1,958 matches
-
scoase un guițat ascuțit și se prăvăli pe o parte. Nici nu se uită la cel căzut, nici nu l-ar fi văzut, golul se răspândise în întreaga lui ființă luând locul la ceva nedefinit care se dărâmase cu zgomot prelung. Afară se lăsase noaptea, se aprinseseră becuri rare de neon, parcă din ce în ce mai rare, de când cu economia asta de energie, oamenii încă mai circulau pe stradă și fără să-și dea seama își reluă vechiul său obicei de a se prelinge
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
vedea tabla albastră de un dreptunghiular cam aproximativ, pe care se zbăteau litere de un alb stins, însemnând locul unde trebuiau să oprească trenurile ce veneau rar, parcă în silă și plecau mai departe înainte de a se stinge ecoul scrâșnetelor prelungi, metalice, ale frânării. Cantonul pipernicit, străjuit de plopul secular, crescut asimetric spre acoperișul roșu de țiglă,, părea printre picăturile ploii parcă și mai mic și neînsemnat, ca o moviliță cenușie plantată aici aiurea și neconvingător, de mâna cine știe cărui vântură lume
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
mai mic și neînsemnat, ca o moviliță cenușie plantată aici aiurea și neconvingător, de mâna cine știe cărui vântură lume, la locul popasului de o clipă a marilor trenuri. Doi oameni, momâi negre înghesuite de ploaia înaltă, purtau un fel de targă prelungă cu contururi neregulate. Călcau încet și poticnit, ca și cum de fiecare dată ar fi vrut să se apropie de pământul mustind de apă, într-un gest de închinare către cine știe ce zeu păgân. Poate, din partea spre care înaintau ei, sau poate de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fereastra de care o insectă se lovea haotic ca într-un dans bizar și dezordonat. Simți că totul s-a terminat atunci când în încăperea ceea cu un aer pur funcționăresc se înstăpâni tăcerea, o tăcere parcă nefirească după acea tiradă prelungă. Se uită la șef, care privea cu ochii ațintiți asupra sa și în sinea lui se miră de figura lățită a acestuia într-un imens semn de întrebare, sau chiar de mirare, cine mai știe. Se întrebă: „Oare ce mai
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cumpăna alb-roșie a barierei scârțâi jalnic sub rafala iute de vânt, lovind geamul cu o pală de zăpadă parcă destinată anume. Și aproape imediat, de undeva de departe, parcă de la capătul lumii, se auzi ca un ecou întârziat sunetul prelung, tânguitor, al sirenei unei locomotive. Sunetul acela pluti parcă mult timp deasupra cantonului și a plopului secular de alături. Nu se zărea nici o lumină înaintând pe linie, dar acum era sigur că pe undeva trebuie să fie acel plug de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Un vers O melodie Ce n-am cântat-o poate niciodată Porni cu pași rari pe tăblia metalică a podului de cale ferată. O pală întârziată de vânt trecu prin schelăria metalică scoțând un vaiet aproape omenesc... Spaima Un huruit prelung, ca și cum o gigantică stivă de pietre, sau o schelărie făcută din lemne tari, dar ineficient consolidată, sar fi prăvălit deodată, făcând să vibreze nemilos aerul până departe, îi lovi dureros timpanele, prelungindu-se apoi în ființa sa, cu ecouri repetate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aproape de ureche: „Mama mi-e foame!”. Dar maică-sa o puse repede jos lângă ceilalți, șopti: „Niculaie” și alergă spre poartă pe care o deschise dintr-o smucitură și ieși în uliță. Portița reveni la loc încet cu un scârțâit prelung și tânguitor, parcă prevestitor de rele, ceea ce o făcu să-și întețească și mai mult pașii. Școala nu era departe. Un fel de casă mai mare cu două săli și un coridor între ele, era suficient pentru satul acela din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lăsați, cu pașii târșiți, mestecând între buze cuvinte ca un fel de blestem barbar, nesăbuit și străin, ilogic în inutilitatea acestei mișcări circulare care se îndepărta din ce în ce de buturugă. Și cu fiecare cerc făcut, cu fiecare pas prelung tras din mâlul moale, parcă pleca undeva unde se găsea un stejar mare și foșnitor, cu frunze lucioase, lucioase strălucind în razele unui soare ireal. M-am scuturat așa ca după o vrajă și m-am răstit la el: „Încetează
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
albă la față și a început să tremure. Fără a ține cont de starea emotivă în care se afla, într-un suflet a venit la Bidaru, l-a cuprins cu ambele brațe și l-a recompensat cu un sărut dulce, prelung și amețitor. După această întâmplare prietenia dintre cei doi a luat o altă întorsătură. Amândoi și-au dat seama că sunt făcuți unul pentru celălalt; că între ei s-a stabilit o altfel de legătură, mult mai trainică și mult
