caz contrar, funcția este atribuită prin al doilea tur cu modalități diferite, precizate mai înainte. În sfîrșit, toate variantele sistemului proporțional, aplicate numai în circumscripțiile plurinominale, care aleg mai mult de un candidat, adaptate tocmai pentru a realiza o relație de proporționalitate între voturile obținute și locurile atribuite. Există și varietăți destul de interesante
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
orice caz, chiar dacă s-ar ajunge la elaborarea unor modele comparate convingătoare, ar rămîne nelămurite două probleme foarte importante. Complexitatea Prima se referă la imaginea globală a proceselor mai puțin structurate, mai puțin previzibile, mai puțin orientate către direcții bine precizate, mai puțin repetabile, avînd, deci, un caracter episodic și fragmentar. Această imagine poate să depindă și de faptul că tocmai acestea sînt procesele de realizare a politicilor publice care atrag în mod frecvent atenția cercetătorilor, deoarece complexitatea este o provocare
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
revistele sunt conduse de "persoane cu veleități scriitoricești, care au tendința de a se întrece cu celelalte reviste care apar în Iași sau în țară și care nu înțeleg că acestea constituie, de fapt, ziare studențești cu un scop bine precizat"29. Este criticat faptul că nu se implică mai mult comisiile ASC, nu critică aceste lipsuri și se propune: "O instruire temeinică, directive precise, poate chiar elaborarea unor normative, de către UASCR, în acest sens30". Se propune ca un colectiv de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
de logos-ul grecesc: rostire, care semnifică în același timp noțiune (conținut de gândire) și cuvânt (o formă de gândire asimilată unei forme de exprimare); judecată și enunțare, raționament și inferență; rostirea este, totuși, înainte de orice, cuvânt esențial (în sensul precizat mai sus). Nu trebuie înțeles, din cele spuse despre schimbarea de perspectivă adusă de logica simbolică și de logos-ul ei reformalizat, că ar exista o diferență totală între logic (ca sinteză între ontic și lingvistic) și lingvistic (preeminent față de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
apărut ca fiind orizontul în care devine cu putință sinteza onticului și lingvisticul și, în urmare, instituirea logicului. Termenul logos, în accepțiunea sa comună, rostire, a suportat, în timp, o mișcare semantică, al cărei sens principal, din perspectiva celor tocmai precizate, este: de la lingvistic (cuvânt) la logic (formă logică, în genere, sau doar noțiune). Mișcarea aceasta a fost posibilă, paradoxal, în contextul tehnicizării limbajului filosofiei, fenomen început pentru termenul în cauză prin gândirea lui Heraclit 34 și desăvârșit în perioada clasică
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se referă, pe de alta, este suficient de clară pentru a-i sesiza nu doar sensul direct, constând în legătura ca atare dintre cele două părți (judecată și fapt), ci și sensul indirect al "valorii de adevăr".61 În contextul precizat, Aristotel nu-și pune probleme propriu-zis ontologice. El ia ca de la sine înțeles și faptul (real) spre care conduce judecata și corespondența dintre acestea. Există însă, pornind de aici, de la această acceptare "naturală", multe referiri ale logicianului la adevărul judecăților
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pornind de la ideea adevărului -corespondență, de la cea a corectitudinii, care o subordonează, formal (judicativ) pe cea dintâi, de la celelalte elemente ale spațiului judicativ, în "formă" și active deja în opera logică și filosofică a lui Aristotel. O meontologie, cu sensul precizat mai sus, ar putea conduce chiar către ivirea unor forme ale rostirii filosofice care să nu mai aibă, originar, o predeterminare judicativ-constitutivă; dar acest fapt aproape nici nu este de bănuit în acest moment; el ar deveni posibil numai prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Tocmai acestea ne îngăduie să vorbim despre reconstrucții-model ale celor două "discipline" judicative (la Aristotel, Augustin, Descartes, Locke, Hume, Kant, Hegel, Husserl, Wittgenstein, Heidegger, Noica