2,032 matches
-
Se Întâmplau, vorba cântecului, acolo. Și atunci de ce, când priveam pe furiș prin lucarnă, vedeam, după a doua noastră noapte petrecută În pod, un tanc trecând pe lângă peluza din fața casei noastre? Un tanc verde, de armată singur cuc În umbrele prelungi ale zorilor, cu șenilele enorme zăngănind pe asfalt. Un vehicul militar blindat care nu Întâmpina nici un obstacol mai mare decât o patină cu rotile rătăcită. Tancul rula pe lângă casele Înstărite, pe lângă frontoane și turnulețe, pe lângă galerii. Se opri scurt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Era neagră ca Însuși cosmosul și de forma unei rachete care stă pe-o parte. Capota era alungită, terminându-se Într-un punct, ca un scut aerodinamic, iar de acolo aeronava se Întindea În spate, pe alee, Într-o formă prelungă, superbă, Îngrijorător de perfectă. Avea un radiator argintiu multicelular, ca pentru a filtra pulberea stelară. Tubulatura cromată, menită să adăpostească ansamblul de circuite, pornea de la lămpile de semnalizare conice de culoare galbenă și urma conturul rotunjit al mașinii până În spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Chiar și o drujbă din depărtare s-a oprit. Am admirat măreția lui Jenny S. Lumina aurie, de amiază târzie, se intensifica În jurul ei. Costumul ei de baie patriotic se bomba ca al nimănui. Mușchii i se Încordau În coapsele prelungi. Alergă până În capătul pontonului și sări În lac, unde un grup de naiade (prietenele ei de la Cedar Rapids) Înotară În Întâmpinarea ei. Lăsând cartea În jos, mi-am privit corpul. Era acolo, ca de obicei: pieptul plat, șoldurile inexistente, picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
brusc, apoi și-l Învârti În formă de turban. Alături de ea, o altă Brățară privea În gol cu niște ochi albaștri și pustii În timp ce se ungea cu cremă. Altă Brățară duse o sticlă cu apă la gură, etalându-și coloana prelungă a gâtului. Pentru că nu voiam să mă zgâiesc, m-am uitat În altă parte, dar auzeam În continuare zgomotul pe care-l făceau când se Îmbrăcau. Peste șuieratul dușului și plescăitul picioarelor pe gresie, un clinchet ascuțit, subțire, un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se mai uita În sus, la Rex, iar fața Îi radia. ― Haide, i-am spus. Trebuie să mergem la chestia aia. ― Care chestie? ― Știi tu. Chestia aia. Până la urmă am reușit s-o iau de acolo. Lăsă În urmă zâmbete prelungi și priviri sugestive. De Îndată ce am coborât de pe verandă, se Încruntă la mine. ― Unde mă duci? mă Întrebă furioasă. ― Departe de cretinul ăla. ― Nu poți să mă lași În pace nici un minut? ― Vrei să te las În pace? am spus. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o cămașă cu monogramă, sfâșiată la umeri, ce-i dezvăluia pielea bronzată. Pe gâtul de dansator de flamenco avea un semn roșu: o pișcătură de insectă, un coș pe cale de vindecare. Își Închise ochii ca să inhaleze adânc, Împreunându-și genele prelungi. Părul Îi era gros și uleios ca o blană de vidră. În cele din urmă deschise ochii și-i pasă țigara Obiectului. Spre surprinderea mea, ea o luă, de parcă ar fi fost una dintre Îndrăgitele ei țigări Tareyton. O puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lux și mașina ultramodernă din desene animate Începu să se vadă. Motorul Cadillacului vuia de putere. Cei opt cilindri răbufneau, iar carburatorul absorbea cantități imense de combustibil. Pistoanele bubuiau și săreau, iar cureaua de transmisie se Învârtea nebunește, În timp ce mașina prelungă, supraumană, le depășea pe celelalte de parcă toate ar fi stat pe loc. Văzând cât de repede vine Eldorado-ul, celelalte mașini se dădeau la o parte. Milton trecu prin trafic ca glonțul și apoi zări Gremlinul verde Înaintea lui. ― Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărbat cu un aer impenetrabil, cu silueta profilându-i-se artistic pe cerul hibernal. Haina de piele Îi ajungea până la glezne. Pe ochi avea niște ochelari de soare de motociclist, a căror bandă elastică Îi Înconjura figura impunătoare, cu maxilare prelungi, iar În vârful capului era proțăpit - sau mai degrabă plutea - galionul spaniol al unei pălării maro de catifea. Acest personaj nu făcea parte din lumea mea suburbană, prin urmare mi se păruse exotic. Și totuși Îmi era familiar, reprezentativ pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un concert de pian al lui Ceaikovski, se ghemuise prin colțuri și unghere și se rostogolea leneșă peste stradă, se aciuase până și în cadența molcomă a copitelor de cai, în asfaltul aleii Băiuț, în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și să-și gâdile fratele în același timp, că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
