1,810 matches
-
preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa, să nu ne abatem de la drumul nostru." Acum, după trei sute de ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea căsătoriei. În vara aceea, a anului 1962, parcă a plouat cu înștiințări de divorț. Securistul-poștaș, mesager al nevestelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte, Markovna", a răspuns Avacuum. Atunci, a oftat preoteasa, să nu ne abatem de la drumul nostru." Acum, după trei sute de ani, preotesele noastre oftau și se înfățișau la tribunal, cerînd desfacerea căsătoriei. În vara aceea, a anului 1962, parcă a plouat cu înștiințări de divorț. Securistul-poștaș, mesager al nevestelor, apărea la punctul de lucru aproape zilnic. Îl vedeam de departe, legănat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
plac noilor stăpâni ai societății „povestindu-le epic” viața „și lupta”, ignorând apetiturile lor primitive de laude fără nuanțe și ignorând, mai ales, ferocea concurență care domnea atunci între mai marii zilei, un Miron Constantinescu, Constanța Crăciun, Chivu Stoica, Grigore Preoteasa. Dar exemplele date mai sus sunt de fapt excepții, cei mai mulți dintre „adaptați” au rămas „pe poziții”, încurajați de foruri, bineînțeles, dar și solidarizați între ei de mediocritatea „sclipitoare” a talentului și a nivelului lor intelectual. Prietenii lui Zaharia Stancu, de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care ard mânate de vânt spre împresurători și așa fel scapă... Mânâncă brânză afumată păpuși și puri... Al treilea e jucăuș mare: descris cum joacă la o horă, la o nuntă, cât de frumos și de plastic... când nuna și preoteasa îl întâmpină amândouă cu oale de vin și cu ochi dulci... Cum vin la războiu și pleacă la pradă țărani, oameni liberi... Lupte în Pocuția iarna Domnul cu sania și țărani în cojoace cum stau pitite satele în văi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Duvernier i-a dat următoarea tâlcuire: "Aici odihnește Amilcar, părintele lui Anibal, ca și acesta scump patriei și temut de dușmani." Un oarecare cărturar sârb, care a studiat dialectele semite, susține însă că inscripția ar avea altă tălmăcire și anume: "Preoteasa zânei Isis a ridicat acest monument primăverii, grațiilor și trandafirilor care încântă această lume." Față de această neînțelegere atât literară cât și științifică, Academia de Inscripții din Paris s-a socotit datoare să delege pe cel mai autorizat expert al ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
flori în codițe și împrejurul obrazului. Și eu am strigat-o: Hai Ancuță să ne jucăm!" Și mama ei, a spus: "Ancuța nu se mai joacă că a murit!" Și a dus-o la biserică preotul Ionică Grigoriu a cărui preoteasă Ileana, era fata lui popa Costachi Șarpe și deci era soră cu tatu tatei Grigore a lui Popa Costachi Șarpe. Si am întrebat pe mama mea: "Mamă, Ancuța mai vine înapoi de la biserică?" Și mama mi-a spus: "Dragă Ghiorghiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Părinte, eu vreau să mă fac popă. Și el mi-a spus: "Fă-te, măi ! ". Dar în iarna aceia a venit la protopop, un preot tânăr și cât a stat acolo a plâns și popa cel tânăr și protopopu și preoteasa. Și atunci eu am întrebat de preoteasă de ce plâng ? Și preoteasa mi-a spus: "Părintele ist tânăr care a venit la noi, îi nepotul nostru. S-a însurat și la 2 luni i-a murit preoteasa ! Da eu zic: își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Și el mi-a spus: "Fă-te, măi ! ". Dar în iarna aceia a venit la protopop, un preot tânăr și cât a stat acolo a plâns și popa cel tânăr și protopopu și preoteasa. Și atunci eu am întrebat de preoteasă de ce plâng ? Și preoteasa mi-a spus: "Părintele ist tânăr care a venit la noi, îi nepotul nostru. S-a însurat și la 2 luni i-a murit preoteasa ! Da eu zic: își ia altă preoteasă. Dar ea zice: "N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
