1,376 matches
-
idei din secolul al XIX-lea, privind-o ca pe o sinteză a raționalismului și empirismului, a liberalismului și conservatorismului, pe fundalul noilor orientări evoluționiste și pozitiviste. Maiorescu este înfățișat ca un gânditor cu o concepție în esență evoluționistă, cu presupoziții și atitudini conservatoare, dar cu deschidere spre ideile de schimbare și progres. Poziția evoluționistă și moderat conservatoare se regăsește în teoria sa privind evoluția organică, treptată, fără salturi, a societății și în ideea că principiile constituționale și democratice trebuie adecvate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
cu cât științele invocate de noii autori erau cu precădere psihanaliza, sociologia, etnologia, antropologia așa-zisele "umane" sau științe soft și nu, ca înainte, fizica, astronomia sau așa-zisele științe exacte, "dure". Cu toate acestea, textele recente revin asupra acestor presupoziții și încearcă să integreze literar diferitele tipuri de speculație, prezentându-le la modul cel mai poetic cu putință și fără să piardă necesara senzație de uimire. 7.2. Către o nouă ficțiune speculativă pe bază de hard science Hard science
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
de gândit asupra soluțiilor romanești găsite. Folosirea roboților ca personaje permite un fel de trecere la limită și un "efect de lupă" care face mai evidente anumite situații cotidiene sau juridice în care sunt prezentate grupuri umane și permite identificarea presupozițiilor ideologice implicate; • preocupările metafizice: Stanislaw Lem, autor polonez, folosește roboții în povești destul de diferite, reunite în Franța în Le Brèviaire des robots (1967)130. El se interesează de dimensiunea filozofică și metafizică a căutării sensului de către roboți, care, supraviețuind rasei
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
nu putem să nu amintim cuvintele Leonei Toker privind importanța memoriei Gulag-ului: Scala valorilor noastre se modifică și viețile noastre sunt plasate în perspectivă. Această autotestare ia deseori forma unei identificări empatice cu cei ce-și amintesc și a presupozițiilor despre cum am fi acționat noi în locul lor, dacă am fi fost în stare să suportăm suferințele lor și dacă nu ne-am fi găsit cumva mai degrabă în poziția ciocanului decât a cuiului. Prin descrierea comportamentului uman în situații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în acest sens, publicația marchează o nouă etapă pentru cercetarea românească originală în domeniul studiilor urbane și artelor vizuale. Cu toate acestea, autorii sunt atât de impregnați de curentul cultural prezentat mai sus încât uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rândul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
un spirit critic care să-i îngăduie să deceleze diferitele «straturi» ale informațiilor respective” (pp. 72-73). Și, chiar și atunci când un istoric se mulțumește să reconstituie faptele cât se poate de singulare ale unui om politic, el tot folosește unele presupoziții nu neapărat explicite despre psihologia oamenilor politici sau despre regulile de funcționare a organizațiilor politice. Rămâne de văzut însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. în ceea ce ne privește, credem că această
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să reconstituie faptele cât se poate de singulare ale unui om politic, el tot folosește unele presupoziții nu neapărat explicite despre psihologia oamenilor politici sau despre regulile de funcționare a organizațiilor politice. Rămâne de văzut însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. în ceea ce ne privește, credem că această calitate este de regulă mai mică atunci când conceptele și presupozițiile generale sunt preluate la nivelul elementar al culturii comune, fără să se mai reflecteze
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
regulile de funcționare a organizațiilor politice. Rămâne de văzut însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. în ceea ce ne privește, credem că această calitate este de regulă mai mică atunci când conceptele și presupozițiile generale sunt preluate la nivelul elementar al culturii comune, fără să se mai reflecteze asupra validității și/sau adecvării lor (p. 53). Nu este vorba aici nici de un „stoc cunoștințe de bază” și nici de „critica izvoarelor” în sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
și rostire) se poate realiza înțelegerea. Consecința este că hermeneutica, în raport cu semiotica, este o disciplină mai slabă. Disciplinele "tari" sunt cele cu un singur principiu, monadice și monarhice. Corolarul este că disciplinele slabe, cum este și hermeneutica, sunt "democratice". Din presupoziția că limba este izomorfă cu gândirea (gîndirea și realitatea sunt izomorfe cu limba) deducem că sensul nu ține doar de structura semantic-sintactică a textului, ci și de interpret și de raportul acestuia cu textul: există o supradeterminare istorică a sensului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