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încă din primul moment. S-o facă acum? E prea târziu. Se va face de râs! Pentru o clipă, un fior plăcut, i-a străbătut întregul organism. Întinse mâinile să o strângă la piept și să o sărute pe buze prelung și duios, ca la prima întâlnire, însă rămase cu ele în aer. Avea impresia că e mai mult respins decât atras. Și totuși, întâlnirea aceasta, pe nepusă masă, era împotriva așteptărilor lui. Îi stricase toată buna dispoziție. Ar fi vrut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
făcuse pielea ca de găină, că li se învinețise buzele, că le clănțăneau dinții în gură, deoarece apa a fost, în ciuda celor afirmate de ei, mult prea rece. * * * Sunetul ritmic și sacadat al bielei ce se auzea din ce în ce mai rar, șuieratul prelung al aburului care scăpa din cazanul locomotivei, amestecat cu tonul vesel, grăbit și repetat al sirenei, precum și cu pocnetul surd, ca de ciocan al roților de fier ce treceau peste macaz; toate acestea sugerau existența în față a unui dragon
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
multe cărți în față, se afla în momentul acela la finele unei probleme ce îi răpise destul de mult timp. Tocmai când trebuia să-și noteze răspunsul exact, activitatea pașnică a celor cufundați în lectură fu întreruptă de un chiorăit sonor, prelung și strident. La acest semnal neașteptat de nimeni, brusc toate privirile s-au îndreptat spre el. Era pus într-o situație jenantă, chiar penibilă. La aceasta, se adăuga și faptul că în sală se mai aflau și două studente ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nivelul apei la o anumită cotă, iar surplusul lichid cădea, fără întrerupere, de la o înălțime apreciabilă direct pe bolovanii rotunjiți, netezi și alunecoși din cale-afară, de pe albia unui pârâu, sub formă de cascadă, însoțit în același timp de un zgomot prelung și plăcut. O mică Niagară a copilăriei. Apa învolburată cădea permanent în albia pârâului cu mai multe ramificații, cunoscute de localnici sub numele de "Trei Calici". Locuitorii din preajmă spun că numele vine de la trei familii de sărmani, care nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de bucăți. Amândoi au căzut în gol. Un întuneric profund și adânc în față îi duceau direct spre hău cu o viteză amețitoare în timp ce o durere ca o lovitură de ciomag, undeva deasupra stomacului, și... Un țârâit salvator, repetat și prelung. Telefonul. Ce bine că nu a fost realitate! Dar cine să fie la ora asta? Era ora trei și jumătate, întuneric beznă. Cineva vrea cu tot dinadinsul să-l deranjeze? La așa ceva nu se aștepta, să-l scoale cu noapte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de la cei plecați și invers. * * * Trenul își făcea datoria, ieșise din oraș și înainta din ce în ce mai repede, fără a produce, la trecerea peste macaz, acel zgomot specific fierului lovit, iar locomotiva aproape că nu se auzea; doar un fâsâit surd și prelung rezultat din scurgerea cu viteză a maselor de aer de-a lungul garniturii. Numai stâlpii din beton, care susțineau rețeaua de energie electrică, se succedau în liniște unul după celălalt, stropiți de lumina roșiatică a unui soare gata-gata să se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
urechi și dădeau semne de aprobare vădită. La un moment dat, când credea că a pus punctul pe "i", a fost întrerupt cu brutalitate și nu știa de ce. Toți participanții au împietrit. Sala a intrat într-o tăcere mută, solemnă, prelungă și semnificativă. Oricât au încercat cei de la prezidiu să-i mai antreneze la discuție și pe ceilalți, după eșecul lui Bidaru nimeni nu s-a mai înscris la cuvânt. Din oficiu, și-au expus punctul de vedere pe rând numai
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
compartiment. În acest timp doamna Marga, participând fără să intervină la toate discuțiile la care a fost antrenat soțul ei, precum și la explozia spontană de bucurie colectivă ce a izbucnit cu câteva secunde în urmă, profitând de intervalul de liniște prelung și nostalgic, hotărî să intervină: Domn profesor, observ că ați căzut pe gânduri, intrăm deja în gara Buzău, încă o oprire și suntem în capitală! Contrar tuturor așteptărilor, Bidaru aproape că nu reacționă la această observație. Încă trăia cu impresia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu petalele de flori multicolore, privirile vânătorilor se îndreptau cu îngrijorare spre ființa fioroasă ce se apropia cu gândul să-i mestece între fălcile ei nesățioase. Încă un pas, doi, trei și... pasul hotărâtor... Un pârâit mult așteptat, puternic și prelung de crengi și oase rupte însă plăcut la urechi, urmat de o trosnitură finală, însoțită de un cutremur de pământ și matahala, din carne și oase, căzu înfrântă. Un răget asurzitor, nebun și turbat de mânie și durere, ce băga