concediul de odihnă la București. Sunt cinci ani de când am fost nevoit să-l părăsesc. Când au trecut oare...?” „Bucureștiul e un oraș frumos? - se interesă fata privindu-l cu dragoste. Ce are În mod deosebit...?” „Ce nu are...!oftă prelung Tony Pavone dus pe gânduri. Tot ce poți afla mai drăguț, mai pitoresc, apun În fața ospitalității locuitorilor acestui oraș. Pot afirma fără teamă de-a greși, atât bucureștenii precum și locuitorii acestui Întreg teritoriu strămoșesc au În permanență zâmbetul pe buze
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
informă mai multe amănunte. Membru al Pardidului Comunist de la Înființarea lui, a deținut multe funcții de răspundere În partid, În posturi administrative, și chiar În viața economică a Capitalei. Amintirile triste i se developau În memorie, dând la iveală un prelung oftat. „Asta-i domnule inginer. Dacă cineva avea curajul să-mi prezică această anomalie În existența mea ei bine, Îi zdrobeam țeasta! Ambiția mea se dorea satisfăcută undeva la o treaptă Înaltă, În vârful piramidei!” Apăru frumoasa picoliță care umplu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
puțin...Dacă voi suporta orele suplimentare, putem găsi unii lucrători dornici să colecteze ceva bani În plus...? Și dacă, cât oare m’ar costa...?” Magazionerul Îl privi gânditor, dând iluzia unor calcule exacte ca Însfârșit să vorbească, scoțând un oftat prelung. „Uite care-i situația. Pentru a nu termina treaba după miezul nopții, sunt necesari cinci lucrători. Și pentrucă se lucrează suplimentar În afara orelor dr program, va trebui să oferi fiecăruia 3oo lei iar mie să zicem, cinci sutare. În total
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Vasilicăi, speriată, îl cheamă, îl cheamă: ”Gogu... Goguuu, întorce-te!” Iar hohotele de desubt, care îl cheamă, îi sparg urechile. E lac de sudoare. Treapta trosnește și cade în gol... într-un gol fără capăt răcnind... ”Fata, Fataaa!” cu un ecou prelung care se stingea în adâncuri. Atunci, Maica Domnului cu o lacrimă în ochi, de milă, s-a desprins din lemn și i-a întins mâna... Înspăimântat, se trezi prăbușit lângă pat. La trezire din coșmar, simți un sentiment incredibil de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
baie caldă, binefăcătoare. Clopotele de la Biserică băteau rar, cu dangăt adânc, vestind slujba de a doua zi, Duminică. Iorgu se scutură ca de un vis... I se părea că vremea trece peste dânsul, ca o apă curgătoare într-un murmur prelung. Deodată, din cer începu să ningă rar, cu fulgi mari și leneși, ca niște fluturi mari albi... aerul păru a se mai încălzi. - Frumoasă ”babă”... frumoasă!... murmură el. Era a cincea din ”zilele babelor”... A venit primăvara... Zilele, săptămânile se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ieșindu-i înainte... Iorgu a izbucnit în hohote de plâns... ”Fata, Fata! Unde ești, Fata?!” strigă el în pustietatea casei... dar, nu-l auzi nimeni. Cucuveaua se mai auzi o dată, prelung și cu bătăi de aripi, grele, cu un fâșâit prelung, zbură pe deasupra printre blocuri. - Mâine dimineață, voi merge la cimitir, la Fata!... își zise el stergându-și cu dosul aplmelor lacrimile... In noaptea de Sânziene Către sfârșit de Cireșar... după o lună întreagă de caniculă, câteva zile și nopți au fost
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De ce, puf negru!... și, de ce pe partea dreaptă?!” se miră el prin somn. Si, simți ca o arsură pe inimă... Se trezi, și se dădu la marginea patului. Deodată, urechea stângă începu să-i țiuie, la început mai tare și prelung, continuând mai încet, tot mai încet până se stinse. - Vasilica spunea că ăsta-i semn rău... Veste rea! murmură el și superstiția puse gheara pe sufletul lui. El fiind, din fire, superstițios intră într-o stare de neliniște și îngrijorare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea... o prăbusitură, apoi liniste... si, un geamăt prelung si din nou tăcere. Iorgu încremenit în pat, stătea cu urechea ciulită... Da, nu se înșela, sub podea umbla cineva... se auzea scârtâitul pașilor, strecurat hotește. Ascultă, ascultă din nou... Se făcu ghem pe pat, de încordare; zgomotul se întrerupse
