1,599 matches
-
de lemn, prestigiul Parisului, toate astea mă amuză... Totuși, sunt încordată. După-amiaza asta, dineul, timpul de după dineu când trebuie să mă arăt, să fiu, să mă fac cunoscută, să cuceresc sufragiile feminine, iată o perspectivă care mă îngheață de spaimă, presimt că voi rata, că va fi o decepție. Renunț. Sunt înțepenită, bat în retragere. Simt că voi fi criticată, chiar detestată de la bun început, fără o examinare prealabilă. De fapt îmi este indiferent, este o fază necesară prin care sunt
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pe la 80 de ani, prin Japonia, Thailanda și Grecia. Numai că doamnele astea scriitoare erau destul de tinere când au compus Acompaniatoarea sau Memoriile lui Hadrian. Bașca, nu știu de ce, dar cred că ignorau aristocratic regimul Okinawa. Enfin. Programul cu care presimt că v-am amețit l-au cules savanții stând de vorbă și observându-i pe sutele de gigabătrâni superactivi și hipervioi din insulița japoneză. În fond, e chiar felul simplu ca bunăziua în care ei o duc de veacuri și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
asemenea zi. Nu cred că ședința din parlament a luat mințile chiar la toată lumea, iar asta pentru bunul motiv că semnele deranjului mintal s-au manifestat înainte ca ea să înceapă. Dar să admitem că oamenii de televiziune mai și presimt și că o influență a avut și așteptarea încordată a ce urma să se întâmple. Așa că să nu ignorăm cu totul ce-a fost acolo. Zic "acolo" fiindcă, iertați-mă, locul acela numai a parlament nu aducea. Acolo, deci, din
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de lucru acelei glande a imaginației care, dacă nu macină în mod constant, provoacă grave dezechilibre pe toate planurile. Deși e un elefant mare cât un... elefant, Horton aude voci dintr-un fir de pai găsit prin junglă. Unde Horton presimte altă lume, restul animalelor din junglă, în frunte cu o canguriță mov, presimt paranoia și, în consecință, o influență proastă asupra puilor care stau pe lângă Horton. Și dacă paranoia lui Horton a adevărată? (Nu mă pot abține să nu repet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
provoacă grave dezechilibre pe toate planurile. Deși e un elefant mare cât un... elefant, Horton aude voci dintr-un fir de pai găsit prin junglă. Unde Horton presimte altă lume, restul animalelor din junglă, în frunte cu o canguriță mov, presimt paranoia și, în consecință, o influență proastă asupra puilor care stau pe lângă Horton. Și dacă paranoia lui Horton a adevărată? (Nu mă pot abține să nu repet replica din Proof/ Dovada: „Faptul că sunt paranoică nu înseamnă că n-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
sănătate ce decurg din ce-am bilănțuit, stăm bine. Avansuri masive (inclusiv față de bucureșteni) avem și la cât cheltuim ca să ne reparăm sau aranjăm locuințele și mașinile, dar mai ales pentru, vorba statisticii, „Îngrijirea personală“. Tare m-am bucurat. Deși presimt că pentru colegii cu cuget critic, care trag În consumism din toate pozițiile, ăsta nu-i deloc motiv de laudă. Am și eu curaj măcar o dată și zic, gata de Înfruntare: ba da! Miercuri m-am Întâlnit și-am povestit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
un exilat român. De ce au abandonat lumea comunistă atâtea mii de români, multora din ei nelipsindu-le, aparent, „nimic“?... Întrebare aproape retorică. În plus, este foarte probabil că odată cu montarea și cenzura de partid ce a urmat operei Oedip, Silvestri a presimțit ceea ce avea să vină. Apoi nu fusese pe atât de privilegiat, pe cât se dă de înțeles, ca dirijor de statură internațională. Ieșirilor sale, exclusiv în țările din Est, avea să li se deschidă, temporar, o ușă spre Vest abia cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
și știa mii de versuri. Cu fruntea înaltă, nas acvilin, ochi negri, păr lung și alb, mustăți lăsate în jos, îmbrăcat într-un vechi costum național, el a fost un tip interesant și util. Teodorescu s-a împrietenit cu el, presimțind cât de prețios este un lăutar care știe atâtea lucruri nescrise. La invitat să stea în casa lui de la București. Șolcan, fiu de robi, era neîncrezător. S-a lăsat rugat mult timp. Încă tremura când s-a hotărât și era
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
decât să îmi închipui singură care vor fi fiind (fost) bucatele lor delicioase. De pildă: am știut dintotdeauna că lui Mihail Bulgakov trebuie să îi fi plăcut măduva prăjită cu bambus și sparanghel, și căpșunii cu frișcă. Despre Cervantes am presimțit că i-au plăcut smochinele umplute cu arahide și bulele de cartofi cu ciocolată. Lui Garcia Marquez, indiferent că i-ar plăcea sau nu, i-aș recomanda să consume pepene galben garnisit cu kiwi și renglote umplute cu cașcaval. Pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
