2,486 matches
-
de artă este originea artistului, arta este, deductibil, originea operei de artă și a artistului. Arta nu poate fi gândită în termeni concreți sau în definiții absolute. Ea se află mereu într-o joncțiune între forma și conținutul de care predispune, unde forma ne oferă tipul de artă, iar conținutul exprimă înțelesurile sale. Arta este o expresie a adevărului și a frumosului, în timp ce experiența estetică este o (re) interpretare continuă a obiectelor definitorii artei. Fiecare operă de artă este caracterizată de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spre o identificare cu ea înțeleasă ca facultate creativă. Apropierea creativității de imaginație este explicată și de Collingwood, care înțelege creativitatea ca fiind voluntară, conștientă și non-conceptuală. Creativitatea este interpretată ca un procedeu sentimental de exprimare a trăirilor artistului. Arta predispune de un obiect imaginar ce este specific creației. Ceea ce este creat exprimă sentimentul artistului, un proces de recunoaștere posibil numai prin contemplație. De aceea, produsul final al creației este predispus contemplării. Opera de artă ca produs final al creației și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca un procedeu sentimental de exprimare a trăirilor artistului. Arta predispune de un obiect imaginar ce este specific creației. Ceea ce este creat exprimă sentimentul artistului, un proces de recunoaștere posibil numai prin contemplație. De aceea, produsul final al creației este predispus contemplării. Opera de artă ca produs final al creației și imaginației este definită de mit și praxis. Pentru Aristotel, mimesis este definit de timp și acțiune întrucât desemnează o ființă în acțiune: mimesis-ul este activ și creativ. Însă Platon identifică
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
nu duce la constituirea entității ontologice literare, ci este doar un mod de interpretare a narativității sale. Orice experiență subiectivă a autorului încetează să mai existe odată cu creația operei literare. Scriitura impune noi realități și are o funcționlitate internă fiind predispusă schimbărilor ce au loc prin sine și în sine. Literatura are înțeles prin conținutul său, un conținut intern ce se exprimă prin actul literar 15. Autorul se desprinde definitiv de opera literară întrucât literatura își reclamă independența. Literatura devine obiect
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
universale, întrucât este un rezultat al judecății ce se bazează pe simțul comun, și implicit necesită universalitate. Creația operei literare, atât în formă scrisă, cât și în formă orală, implică compoziția lor interioară. Urmând tehnica compoziției, orice operă literară este predispusă la a fi copiată, se instaurează raportul ontologic dintre opera orginală și opera copiată. Această dualitate ridică și problema literalității unui discurs. Această întrebare survine în urma transformărilor suferite de opera literară originală (manuscrisul) prin traducere, interpretare sau reprezentare. Interogarea discursului
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opera literară sunt obiecte pure derivate în mod intențional de unitățile semnificative"31. Astfel, în orice obiect reprezentat conținutul trebuie să fie distins de raportul pur intențional obiect-structură. Conținutul determină rolul obiectelor reprezentate întrucât în percepția estetică a obiectului suntem predispuși la cercetarea apariției conținutului. Obiectele reprezentate nu sunt prezente în mod izolat, ci, datorită spațiului ontic al operei redat prin corelațiile dintre propoziții, sunt unite într-un spațiu ontic. Ceea ce este reprezentat nu este doar un dat arătat, ci o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
părinții se conving că nu handbalul este cauza insuccesului, dar de cele mai multe ori este prea târziu. Și posibilitatea ca elevele să se accidenteze îi opresc pe părinți să le lase să facă handbal, neluând în calcul că lipsa de mișcare predispune corpul la tot felul de afecțiuni. Soluția găsită de mine în relația cu părinții a fost dialogul pentru fiecare caz în parte, am identificat anumite probleme, le-am adus argumente, am stabilit un program de antrenament împreună cu ei, iar pe parcursul
TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE BASCHET by Cătălin Ciocan () [Corola-publishinghouse/Science/91611_a_92805]
-
și revăzute de autor în 2001, precum și fragmente dintr-un jurnal început în 1943, notații cu un redus conținut autobiografic, ce rețin mai degrabă senzații decât evenimente. Ca și în alte proze ale lui V., personajele din nuvele, singuratice și predispuse la visare, caută să-și recupereze trecutul cotidian în lumea iluzorie a bâlciului sau a circului. Autorul scrie mereu despre ceea ce se află dincolo de aparențele obișnuite, în profunzimea tăinuită a ființei și a lumii. SCRIERI: Versuri, București, 1936; Ferestrele zidite
VONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