spus: "Fă-te, măi ! ". Dar în iarna aceia a venit la protopop, un preot tânăr și cât a stat acolo a plâns și popa cel tânăr și protopopu și preoteasa. Și atunci eu am întrebat de preoteasă de ce plâng ? Și preoteasa mi-a spus: "Părintele ist tânăr care a venit la noi, îi nepotul nostru. S-a însurat și la 2 luni i-a murit preoteasa ! Da eu zic: își ia altă preoteasă. Dar ea zice: "N-are voie să ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tânăr și protopopu și preoteasa. Și atunci eu am întrebat de preoteasă de ce plâng ? Și preoteasa mi-a spus: "Părintele ist tânăr care a venit la noi, îi nepotul nostru. S-a însurat și la 2 luni i-a murit preoteasa ! Da eu zic: își ia altă preoteasă. Dar ea zice: "N-are voie să ia alta ". Și atunci mi-am învârtit în cap gândul de a nu mă face popă. Și într-o seară i-am spus protopopului: "Părinte, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
eu am întrebat de preoteasă de ce plâng ? Și preoteasa mi-a spus: "Părintele ist tânăr care a venit la noi, îi nepotul nostru. S-a însurat și la 2 luni i-a murit preoteasa ! Da eu zic: își ia altă preoteasă. Dar ea zice: "N-are voie să ia alta ". Și atunci mi-am învârtit în cap gândul de a nu mă face popă. Și într-o seară i-am spus protopopului: "Părinte, eu nu mă mai fac popă ". Și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
voie să ia alta ". Și atunci mi-am învârtit în cap gândul de a nu mă face popă. Și într-o seară i-am spus protopopului: "Părinte, eu nu mă mai fac popă ". Și el zice: "De ce ? "Să-mi moară preoteasa ? Da' el zice: "Tu-ți sufletu măti, tu nu te gândești la popă, ci la preoteasă ! ". Aveam 16 anișori și mai mi-ar fi trebuit o preoteșică ... Cu anul școlar 1899-1900 am terminat 4 clase primare. Și l-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
face popă. Și într-o seară i-am spus protopopului: "Părinte, eu nu mă mai fac popă ". Și el zice: "De ce ? "Să-mi moară preoteasa ? Da' el zice: "Tu-ți sufletu măti, tu nu te gândești la popă, ci la preoteasă ! ". Aveam 16 anișori și mai mi-ar fi trebuit o preoteșică ... Cu anul școlar 1899-1900 am terminat 4 clase primare. Și l-am văzut pe Vasile Todicescu și l-am întrebat la ce școală învăță. Și mi-a spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la sărbătorirea a 400 de ani de la moarte lui Ștefan cel Mare, m-am dus la nuntă la Botoșani la Alexandru Mihăilescu care s-a însurat și a luat o domnișoară din familia Teișanu. La nuntă a venit Dna Ileana preoteasa Preotului Mihăilescu cu Dra Marița Mihăilescu, cu ginerele Gh.Zegleanu cu soția Vochița care a fost de frumuseță rară. La nuntă m-a durut capul și mi-au descântat niște babe de diochi și mi-a trecut spunându-mi: "Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la Boboești din com. Pipirig jud. Neamț. Și am dormit la învățătorul Costachi A. Tacu. Și dimineața tata a plecat acasă și pe mine m-a lăsat acolo. Ziua ne-am dus la preotul Mihai Vasiliu om frumos asemenea și preoteasa Aglaia de frumuseță rară și fără nici un creț pe față. Și am văzut pe Eugenia, care o certase soacră mea că o lumânare i-a picurat o bluză. Și ea era f. supărată și abia a vorbit numai f. puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
prins sută la sută. Iar câți am plantat primăvara s-au prins numai pe jumătate. În 1908 m-am dus la hram la Rădășeni de Sf. Mercore. Și m-am oprit la preotul Neculai Iordăchescu, un preot și el și preoteasa numai bunătate. Și acolo a venit brigadirul Silvic de la Găinești județul Suceava cu Doamna și cu o cumnată a lor, sora Doamnei brigadirului și o chema Domnișoara Aneta Grigorescu. Dar ori era frumoasă ori nu era. Și a venit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ea, că tare mi-a plăcut și tot atunci mi-am pus în gând s-o iau. Și eu am răspuns: "Ce să fac ? Ia am venit oleacă pe la dv. ". Și am mers la școală cu toții și preotul Mihai și preoteasa Aglaia și Eugenia. Și Tacu avea un patifon și a cântat un vals și el a jucat cu Maria, soția lui, și eu cu domnișoara Eugenia Vasiliu. Și am îndrăgit-o îmbrăcată cu catrință pe Eugenia. Era sprintenă și foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