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru a pricepe. e prea greu!.. Crezi, ori nu crezi. nu le poți cuprinde pe amândouă! Își zise el. Afară, pe stradă, se auzi un murmur molcom de oameni. Șiruri, șiruri mergeau tăcuți la Biserică. Clopotele se aud cu dangăt prelung, rar, grav chemând credincioșii la Sfânta înviere. Bărbați, femei, copii și bătrâni au venit la Sf. Sărbătoare. mulți, mulți, ca niciodată de mulți oameni, ocupând toată strada din fața Bisericii din Tătărași, până dincolo de gardul din jos. Biserica strălucea în lumina
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o sabie ascuțită îmi pătrunde în inimă, îmi puneam disperat palmele în dreptul pieptului, încercam să apuc lama și s-o scot din piept, mă zvârcoleam, deschideam ochii, mă ridicam în capul oaselor. Abia mă culcam la loc, când un răcnet prelung de leu - era un leu de flacără roșie, îl vedeam limpede pe ecranul întunecat al retinei - mă făcea iar să deschid ochii larg, invadat de un val de sudoare înghețată. într-una din nopți, într-o stare de luciditate absolută
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că toți cei de la masă - inclusiv cei doi șefi de guvern, Enro și Blayney, se uitau la el, îl determină pe Gosseyn să se vizualizeze pe sine. Stând aici, în picioare! Un bărbat cu o fire puternică, cu o față prelungă și tenul bronzat, de înălțime medie - ceva mai puțin de un metru optzeci - hotărât, care părea calm și puternic; și care, într-un fel, reușea în tot ceea ce făcea: ținuta pe care o avea, fiecare gest, reflecta puterea super-creierului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
nici o problemă, cel puțin pentru următoarele cincisprezece minute. Gosseyn deschise ochii și văzu că bărbatul care sosise stătea cu spatele. Era îmbrăcat din cap până-n picioare și, când se-ntoarse, încet, arăta ca un bărbat puternic, bronzat, cu o față prelungă, cam de treizeci de ani. Dar era îmbrăcat cu alt costum. Doctorul Kair intră și, fără o vorbă, îl dezlegă pe Gosseyn Trei din scaunul în care fusese așezat pentru a fi examinat. Rămase pe scaun, cu ideea că cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
ca o aură nu ar putea exista dacă n-ar trebui ca eu s-o cunosc în întregime, s-o posed, să fiu ea. Azi-noapte, ghemuit sub plapumă, am avut un fel de viziune. Abia mă născusem dintr-o burtă prelungă, sângerie, nespus de obscenă, care-mi dăduse o ciudată mișcare rotitoare. Cu o viteză infinită, lăsând în urmă dâre de lacrimi, limfă și sânge, mă înșurubam în noapte. Și deodată, de la marginea nopții, îmi ieși în față un uriaș Dumnezeu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu gura umedă, exprimând ceva între viclenie, ironie și simplă blândețe. Acum însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu era nici o rușine. Pe când altădată... Se amuză câtăva vreme gîndindu-se ce ar fi fost altădată, fără să înceteze să-și tragă aparatul de ras încet, cu ochii în patru, peste fiecare porțiune de piele care se întindea, acoperind oasele prelungi ale fălcilor. Coti apoi sub bărbie și începu să ia, dâră lângă dâră, crema de până la mărul lui Adam. Nici cea mai mică urmă de păr nu trebuia să-i mai rămână pe față. Becul electric îi obosea ochii, astfel
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se spălă îndelung pe întreaga față. Din păcate, apa caldă era oprită. Se șterse, frecîndu-se bine pe față cu prosopul aspru, portocaliu, și se privi încă o dată în oglindă. Doamne, cum o s-o scoată la capăt? Fără pilozitate, fața aceea prelungă părea și mai bărbătoasă, mai greu de disciplinat, înainte să spele aparatul trase cu el "pe uscat" de câteva ori de-a lungul sternului, sacrificând păienjenișul timid de păr care se cuibărise acolo. Lama scârțâi de data aceasta îngrozitor, de parcă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]