obiceiurile nocive precum fumatul sau consumul de alcool, care cresc riscul acestor cancere secundare. 7.FACTORI DE RISC PENTRU CANCERELE CAVITĂȚII ORALE ȘI OROFARINGELUI Un factor de risc reprezintă acel factor care poate influența „șansa” unei persoane de a se predispune la dezvoltarea unei anumite boli (a unui cancer, referindu-ne la subiectul în discuție). Cancere diferite au factori de risc diferiți. De exemplu, expunerea tegumentelor la razele solare este un factor de risc pentru „cancerul de piele”. Dacă o persoană
Cancerul cavităţii orale şi orofaringelui : noţiuni elementare pentru studenţii facultăţilor de medicină şi medicină dentară by Daniela Trandafir, Violeta Trandafir, Dan Gogălniceanu () [Corola-publishinghouse/Science/401_a_737]
-
despre sine a Statelor Unite, ca națiune absolut dezinteresată sau indispensabilă sau tratarea Națiunilor Unite ca și cum ar fi ceva mai mult decât forumul de interacțiune a statelor sale membre - poate ideea unei „conștiințe morale a lumii”). Natura tragică a realismului este predispusă în mod natural spre a căuta dincolo de suprafața binevoitoare și a descoperi motivații egoiste. Avertismentul lui Morgenthau împotriva tendinței de a prelua interesele propriului grup și a le transforma în legi morale universal valabile nu a fost niciodată mai actual
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Concilierea din slăbiciune sau frică este, în aceeași măsură, inutilă și fatală. Concilierea de pe poziții de forță este generoasă și nobilă și poate reprezenta cea mai sigură și poate singura cale către pacea mondială. Cealaltă greșeală fundamentală în care sunt predispuși să cadă decidenții în chestiunile de politică externă este opusul celei discutate mai devreme. Confundă o politică a statu-quoului cu una imperialistă. Făcând acest lucru, statul A aplică anumite măsuri defensive ca intenție față de statul B, cum ar fi înarmarea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Conceptul de echilibru sau balanță și-a găsit, într-adevăr, cea mai importantă aplicație, dincolo de scena internațională, în sfera guvernării și a politicii interne 5. În interiorul instituțiilor reprezentative s-a dezvoltat frecvent o balanță de putere. Un sistem multipartit este predispus în mod special la acest fenomen. Aici, două grupuri, fiecare reprezentând o minoritate a legislativului, se opun deseori unul celuilalt, iar formarea majorității depinde de un al treilea grup. Ultimul va tinde să se alăture celui mai slab sau potențial
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un membru primește din beneficii partea leului, în timp ce restul contribuie cel mai mult. Atât timp cât obiectivul alianței este menținerea integrității teritoriale și politice a celor mai mici, aceasta nu se poate deosebi de un tratat de garanție. Interesele complementare sunt mai predispuse la o asemenea disproporție, deoarece sunt prin definiție deosebite în esență, iar evaluarea lor comparativă va fi probabil deformată de o interpretare subiectivă. O superioritate marcantă a puterii va spori credibilitatea interpretării. Este probabil ca distribuția beneficiilor să reflecte relațiile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
intens dezbătută în Statele Unite. Au fost oferite două răspunsuri diferite la această problemă. Unul este postulatul wilsonian și liberal conform căruia doar democrațiile își vor respecta angajamentele și vor urmări politici pașnice, iar tiraniile sunt în mod inerent mincinoase și predispuse la devierea nemulțumirii interne către expediții externe și război. În consecință, misiunea Statelor Unite este de a sprijini guvernele democratice și de a se opune și reforma guvernele autocratice din întreaga lume. La baza acestei viziuni stă asumpția filosofică, statuată cel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
neutralizat competiția din sfera armamentului naval, unde aceasta nu putea să fie acerbă. În același timp, el a eliberat energii și resurse materiale și, astfel, a stimulat competiția în acele domenii ale armamentului naval în care puterile navale erau mai predispuse să intre în concurență. Oricare ar fi fost motivele statelor semnatare și oricare ar fi fost efectele Tratatului de la Washington, acesta a limitat cu siguranță anumite tipuri de armament naval. Nu putem afirma același lucru nici despre Tratatul de la Londra
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și motivația sexuală însăși. Există trei grupuri de stimuli externi: Stimulii provenind direct de la indivizii de sex opus care anunță prezența unei copulații potențiale sau realizarea acesteia. Sunt cei mai importanți stimuli și acționează direct asupra motivației sexuale. Stimulii care predispun un organism pregătit sexual să răspundă la excitațiile care anunță o copulare potențial : sunt cei determinați de condițiile de mediu adecvate (de exemplu la unele specii, masculii au un teritoriu în afara căruia nu manifestă activitate sexuală își apără teritoriul de
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
o bună dilatație a orificiului uterin și comportă mai puține riscuri de prelungire spontană (de regulă). Ținând seama că orice incizie pe orificiul uterin, oricât de corect va fi suturată, produce cicatrice și constituie piedici în desfășurarea nașterilor viitoare ori predispune la apariția cervicitelor, o singură incizie practicată în dreptul orei 2, dă o dilatație suficientă orificiului uterin. Incizia se practică pe valve, sub control vizual, cu un foarfece butonat, după ce marginile orificiului au fost reperate cu două pense de col (Pozzi