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spaimă // Călca, deabia să se audă peste stânci / și sauzea în lună (E. Jebeleanu); Se simțea mic și slab, cât un vierme pe carel calci în picioare, sau ca o frunză pe care vântul o vâltorește cum îi place. Suspină prelung, umilit și înfricoșat în fața uriașului: - Cât pământ, Doamne!... (L. Rebreanu) Personificarea este procedeul stilistic/metalogismul prin care se atribuie însușiri umane sau comportament și limbaj omenesc unor obiecte, vietăți, elemente și fenomene ale naturii sau unor idei ori entități abstracte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
non-sens! Un solitar într-un turn, lângă un "divin orologiu" (Orologiul de gheață), aspiră să descopere în lucruri, la miez de noapte, "tiparul măreț, / modelul dintâi, Adevărul". Fundal crispant, spectacol refrigerat: "bat cleios adormitele ore"; "cad codrii cu-n țipăt prelung, omenesc, / și marea începe să sune". Scenariul, tipic romantic, cu un motto din Parmenide e, în esență, o meditație despre viul care apare ca mort; împresurat de întuneric, Eul ostenit de repliază asupră-și tânjind spre un quietism absolut: "O
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
răzvrătit, la însingurata Ileana Mălăncioiu reacțiile pe aceeași temă au, firesc, tente feminine; plânsul repetat, o anumită resemnare; o vădită spiritualizare se revarsă în Cântec, Rugă, Amintire, Așteptare, Legendă, Liniște în Pastel. Frecventului Coșmar îi urmează o Melancolie rece, nordică, prelungă: "Melancolia coboară încet / Dintr-un cer de metal / în care Dumnezeu șade singur pe tronul lui..." Din trecut răzbat mărturii de luat în seamă; i se adresează Antigona, Crimhilda, Isolda; o dată poeta se simte Ondină; altă dată trimite precum Ion
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Accente imnice imensifiante alternează cu paranteze mohorâte, lamentatorii, nimic neputând suplini dispariția ei: "Nu-mi mai e dor de nimic, mamă, / Numai de tine mi-i dor" (Litanii pentru orgă). Văzută ca prezență complexuală a-tot-veghetoare, ea dă sens unor chemări prelungi, reminiscențelor afective, traducând și particularizând ideea de continuitate spațio-temporală. Ea, mama, e așadar: pământ matern, mama-neamul, mama-graiul, mama-cântec, mama-izvor, mama-pâine, mama-cuvânt, mama-tăcere; o mamă-iubire cea din superba Mică baladă întrece iubirea tuturor altor femei. Dintr-un alt text, esențial și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după abolirea monarhiei de tristă amintire din Regatul Vandana, noul stat, devenit republică, să se dividă în două țări surori Vandana de Nord și Vandana de Sud. Ceea ce poporul din fostul Regat Vandana (de tristă amintire) a întărit prin urale prelungi. Și, pentru a nu se crea un haos cu totul nedorit, tot Marile Puteri au decis ca măcar pentru o vreme nimeni din cele două republici surori să nu treacă granița despărțitoare. Măcar pentru o vreme. Iar populația din ambele
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
după abolirea monarhiei (de tristă amintire) din Regatul Vandana, noul stat, devenit republică, să se dividă în două țări surori Vandana de Nord și Vandana de Sud9. (Ceea ce poporul din fostul Regat Vandana de tristă amintire a întărit prin urale prelungi.) A fost începutul, când în fiecare dintre cele două republici surori s-au înfăptuit o mulțime de reforme benefice, printre care și reformele învățământului. Manualele au fost îmbunătățite radical, aruncându-se peste bord balastul și minciunile propagate de programele regatului
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
au hotărât ca, după abolirea monarhiei de tristă amintire din Regatul Vandana, noul stat, devenit republică, să se dividă în două țări surori Vandana de Nord și Vandana de Sud -, ceea ce poporul din fostul Regat Vandana a întărit prin urale prelungi, curtea părinților Miei a rămas în Republica soră Vandana de Nord, iar curtea părinților lui Raul în Republica soră Vandana de Sud. Într-o seară, când cei doi adolescenți se pupau de mama focului în șopronul din curtea părinților Miei
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]