inventate pentru a pătrunde în viața noastră cotidiană. Timp de un secol electricitatea a transformat Planeta noastră într-o Perlă nocturnă, iar unda electromagnetică a pătruns în profunzimea Universului. Dragomir Humurzescu a pus bazele școlii superioare electrotehnice din țara noastră, presimțind poate intuitiv pentru acel nivel de cunoaștere a electricității, că această formă de producere și consum a energiei va fi cea mai eficientă și răspândită pentru civilizația noastră. Dragi colegi, noi cei din Basarabia ne bucurăm sincer alături de DomniileVoastre pentru
MESAJ DE FELICITARE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Tudor Ambros () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_995]
-
altfel.“ E interesant să amintesc aici că, din chiar clipa când l-a văzut, E. Lovinescu a avut revelația unicității celui care îndrăznise să-l viziteze: „Azi a fost la mine un tânăr din Sibiu, I. Negoițescu. Nu știu ce va face. Presimt că e «altfel», că e un tânăr «excepțional», pe care îl așteaptă un destin singular. Prea e candid și prea arde.“ Criticul a avut tot timpul o mare atracție pentru genul memorialist, savurând autobiografiile lui Cellini, Rousseau (apreciat pentru „linia
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
du-te-vino între aici și dincolo“; ele își exercită vrăjile asupra protejatului lor - un fluid benefic îl străbate, iluminându-l -, deoarece au, în sensul goethean blagian al cuvântului, un demonism primar-magic, capabil să trezească în copil demonismul creator precoce. I. Negoițescu presimte încă din faza lui aurorală, cu o „misterioasă teamă“, prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune diversele referințe la aria demonicului (în legătură fie cu egeriile-surori, fie cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
câteva zile. În bucuria revederii am dat fuga să-l îmbrățișăm, dar privirea lui severă ne-a țintuit locului. "Ce-i cu voi aici"? ... tună el ..." Păi am fost în vacanță și acum ne ducem la școală" ... am îngăimat eu, presimțind furtuna. "Dar nu știți că școala a început de ieri"? Parcă-l văd și acum desfăcându-și centura de la uniforma militară și, adresându-se mie ca mai mare ... "dă pantalonii jos" ... Am încasat vreo zece lovituri, după care au urmat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă până la anihilarea oricărei dorințe anterioare textului Desperado. Autorul de rețete Desperado tratează de boala convențiilor unice un lector care de fapt îi ascunde cât este de sănătos. Pentru că acest lector presimte deja haosul de convenții nu se va ajunge la o eopcă post-Desperado, când opusul a ceea ce ne place acum va învinge. Capitolul 2 Proza 2.1. Peter Ackroyd: Simultaneitatea universală Peter Ackroyd scrie în forță și își îmbrâncește lectorul în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
remarcabilă, un amestec între literatura unui autor ori altul și sensibilitatea lui Ackroyd, dar nu duc intriga cu nimic mai departe. Visele doar întăresc credința că trăim în interiorul unui atom minuscul, parte dintr-un univers nesfârșit, pe care Tim îl presimte fără a-l înțelege de fapt. El vorbește despre "lumea aceea în care am intrat pentru scurt timp". Bunicul lui, William Sinclair, care vine să-l ia de la tatăl lui și să pună capăt timpuriei lui comuniuni cu inexprimabilul, habar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din pântece să devină imaginea morții? Împins înapoi în ființa mamei, Odilo ne părăsește. Acesta e pentru el momentul morții, când i se permite să se schimbe. Îl așteaptă altă existență. Cele două euri Odilo și Eu se contopesc și presimțim avertismentul autorului, că istoria s-ar putea repeta: Plecăm iar, pe câmp. Odilo Unverdorben și inima lui deschisă. Iar eu înăuntrul ei, eu, cel venit într-un moment rău ales prea curând ori mult prea târziu. (p. 173) Eul interior
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
necruțătoare. Iubirea este și nu este reală. Incident închipuie un "tu" și un "eu" întinși în nisipul cald. Ea adoarme și "visează că se prăbușește". În vis, poeta cu ironie Desperado trăiește "toate miturile peșterii", "toate / miturile tunelului, turnului, fântânii", presimte spaima morții. Când se trezește, moartea e doar la un pas: Fluxul e cât pe ce s-o înghită, pe când "el" se uită, fumează și așteaptă sfârșitul. Gând crud, în versuri de o cruzime sugestiv pusă în cuvinte: Cum zăceai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
