1,965 matches
-
din piatră. Restul încăperii era ascuns de șevalete cu picturi mari ale încăperii. Picturile păreau mai vii și mai curate decît realitatea, și o tînără blondă, înaltă și frumosă stătea înclinată în ele, uneori nud, alteori îmbrăcată. Fata însăși, mai preocupată și mai neglijentă decît în portrete, stătea lîngă ușă cu un șorț pătat de măcelar. Cu o pensulă mică, adăuga frunze la reprezentarea copacului de dincolo de fereastră, dar se opri, arătă spre marginea tabloului și-i spuse lui Lanark: — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
feroce decît cele de azi. Dar marile măceluri, ca și marile construcții cer populații numeroase și, în timpul celor 500 000 de ani, s-au născut mai puțini decît în primii 50 de ani ai secolului douăzeci. Oamenii preistorici erau prea preocupați să lupte împreună împotriva foametei, inundațiilor și înghețului ca să se urască; cu toate astea au îmblînzit focul și animalele, au ajuns să stăpînească tîmplăria, arta culinară, croitoria, pictura, olăritul și semănatul. Aceste talente încă ne mai țin în viață. în comparație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că, mergând tot astfel, vom slăbi din ce în ce, până ce vom ajunge la inanițiune. Situațiunea e grea și perspectiva ce ne discopere din cele mai îngrozitoare. Precum cititorul vede, limba nepreocupată a "Romînului" era cu totul alta decât limba preocupată a oratorului care avea a combate pe un adversar politic. Pe atunci cifrele erau elocinți, ele dădeau pe față faptul că producerea noastră nu e îndestulătoare, că capitalul național se micșorează, că mergem spre inanițiune, iar astăzi? Astăzi aceleași cifre
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
se numește existență care se manifestă prin minciună și malonestitate, precum se manifestă existența voastră de străini pripășiți în Romînia? ["ÎNCĂ UN CUVÎNT ȘI ÎNCHEIEM. "] 2264 Încă un cuvânt și încheiem. Fără îndoială - din toate reiese aceasta - că d. Boerescu, preocupat pururea de specule de bursă, de înființări de Credite Mobiliare, de forma diferitelor decorații, de persoana sa, vestită de la Convenția comercială încoace, nu e decât ceea ce-l arată a fi fizionomia sa confiscată, un viclean fără idei mari și organice
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fereastră sau să scriu versuri deșirate în caiete cu pătrățele, sau să mă ghemuiesc sub plapumă, trăgîndu-mi-o deasupra capului de parcă n-aș fi putut suporta umilința și rușinea de a fi adolescent... Eram, cei din familia noastră, ca trei insecte preocupate fiecare de propria dâră chimică, atingîndu-și rareori antenele și trecând mai departe. "Ce-ai mai făcut pe la școală?" "Bine." " Îți mâncă bătaie Dinamo, chiar la voi în copaie." " Lasă, că nici cu Poli nu mi-e rușine deloc." Și înapoi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca un asemenea eveniment să se soldeze cu o altă predică. Toate încercările de evadare avuseseră același rezultat: un discurs furios al Abatelui și diminuarea pentru o vreme a rațiilor de hrană și de vin. De data aceasta, Abatele părea preocupat. Cuvintele sale nu sunau prea războinic. Lui Stin i se părea că deslușește în ele semnele unei preocupări adânci. ― ... nu o să se întîmple! Ne-am asumat o responsabilitate în fața Domnului Dumnezeului nostru și vom întoarce turmei toate oile rătăcite. Trebuie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că merge. Parcurseră destul de greu drumul de întoarcere, mai ales din cauza tânguielilor lui Zuul, care se plângea că Bella aleargă, alternând vorbirea lui ciudată cu fluierături din soiul celor cu care comunica mătcilor. La ieșirea din edificiu Bella văzu figurile preocupate ale celor doi quinți: - Nu cred că am întîrziat atât de mult... Încercă Bella să pară nepăsător. Preocuparea voastră... - Escadrilele 1 și 3 au angajat bătălia orbitală, Sire. Ne-au descoperit. Am reușit să neutralizăm un prim crucișător și acum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vă sunt conducător! Ca și cum cuvintele acelea descătușaseră un șuvoi de gânduri, de idei noi și deopotrivă familiare, tânărul începu să vorbească: - Vă sunt conducător fiindcă am o viziune. Nu sunt numai cel mai puternic dintre voi, dar și cel mai preocupat de viitor. E în firea lucrurilor ca triburile să fie conduse de aceia care pot și vor să facă bine pentru semenii lor. A putea fără să vrei și a vrea fără să poți e un același fel de eșec