făgăduiți mult și să nu-i puteți da; ci să spuneți că-i dați atâta cât puteți că eu nu mă supăr. Și când mi-am luat rămas bun de plecare am zis: am să mai vin pe aicea și preoteasa Aglaia, mama domnișoarei a zis: "poftim." Și la Sfântul Dumitru, m-am dus cu tata la Boboești și am dat mâna, adică am logodit. Și preotul Mihai Vasiliu, tata domnișoarei Eugenia, a zis că-i dă zestre 1000 de lei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Mihail și Gavril eu m-am mai dus odată la Boboiești. Și Duminică sau de Sfinții Voievozi ne-am dus iar la Costică Tacu și Maria. Și am venit noaptea de acolo înapoi. Eu mergeam cu Eugenia și Preotul cu preoteasa. Și atunci noaptea a început să ningă și am plecat Luni dimineața așa pe ninsoare și zăpada era de-o palmă. Și m-am udat tot de zăpadă. Iar din fundul pădurii Deleleului m-a luat pe mașină de cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
meu prea bun și f. cuminte și omănos preotul Mihai Vasiliu din satul Boboești, jud. Neamț. Acela drept că a fost preot, n-avea nici o patimă ci călca drept a preot, în vârstă numai de 58 de ani. Și rămâne preoteasa lui Aglaia și frumoasă și voinică în vârstă numai de 53 de ani, care conducea singură o prisacă de 120 stupi din care 100 sistematici și 20 primitivi. Și nu m-a lăsat soția mea Eugenia și fiica lui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
lui să mă duc la înmormântare, că era însărcinată și nu știa când va naște. Și la 28 sept.1921, Eugenia soția mea scumpă și dragă naște un băiat pe care l-a botezat cumnatul nostru preotul Vasile Munteanu cu preoteasa Cuța, sora soției mele și i-a pus numele de Mureș și care are acum 50 de ani. Și-i profesor de dansuri naționale la Universitatea din București și stagiar universitar. Am locuit în localul școalei normale din Bogata construit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îngrijire. La înmormântarea elevului strălucit și deștept și foarte harnic la care n-a fost nimeni de acasă: mamă că nu avea, și tată că nu s-a dus ! A fost la înmormântarea acelui băiat preotul Ion Grosu cu dna preoteasă Elena cu tot ce a trebuit pentru îngropare. Cinste și mare laudă lor ! Preotul Ioan Grosu și dna lui trăiesc în comuna Grajduri, județul Iași. Și la 5 dec.1971 a fost înmormântarea Eugeniei lui Gh.V.Onișoru. A fost mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Pe drum auzeam cum un om, alăturat și el spre gară convoiului de căruțe, vorbea despre preotul parohiei care până în ultimul ceas al evacuării spovedise și împărtășise, în biserica deschisă, oamenii și în cele din urmă, la insistențele disperate ale preotesei ce-și lăsase în gară bagajele și copiii pentru a-1 recupera, își lăsă epitrahilul, plecând și el după ce în mers lăsă vorbă paracliserului să ascundă în locuri mai ferite evanghelia, vasele sfinte ale proscomidiei și argintăria de pe masa altarului
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
avioane, aviatorii nefâcând distincție între trenurile militare și cele ale convoaielor de refugiați, femei, bătrâni și copii... În unul din aceste raiduri căzuse fulgerat de un glonte unul din cei doi tineri, între 15 și 17 ani, fii ai unei preotese care părăsise și ea vagonul grăbită, la țipătul sinistru al antiaerienei dar... nu a avut noroc. Mi-i amintesc și acum, eleganți în uniformele lor cu frunze metalice la revere, ale unui liceu de elită din Cernăuți; îi credeam doi
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
era verificat de către mama vitregă. Nu se mulțumea cu porția ce mi-o da, și-i spunea și lui tata, seara, când se Întorcea de la câmp. O Încasam cu cureaua, fără milă. Dar au trecut. Aveam ca Învățătoare pe doamna preoteasă Maria Avasiloaie. Soțul ei era preot chiar În sat la noi. Niște oameni minunați. Dumnezeu să-i ierte și să-i odihnească În pace! Învățătoarea era atât de bună cu noi, ne iubea pe toți. De multe ori ne dădea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]