versuri, care nu se dezmint în nimic din tot ce am scris. Mila pentru lumea pe care ploaia o întinează cu astfel de pete întunecate mă copleșește. Vorbești de distopie, și se poate ca ea să fie mereu prezentă: poemele presimt că așa stau cu adevărat lucrurile pe lume, dar refuză să se pronunțe. Ca idee, distopia e prea la îndemână, prea teatrală. Tocmai de asta și refuz distopia clădită cu bună știință. Ca presimțire rea, distopia e mult mai puternică
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
istoria umanității, o primăvară a lumii, concretizată în bisericile noi care umplu țara: "Era ca și cum lumea însăși s-ar fi scuturat și, dezbrăcîndu-și aspectul vetust, a îmbrăcat pretutindeni o rochie albă de biserici." Din această reînnoire profundă, morală și materială, presimțită de contemporani, istoricul adună astăzi mărturii. Fenomenul major, deși imposibil de măsurat, este de ordin demografic. După secole de depresiune, în timpul Antichității tîrzii și al Evului Mediu timpuriu, mișcarea s-a inversat: frînat de ultimele invazii din secolul al IX
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
se fac inovații nici în echipamente, nici în metodele războiului: victoriile au fost repurtate, înainte de toate, cu picioarele soldaților. Geniul său constă într-un extraordinar simț al terenului, pe spațiile mari ca și pe cele mici, o capacitate de a presimți logica adversarului, un dinamisn imperios care antrenează oamenii (în trei zile, din 13 pînă pe 16 ianuarie 1797, divizia Massena face o sută de kilometri pe jos și participă la trei bătălii victorioase), un simț al manevrei care se impune
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
persoana poate citi, zi de zi, în ele expresia demnității sale. Dar totodată poate citi și cît de limitată e porțiunea din verticala ființei unde lucrează aceste libertăți, faptul că ele desenează din harta ființei doar o provincie mărginită, periferică. Presimțindu-și demnitatea verticală prin aceste libertăți, și tot prin ele limitarea curentă la exterioritate și individual, nu va fi persoana provocată, împinsă, pornită să-și caute statura completă, să se lase antrenată de elanul libertății fără margini? Dar, reflectată social
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
contemplativ, facultatea capabilă de infinitul divin, receptacul pentru elementul non-uman din om. Iubirea/caritatea nu este decît această recuplare la universal pusă în aplicație, în act, în acțiune. Inaugurată în Paradis, funcționarea de tip universal a omului e pregătită și presimțită de-a lungul istoriei, e atinsă de puțini chiar în cursul ei, prin realizare verticală, se desăvîrșește în împărăția unde Dumnezeu este totul în toate. Cînd Christos le spune oamenilor că s-a apropiat de ei împărăția, El care e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religiei pot contribui, după mine, la stîrnirea uimirii prin însuși faptul că ne înfățișează diversitatea culturilor spirituale și a modurilor de a concepe transcendentul. în fața acestei diversități cu concordanțele, convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
loc egal cu al tău în propria concepție despre real înseamnă a te depăși ca eu închis, înseamnă a te transcende. în acest exercițiu, care ne stă la îndemînă zi de zi, care poate fi foarte concret, banal, modest, putem presimți ceva din misterul și din nemărginirea transcendenței. Or, exercițiul de transcendere e poate cel mai dificil atunci cînd se referă la celălalt religios, dedicat unui absolut formulat în alți termeni decît îl formulăm noi înșine. Cînd vorbește despre descoperirea celuilalt
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
modern. în modernitatea tîrzie, transcendența devine aproape inaparentă, ascunsă, se retrage în fundamentele sau în aporia fundamentelor condiției umane. Nu mai adoptă moduri afirmative, legiferate, nu se mai înfățișază sub chipul monopolului confesional asupra societății. Prezența ei tenace e de presimțit/căutat/descoperit dincolo de suprafețele afirmative. Dar invocarea transcendenței în spațiul public și-a schimbat stilistica și față de modernitatea clasică. De la sfîrșitul secolului trecut, cînd paradigma secularizării inexorabile a început să fie chestionată, laicitatea europeană a devenit (mai) ospitalieră față de religie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]