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu o să te mai contrazic. - Știm amândoi că formularea asta e mai aproape de adevăr. Bella ridică paharul și sorbi delicat din substanța aceea pe care soldații reușiseră să o apropie destul de mult de vinul făcut din struguri. - Ești trist. Sau preocupat..., continuă împăratul pe același ton sprințar. N'Gai Loon cumpăni un moment dacă nu ar fi fost nevoie să îi spună lui Bella despre isprăvile de luptă ale lui Zuul. Știa că împăratul îl suspectează că are ceva împotriva creaturii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Corpul celor o Mie de Voluntari. E vorba deci de un despotism luminat, exercitat de o conștiință umană, dar obiectivă, de un fel de juriu. Oksana dădu să arunce în luptă alte argumente, dar Johansson se ridică în picioare vădit preocupat. - Dragilor, discuția asta poate avea loc foarte bine și peste zece ani. Altele sunt lucrurile care mă neliniștesc pe mine. Mai întîi că nu mă simt cu nimic mai bun decât nemernicii ăia din Abație. Ba chiar într-un fel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
întrebă cu tristețe Maria. Singurul lucru pe care îl putem face este ca, știind cam cum judecă băiatul, să încercăm să-l determinăm să atace psiacul. E singura noastră șansă. - Mai ales că nu mai avem foarte mult timp, zise preocupat Allin Perse. Alaana mi-a comunicat că e foarte posibil să fi fost descoperită. - Nu-ți fă griji, zise sigur pe el N'Gai Loon. Haideți că avem treabă, continuă Maestrul, adresîndu-se celor doi quinți. - Ce treabă? vru să știe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu care să influențeze întâmplările, pe care el ar fi trebuit să știe să o folosească la momentul potrivit. Audbert, căruia îi impusese să-și radă barba ca să fie mai greu de recunoscut, devenise deja foarte prețios în ochii săi. Preocupat să ajungă viu la Genava și ca nu cumva să se răzgândească, îl pusese sub custodia și responsabilitatea lui Mataurus, care îl ținea alături și nu-l pierdea nici o clipă din ochi. Oricum, pentru moment, ceea ce-l preocupa era observația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lateralul construcției și îi invită și pe ceilalți să-l urmeze până la scara ce ducea sus, largă doar cât să permită trecerea a nu mai mult de două persoane. în timp ce urcau, se încrucișară cu soldați ce discutau, cu un aer preocupat, în dialectul lor și care nu le dădură nici o atenție; totuși, Maliban, care rămăsese la urmă, se opri puțin să schimbe câteva cuvinte cu ei. O bună parte din bastion era ocupată de o balistă mare, cu proiectilele ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apă și hrană războinicilor ce se înghesuiau în jurul lor, căutând să se mai întremeze. în lumina torțelor, Balamber constată că dublul cerc de care și palisada rudimentară care fusese ridicată pentru a-l proteja erau apărate de sute de arcași preocupați să scruteze agitați întinderea câmpiei din care răzbătea încă un zgomot confuz. Veneau încontinuu ați și alți războinici spre acea baricadă mare, transportând cu febrilitate legături de javeline și tolbe pline de săgeți. în vreme ce înainta prin mulțime urmat de ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
visez și mai ales să nu bântui ca fantoma unei femei pe care toți au uitat-o! Sunt oare o coincidență în viața mea?! Sunt oare o confuzie de care nu pot scăpa?! Sunt oare o secundă?! O oră?! Prea preocupată să mă păstrez în amintirea cuiva?! Sunt o întâmplare care s-a petrecut sau care urmează să se petreacă?! Ce sunt eu?! Respir, gândesc, mă refac, renascăsunt ca pasărea Phoenix, dar ce foc mă mistuie?! Ard?! Cenușăă multă cenușăă scrumă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
tenacitate, îi înobilează, le sporește prestanța, armonia, echilibru, personalitatea. Un astfel de Om aparte este DUMITRU NECULĂEASA. El a lucrat o viață întreagă la Serviciul de Poștă și Telecomunicații din Fălticeni și Suceava. Și tot de-o viață întreagă sa preocupat și a căutatîn biblioteci, în zeci de arhive, în tot ce s-a păstrat pe plan local și central, în toate ascunzișurile ce-au scăpat de focul războaielor și de furia puhoaielor vremii- informații, date, mărturii, documente etc din care