ș. a.). Orice încercare de tematizare a problemelor logice conduce către operarea unei reducții, în sensul precizat mai sus. Dar cum este operată aceasta de către Aristotel? Interpretarea sub care au fost aduse câteva dintre elementele logicii sale, până acum, pot constitui un temei suficient pentru a deschide această nouă problemă privind statutul reducției (judicative) în chiar primul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a dovedit, formală. Deocamdată, avem proba doar pentru principiile științei (și ale artei). Ce se întâmplă în cazul acestora? Pentru a răspunde la întrebare, trebuie deschisă tema constituirii cunoștinței adevărate științifice. Genealogia cunoașterii, care scoate la iveală scenariul operațional precizat, trebuie luată și în sensul ei autentic, acela de constituire a cunoștinței; dar a unei cunoștințe condiționante pentru alte cunoștințe, anume pentru cele propriu-zis științifice. Scenariul alcătuit din cele patru operații (percepția, amintirea, experiența și principiul) doar pune la dispoziția
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
genere aceleași, de stabilire a antecedenței dintre diferiți termeni sau a aparteneței unora la alții, se diferențiază, în privința sensului lor, totuși, în funcție de "calitatea" judecății finale, după afirmativitatea sau negativitatea sa. În această etapă a căutării mediului, operațiile sunt mai bine precizate: este vorba despre antecedența logică și despre apartenența logică. Situația este astfel, fiindcă regulile au devenit sursă de ordine în desfășurarea logică, iar relația judicativă originară este multiplicată într-o structură logică nouă, cu o formă bine fixată. Acum pot
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
potrivit înțelesului kantian, care doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus), asemenea analiticii logice (din logica generală). Dialectica transcendentală, în schimb, nu mai apare doar ca o variantă ilicită de funcționare a analiticii, cum apărea dialectica logică (după punctul de vedere al lui Kant); ea pare a avea autonomie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adică, la nivelul judecăților alcătuite de ele, să fie realizat adevărul transcendental; date fiind acestea, timpul însuși repezintă sensul ultim al adevărului transcendental, precum și al sistemului principiilor pure ale intelectului. Timpul trebuie să fie prezent în acest sistem, cu rostul precizat mai devreme, pentru că el constituie linia de continuitate între intuiție și intelect (trecând prin imaginație) și el asigură, prin calitatea sa de formă a priori a intuiției sensibile, relevanța obiectivă a categoriilor, aducând obiectul, schematizat prin imaginație, sub o anumită
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cărui dezvăluire (reconstrucție) reprezintă sarcina demersului de aici încolo. Sensurile în discuție pot fi cel mai clar sesizate, cumpănite, evaluate etc. în însăși structura logicii transcendentale, mai cu seamă în sensul de analitică transcendentală și în cel de dialectică transcendentală, precizate, amândouă, mai sus, dar redeschise, în vederea unei noi cercetări a lor, acum. 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) Partea cea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenală plină de promisiuni. Iată un paradox: noumen-ul are potențial de constituire fenomenală. Desigur, dacă îl scoatem din registrul "negativo-pozitiv" în care l-a așezat Kant și încercăm să-i valorificăm acest potențial tocmai pe temeiul absenței timpului în sensul precizat; dar aceasta ne scoate din orizontul filosofiei kantiene. Oricum, Jacobi a avut o "intuiție" non-judicativă de toată lauda, atunci când a mărturisit că nu a putut intra în sistemul kantian fără presupoziția lucrului în sine, dar cu aceasta nu a putut