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
în producerea lor distingem trei grupe de factori: factorul local reprezentat de forma și elasticitatea perineului perineele înalte ale primiparelor în vârstă, perineele cicatriceale, edemațiate, precum și cele ale femeilor cu infantilism genital ori perineul foarte musculos al sportivelor sunt mai predispuse la rupturi ; factorul fetal degajarea unui craniu cu o circumferință mai mare decât obișnuită, în prezentație facială (PF) sau în occipito-sacrată (OS) atrage după sine mai frecvent delabrarea perineului ; calitatea asistenței la naștere este al treilea factor de care depind
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
o altă configurație strucurală Structurile misionare (reformatoare) facilitaeză identificarea puternică și naturală a membrilor organizației cu organizația joacă rolul unui mecanism necesar de coordonare dispune de un mare grad de integrare interioară conduc la o oarecare închidere în sine, sunt predispuse la izolare tendința spre izolare poate intra în conflict cu cea de asimilare de noi membri Structurile politizate sunt productive: facilitează trecerea de la un sistem de putere la altul asigură echilibrarea forțelor ireconciliabile existente în organizație ar putea genera apariția
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Fig. 13.7 - Stiluri decizionale Fiecare dintre aceste stiluri decizionale are însă și o serie de limite. Astfel, decidenții directivi tind să fie autoritari și angajați pe perioade scurte de timp; decidenții analitici sunt adeseori autoritari, despotici; decidenții comportamentali sunt predispuși spre o abordare „moale” a deciziilor, au dificultăți în a spune „nu” celorlalți și în luarea deciziilor dificile; decidenții conceptuali pot dezvolta o abordare idealistă și indecisă în procesul luării deciziilor (Kinicki, Kreitner, 2003, pp. 183-184). Cei doi autori citați
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cei care au credințe, interese și caracteristici de personalitate asemănătoare; cei ce au încredere în sine, care sunt hotărâți, maturi, cu nevoi înalte de realizare și dominanță; cei bine adaptați și stabili emoționali; cei care au un control intern; cei predispuși de a fi satisfăcuți; cei a căror personalitate este în acord cu solicitările mediului; cei care lucreează în grupuri mici; cei care lucreează în grupuri coezive; cei care sunt în relații bune cu șefii; cei care ocupă poziții înalte în
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
cu nivel de instruire scăzut; muncitorii; muncitorii semicalificați și necalificați; cei cu credințe, interese și caracteristici de personalitate diferite, divergente; cei neîncrezători în forțele proprii, nehotărâți, imaturi psihologic și social; cei cu adaptare emoțională săracă; cei cu control extern; cei predispuși spre insatisfacție; cei a căror personalitate este în dezacord cu solicitările mediului; cei care lucreează individual și izolat sau în grupuri mari; cei care lucreează în grupuri tensionate și dezbinate; cei care întrețin relații conflictuale cu șefii; cei aflați la
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
exact, înnăscute − în satisfacție/insatisfacție. De aceea, cercetătorii au început să se întrebe dacă nu cumva există o anumită predispoziție înnăscută a oamenilor de a fi fericiți sau nefericiți, optimiști sau pesimiști. Cu timpul, ideea potrivit căreia oamenii ar fi predispuși genetic de a fi satisfăcuți sau nesatisfăcuți a început să prindă contur. S-a considerat că există o afectivitate pozitivă și o afectivitate negativă exprimată în tendința oamenilor de a fi satisfăcuți sau nesatisfăcuți - prima este dimensiunea fericirii relative, datorită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
caracterizează gândirea depresivă, conform căreia cineva trebuie să fie perfect, că acel cineva depinde de alții pentru sentimentul de autoprețuire, fapt care antrenează după sine nefericirea. Afectivitatea pozitivă a fost legată de extraversie, iar ceea negativă de nevrotism, extraverții fiind predispuși la experiențe emoționale pozitive și deci la fericire, nevroticii − la experiențe emoționale nefericite și, prin urmare, la insatisfacție. Aceste ultime idei sugerează că oamenii sunt predispuși temperamental să fie mai mult sau mai puțin satisfăcuți în pofida divergenței dintre ceea ce dorește
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Afectivitatea pozitivă a fost legată de extraversie, iar ceea negativă de nevrotism, extraverții fiind predispuși la experiențe emoționale pozitive și deci la fericire, nevroticii − la experiențe emoționale nefericite și, prin urmare, la insatisfacție. Aceste ultime idei sugerează că oamenii sunt predispuși temperamental să fie mai mult sau mai puțin satisfăcuți în pofida divergenței dintre ceea ce dorește un individ și ceea ce i se oferă, precum și în pofida corectitudinii în mediul de muncă (vezi Johns, 1998, p. 133). În sprijinul acestor idei au fost aduse
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]