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
să-i placă pictura. Are o figură tipică de funcționar la bancă și, deși nu acesta este neapărat motivul, mi-a lăsat impresia că este un om foarte serios. Muncește enorm, își crește copiii, duce o viață ordonată. Pare la fel de preocupat și de cea de-a doua sa carieră. „Sunt înzestrat cu multă răbdare“, spune el însuși. A stat pe scaunul de lângă pachetul cu gaz sarin și, cu toate că i se făcuse rău, și-a zis: „Nu mai e mult până la stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și m-au încurajat. Nașterea a durat treisprezece ore. Mi-au spus că așa era normal. «Ce? Așa e de obicei?“ (râde) Avea trei kilograme și patruzeci de grame. Era mai mare decât ne așteptam. Atunci am fost așa de preocupată încât am uitat de soțul meu. Atât de greu mi-a fost. Era cât pe ce să leșin. Soacra mea a intrat și mi-a dat câteva palme. Mi-a zis: «Revino-ți!» Nu aveam voie să-mi pierd cunoștința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din șifonier cea mai frumoasă rochiță a ei. După ce a îmbrăcat-o, s-a privit, un timp, în oglindă, apoi s-a îndreptat către bucătărie, unde robotea bunica. Ce spui, îți place? Ce să-mi placă? Așa, cum arăt. Bunica, preocupată mai mult de ceea ce sfârâia pe aragaz decât de felul cum se îmbrăcase Sorina, n-o privi la început. Dar fetița nu se lăsă. Ei? Da, e bine. De ce-o fi răspuns bunica așa de morocănos la o întrebare
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ți s-a întâmplat și ție asta să mergi prin oraș absorbită de grijile zilnice și să nu realizezi că în fața ta ai niște oportunități pe care le ratezi, tocmai pentru că nu ești acolo să le vezi, treci pe lângă ele preocupată, poate chiar duci o “luptă” interioară cu niște dușmani invizibili și ratezi conectarea cu evenimentul care-ți era destinat: poate un anunț de pe un afișier, poate o anumită persoană care ți-ar fi transmis un anume mesaj etc.Dar tu
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
discuțile astea. Mă rog, ce zice toată lumea zice și el. Dar tonul e de revelație. Răspunsul nu vine la ce a făcut Villarealul. Sau vine cu o scuturare de cap destul de neutră. Călin își scoate ochelarii și îi șterge foarte preocupat, ca și cum investește în asemenea îndeletnicire cam toată știința sa. Mama nu mai apare. După ce termină de șters ochelarii, Călin scotocește într-o geantă lungă pe care o ținea între picioare. Cotrobăie. - To’ cu terfeloaga aia umbli după tine? Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îl aud și acum. Au mai fost laude din partea unora și ale altora, dar vorba lui Păp’șelu mi-a rămas în minte și în suflet. Nea Mircică, Mircea Cojan, un glas cald, un suflet imens, era un actor foarte preocupat de ceea ce trebuie să fie și să facă un actor, cu un început de carieră promițător, dar care s-a stins din motive pe care nu le știe nimeni, cred că nici el. M-a primit în teatru cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
la picior. Se ridică atent încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune, și după ce face cîțiva pași mărunți dintr-o parte în alta a dormitorului se oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ceea ce se întîmplă în lume, obiectivitatea și interesul public vor prima în fața altor interese. Organele actuale de propagandă vor fi dizolvate, în locul vechii Case a Scînteii vor apărea trusturi noi, jurnale, edituri, televiziuni, care vor forma o presă centrală profesionistă, preocupată numai și numai de informarea corectă a cetățenilor. Pe lîngă asta, accesul la informația venită din exterior nu va mai fi împiedicată, antenele parabolice vor putea funcționa oriunde pe teritoriul României, se vor putea face abonamente la ziare occidentale, vor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
angajat de compania de asigurări să fac niște investigații În legătură cu incendiul. Mi-am aprins o țigară și m-am uitat sugestiv la chibrit În timp ce flacăra ardea, apropiindu-se de vârful degetelor mele. El dădu din cap, dar fața lui părea preocupată. Se lumină dintr-o dată când m-a recunoscut: — Hei, nu ați lucrat În Kripo, la sediul din Alex? Am aprobat cu o Înclinare a capului, scoțând fum pe nări de parcă eram un coș de fabrică. — Da, mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]