-l transforma într-un mediu de comunicare, într-un geam sau vitrină care ne lasă să vedem direct realitatea. Modelul textului interpretabil este discursul artistic ornamentat, care obligă privirea să se oprească asupra lui la fel ca asupra unui vitraliu. Presupoziția hermeneuticii este că dincolo de acest text-vitraliu există ceva de căutat, ceva ce ne este anunțat în desenul și culorile vitraliului, ca și în lumina ce le susține. Din punctul de vedere al hermeneuticii, discursul trimite dincolo de el însuși, din cel
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în lume înseamnă a-ți da seama că e imposibil să identifici un sens transcendental. Interpretul hermetic încetează să presupună că propria intenție de lectură se suprapune peste cea a autorului, care e inaccesibilă și pierdută. Hermetismul pornește deci de la presupoziția că limbajul vorbește despre ceva, vorbind în realitate despre opusul acelui ceva - orice poate însemna orice: ceea ce ți se spune poate însemna contrariul. Orice text univoc e rezultatul unui demiurg rău. Cuvintele evocă nespusul pe care îl maschează. Adevăratul sens
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ani, aș spune chiar indecent de bune, într-un moment în care Rusia făcea pași înapoi pe drumul democratizării, nu există riscul ca Germania să promoveze în UE interesele Rusiei? Mihai-Răzvan Ungureanu: N-aș putea să plec de la o asemenea presupoziție. Eu cred că Federația Rusă poate găsi în Germania nu doar un partener credibil, dar, speculând chiar relația foarte bună dintre Berlin și Moscova, și un bun exponent al intereselor Uniunii Europene. Germania se află într-o poziție delicată, fără
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
în diplomație. Dar cred că eu am dat... am găsit o explicație - dumneavoastră, ca ministru, ce explicație ați găsit? Mihai-Răzvan Ungureanu: Păi explicațiile nu le mai dau eu în momentul în care dumneavoastră... Liviu Mihaiu: Nu, eu am făcut o presupoziție. Adică am făcut o presupoziție. Cum a venit... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu este... haideți să vă spun în felul următor: în primul rând, și cred că aceasta ar trebui să fie, e normal să fie și linia unui ministru de Externe
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
eu am dat... am găsit o explicație - dumneavoastră, ca ministru, ce explicație ați găsit? Mihai-Răzvan Ungureanu: Păi explicațiile nu le mai dau eu în momentul în care dumneavoastră... Liviu Mihaiu: Nu, eu am făcut o presupoziție. Adică am făcut o presupoziție. Cum a venit... Mihai-Răzvan Ungureanu: Nu este... haideți să vă spun în felul următor: în primul rând, și cred că aceasta ar trebui să fie, e normal să fie și linia unui ministru de Externe care e responsabil până într-
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
materialele și tehnicile invariabile, ba chiar și continuitatea unor participări sau revenirea altora pot induce o suspiciune apriorică în ceea ce privește repetabilitatea edițiilor. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar sînt adevărate, iar dacă ar fi să căutăm argumente în sprijinul acestei presupoziții, ele ar fi nenumărate: toate lucrările sînt gîndite și realizate pentru spații deschise, în particular pentru amplasare în peisajul natural, scara lor este monumentală, materialul rămîne permanent piatra, fie că ea este marmură, calcar sau granit, tehnica este aceea care
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
dintr-un text filozofic pe care să-l integrăm apoi într-o interpretare a unui text literar? Unul dintre puținele defecte ale eseului Andreei Deciu mi se pare chiar această lipsă de consecvență; folosește un text care are la bază presupoziții post-structuraliste, mai exact, tocmai acele presupoziții împotriva cărora ea se declară. În plus, literatura/critică literară permite o fluctuație terminologică mult mai accentuată decât discursul filozofic, ca atare texte care par compatibile, se dovedesc a fi ireconciliabile chiar în sensul
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
să-l integrăm apoi într-o interpretare a unui text literar? Unul dintre puținele defecte ale eseului Andreei Deciu mi se pare chiar această lipsă de consecvență; folosește un text care are la bază presupoziții post-structuraliste, mai exact, tocmai acele presupoziții împotriva cărora ea se declară. În plus, literatura/critică literară permite o fluctuație terminologică mult mai accentuată decât discursul filozofic, ca atare texte care par compatibile, se dovedesc a fi ireconciliabile chiar în sensul larg al hermeneuticii pe care o
Identitate, sine, psihic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12536_a_13861]
-