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca o constituire fenomenală), nu direct fenomenul; acesta a fost vizat cu predilecție în discuția despre topică și amfibolie (ambele transcendentale, în variantă kantiană). Deoarece cunoștința veritabilă este judecată sintetică a priori, aceasta va fi avută în vedere, în scopul precizat, în cele ce urmează. Într-o simplă enumerare, condițiile de posibilitate ale judecății sintetice a priori sunt următoarele: a) condițiile formale ale intuiției: timpul și spațiul, și ale intelectului: categoriile; b) materialul sensibil și condițiile materiale ale schemei transcendentale, aceea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitatea conceptelor intelectului, adică a tuturor condițiilor unui constituiri fenomenale realizate de intelect; dar ele sunt transcendente, fiindcă nu intră în structura "condiționată" a oricărei constituiri fenomenale, fiindcă ele nu sunt imanente acesteia, deși sunt prezente ca atare în sensul precizat: ca un necondiționat care completează condiționatul ca element al unei experiențe posibile; așadar, ca ceva ce intervine doar regulativ (dar necesar). Avem deja două direcții din care poate fi descrisă o Idee transcendentală: una este cea propriu-zis transcendentală, cealaltă, transcendentă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un singur capitol, referitor la prima teză, aceea a lui Kant despre ființa care "nu este un predicat". Prin urmare, "teza logicii" despre ființă, adică fenomenologia critică a lui "este", nu este reconstruită în registrul ontologic propriu-zis. Totuși, în contextul precizat, tema capătă de la bun început o dimensiune ontologică, fiindcă sistemul de referință, orizontul tematic deschis de filosof pentru a cuprinde problema lui "este", îl reprezintă Dasein-ul; mai bine zis, "adevărul" ca expresie a stării de deschidere proprii atât ființei cât
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcție de fenomen, fiecare fenomen "activând" ca structură intențională pentru că a căpătat sens de prealabil. 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului Indicarea poziției pe care o are "ca" în orizontul precizat s-a făcut printr-un singur reper: structura intențională ceva-ca-ceva. Existențial, "fenomenul ca" este plasat de Heidegger, cum știm, în orizontul "înțelegerii", componentă a locului-de-deschidere a Dasein-ului. Logic, adică raportat la fenomenul ca atare, anume enunțul, care se constituie prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cea finală, "logică", sunt mai clar înfățișate de Heidegger în contextul discuției despre constituirea stării-de-deschidere a Dasein-ului. Ele au de-a face, în primul rând, cu dubla ipostază a lui "ca" și deschid limbajul către limbă: problema "finală" a contextului precizat. "Ca-ul originar al explicitării (έρμηνεία) care înțelege la nivelul privirii-ambientale îl vom numi ‚ca'-ul existențial-hermeneutic spre deosebire de ‚ca'-ul apofantic al enunțului."185 Prima ordine cea existențial-ontologică nu poate fi luată prin sine și nici în mod parțial: ea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ar putea fi formulat astfel: constrângerea cea mai puternică în orizontul discursului (încă odată, în orizontul gândirii, rostirii și făptuirii) este de ordin interogativ. De aici faptul că ceea ce contează în cea mai mare măsură nu este legat, în orizontul precizat, de formele logice (concepte, judecăți de orice fel, tipuri de raționamente etc.) sau de alte elemente constitutive ale discursului, cum ar fi conținuturile sensibile și noetice, adevărul etc., ci de probleme, interogații, chestionări. Filosofia însăși, prin analitică și dialectică, și-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În contextul de față, distingând cu atenție între operațional și obiectual, putem spune că transcendentul imanent al judicativului este logos-ul însuși, în măsura în care, operațional, el "lucrează
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se vede, legăturile vizate aici aduc în prim plan ambele aspecte obiectuale ale judecății, dar prin câte un element al lor. Totuși, celălalt element din fiecare aspect trebuie luat în seamă, chiar dacă într-un moment secund al operării în sensul precizat al reducției. Întâi, în privința raportului dintre timp și subiectul logic, trebuie refăcut și întărit sensul de poziție (atitudine) al aspectului formal al judecății, iar pentru aceasta trebuie avut în vedere și predicatul logic, pentru că și acesta desemnează o poziție în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]