care conduce spre delimitarea domeniului, capitolele mari ale cărții se ocupă de actele verbale, de principiul cooperativ și de principiul politeții. Sînt astfel atinse extrem de multe probleme cruciale ale disciplinei: forța ilocuționară și condițiile de reușită, clasificarea actelor verbale, implicaturile, presupozițiile, teoria relevanței, teoriile politeții. E prezentă și o direcție mai recentă a cercetărilor: raportul dintre comunicare și conflict, politețe și impolitețe. Decizia de a nu trata în acest volum deixis-ul și organizarea conversației este explicată prin complementaritatea cu volumul anterior
Pragmatismul pragmaticii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13689_a_15014]
-
romanialibera.com). Sensul metaforic mai general al termenului - "persoană importantă din punct de vedere politic și economic" e puternic marcat de conotații negative și ironice: bogăția baronilor e suspectă, puterea lor e bănuită de abuz și corupție. Contextul explicitează diverse presupoziții și oferă echivalențe negative: În timp ce șeful statului îi critică pe «noii parveniți», Năstase le ia apărarea, susținând că aceștia nu sunt «baroni locali», ci «oameni independenți sub aspect material»" ( cotidianul.ro, 26.08 01.09. 2002); "bănuielile cele mai des
Baroni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13714_a_15039]
-
de act de vorbire distinct al întrebării - și mai ales de permanenta distincție și comparație între ceea ce ține de universalii cognitive și lingvistice și ceea ce este caracteristic limbii române. Pentru nespecialiști, punctul central de interes ar putea sta în analiza presupozițiilor și a funcțiilor argumentative ale întrebărilor, în finețea interpretării "amalgamului pragmatic", ilustrat de exemple construite, absolut credibile, de limbă vorbită standard. Chiar aparatul strict sintactic e redus la un minimum necesar, pentru a deveni accesibil unui destinatar mai larg. Interesantă
Despre întrebare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14308_a_15633]
-
lui Eugen Negrici, Literatura română sub comunism, ignoră (nu e un reproș) bibliografia și trimiterile concrete către articole, cărți, studii, volumul lui Florin Mihăilescu, care încearcă „o analiză a conglomeratului de teze, de precepte, de principii, de criterii și de presupoziții pe care s-a sprijinit propaganda comunistă în domeniul literaturii și criticii literare”, este mult mai documentat, nelăsînd practic neconsemnat nici un moment important din dezbaterile culturale ale epocii. Lecturile celor două volume apărute la sfârșitul anului trecut se completează astfel
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14327_a_15652]
-
recitirea unor cărți publicate în deceniile 5-8 ale secolului abia trecut, continuă să mi se pară fundamental nivelul limbajului și al perspectivei pe care acesta o încorporează - și în primul rînd chiar măsura în care textul își asumă sau nu presupozițiile oficiale. S-ar putea ca acest criteriu să fie o limită de lectură personală sau de generație: obsesia contextului politic și a delimitării de el ar aparține doar celor care l-au trăit direct, în vreme ce privirile mai proaspete ale tinerilor
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
jongla cu subtilitățile psihologice sau simbolice ale unui text. Tipul de scriitură destinat unei lecturi fragmentare și punctuale, recunoașterii aluziilor politice, a fost, cum se știe, o formulă de succes, chiar dacă se baza de obicei pe un discurs conformist în presupoziții, adoptînd o perspectivă narativă deliberat incoerentă. Mult mai subversivă mi s-a părut întotdeauna formula opusă - de ignorare sau negare a respectivelor presupoziții - chiar dacă se manifesta în genere în subiecte minore, ale banalului cotidian. La nivelul minimal al stilului, exemple
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
cum se știe, o formulă de succes, chiar dacă se baza de obicei pe un discurs conformist în presupoziții, adoptînd o perspectivă narativă deliberat incoerentă. Mult mai subversivă mi s-a părut întotdeauna formula opusă - de ignorare sau negare a respectivelor presupoziții - chiar dacă se manifesta în genere în subiecte minore, ale banalului cotidian. La nivelul minimal al stilului, exemple ale celor două strategii ar putea fi găsite în două cărți înrudite, ale aceluiași scriitor: Cel mai iubit dintre pămînteni și Intrusul lui
Enunțare și asumare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15590_a_16915]
-
presupunem că vorbim despre accesul la un obiect al cunoașterii (lumea externă a obiectelor materiale) al unui intelect cunoscător, diferit de lumea externă, intelect cu ajutorul căruia eu, subiectul, cunosc ceea ce îmi dau simțurile. Empirismul nu poate face abstracție de această presupoziție decât cu riscul de a postula imposibilitatea principială a cunoașterii: chiar dacă simțurile, sursa unică a cunoștințelor, ar furniza informații certe despre lumea externă, în absența identității intelectului cu subiectul aceste informații nu ar avea cui să se adreseze, căci procesele
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]