1,380 matches
-
asigură în nici un sens optimalitate, ci doar tind către aproximarea ei. Metodele analitice clasice sunt aplicabile doar în condițiile în care imaginea cognitivă, chiar dacă incompletă și incertă, este coerentă logic. Altfel, ele devin inoperante. Metodele analitice actuale, abandonând o asemenea presupoziție, caută să se adapteze acestei situații. Ele includ deci modalități de structurare provizorie a imaginii cognitive, de completare și organizare a ei până la nivelul la care devine tratabilă analitic. Dar, din acest motiv, este asumată explicit incertitudinea, cu toate consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și iterativ. Am accentuat asupra acestor aspecte pentru a face clar că strategia optimalității tendențiale este substanțial diferită de modelul deciziei raționale clasice. Strategia optimalității tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
tendențiale, spre deosebire de modelul analitic, nu are drept consecință o reducere cvasicompletă a incertitudinii, ci, prin presupozițiile pe care le face, poate fi chiar un producător de incertitudine. Din acest motiv, ea prezintă o ridicată vulnerabilitate la incertitudine. Caracterul explicit al presupozițiilor ridicat incerte pe care se fundează o face mereu discutabilă, rezultatele sale fiind incerte și deschise discuției. Strategia satisfăcătorului reprezintă o alternativă la strategia optimalității tendențiale. PROPOZIȚIA 2.3.: Strategia satisfăcătorului constă în adoptarea primei soluții satisfăcătoare pe care decidentul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
formulată sunt suficient de mari. Să vedem deci care sunt șansele decidentului de a discrimina între soluțiile alternative și de a o alege pe cea care are probabilitatea de a fi cea mai bună dintre alternativele examinate. Modelul analitic făcea presupoziția că, pe baza cunoștințelor existente, oricât de incomplete și fragile ar fi ele, se poate stabili o ierarhie clară și distinctă a alternativelor, fie ea și provizorie. În fapt, o asemenea presupoziție nu este realistă, rezultatul evaluării alternativelor fiind de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai bună dintre alternativele examinate. Modelul analitic făcea presupoziția că, pe baza cunoștințelor existente, oricât de incomplete și fragile ar fi ele, se poate stabili o ierarhie clară și distinctă a alternativelor, fie ea și provizorie. În fapt, o asemenea presupoziție nu este realistă, rezultatul evaluării alternativelor fiind de regulă cu totul altul: PROPOZIȚIA 2.5.: În condiții de incertitudine, soluțiile alternative sunt egale pentru decident. O asemenea afirmație pare bizară. Poziția contrară pare să fie corectă: chiar dacă nu deține toate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
că strategia optimalității tendențiale este vitală pentru dezvoltarea societății actuale, care tinde să o adopte și să o dezvolte. Analiza sa amănunțită însă necesită un efort aparte. Strategiile de decizie și dinamica incertitudiniitc "Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii" Contrar presupoziției tacite a teoriilor curente ale deciziei, cantitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional nu este independentă de strategia de decizie utilizată, dimpotrivă. PROPOZIȚIA 2.7.: Calitatea de incertitudine subiectivă produsă în procesul decizional este în funcție de strategia de decizie utilizară
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evidență influențele structurale asupra sa. Din acest punct de vedere, descrierea structurală a societăților, a formațiunilor sociale reprezintă un cadru general necesar analizei fiecărui fenomen social în parte. Această exigență metodologică este distinctivă pentru concepția marxistă despre societate. Una dintre presupozițiile teoretice fundamentale ale acestei viziuni structurale asupra societății este că fenomenele sociale particulare nu reprezintă entități în sine. În mare măsură, semnificația lor este dată de poziția pe care o au într-o structură socială concretă, de interacțiunea lor cu
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care ridică un semn de Întrebare asupra naturii științei generale a societății ca prototip al raționalității și, simultan, ca produs al modernității. Este vorba despre o caracteristică intrinsecă a practicii metodologice, pusă În lumină de epistemologi, conform căreia ansamblul de presupoziții generale (ideologii, teorii, concepte, definiții, modele) structurează faptele studiate de sociologi, generează Întreg proiectul de cercetare. Altfel spus, există Întotdeauna angajamente teoretice și ideologice a priori, Însușite În procesul de socializare intelectuală și depozitate În imaginația sociologică, care Învăluie și
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de sociologi, generează Întreg proiectul de cercetare. Altfel spus, există Întotdeauna angajamente teoretice și ideologice a priori, Însușite În procesul de socializare intelectuală și depozitate În imaginația sociologică, care Învăluie și intermediază „limitele puse de realitate științei” (J. Alexander). Aceste presupoziții de factură nonempirică pot suferi modificări, ajustări În contact cu faptele, dar ele nu pot fi niciodată eliminate În Întregime. Albia prin care circulă aceste angajamente ideologice și teoretice nonempirice anterioare este conferită de tradițiile tacite ale disciplinei ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a) sistemul integralist al monografiei sociologice, elaborat de D. Gusti și de principalii săi discipoli, H.H. Stahl, M. Vulcănescu, Tr. Herseni, A. Golopenția, care a stat la baza primei școli sociologice moderne din România - Școala sociologică de la București; prelucrând creator presupoziții pozitiviste franceze și comprehensive germane, D. Gusti și colaboratorii săi au construit un sistem sociologic articulat de teorii și concepte: teoria voinței sociale, teoria cadrelor și manifestărilor sociale, conceptul unității sociale, legea paralelismului sociologic; acest sistem a servit drept cadru
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
locurilor de muncă), eficiența sistemului administrativ, relațiile dintre sexe și dinamica opiniilor și atitudinilor indivizilor față de toate aceste probleme. Într-un final, autorii oferă o amplă comparație dintre anumite aspecte ale societății din Taiwan și cele din China, pornind de la presupoziția conform căreia, dacă sistemele politice și economice creează moduri și stiluri specifice de viață, societatea taiwaneză și cea chineză ar trebui să difere Într-o mare măsură. Pentru analiza pe care o oferă, Tang și Parish utilizează datele a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
negociere (de luare a deciziilor) rămâne constantă, indiferent de proporția În care femeia/soția contribuie la totalul bugetului familiei. Cum Însă În cazul societății taiwaneze autorii par să descopere aceleași patternuri ca cele americane (sau, cel puțin, unele asemănătoare), lansează presupoziția conform căreia China - văzută ca o societate aflată „pe drumul” care va conduce la o economie de piață asemenea Taiwanului - va suferi și ea modificări pe tărâmul relațiilor dintre sexe. În final, analiza Întreprinsă de Tang și Perish insistă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cea a părinților sau a bunicilor lor. Acest fapt este evidențiat de ponderea celor care nu se pronunță În această problemă: 17% tineri față de 6% părinții lor și de 8% bunicii lor. Chiar și În cazul În care se emite presupoziția că cei care ezită (adică cei care nu s-au pronunțat) ar evolua spre o apreciere pozitivă - atitudine, practic, imposibilă - nivelul de mobilitate ascendentă, ajuns la aproape 50%, ar rămâne inferior față de cel al generațiilor anterioare. Întotdeauna există posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
care era învăluit omul de rînd al societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic. Dar toate aspectele vieții lui erau, ca de la sine înțeles, cuprinse într-o țesătură de repere metafizice, asigurată instituțional sau, mai
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
moment mă simt descumpănită de existența altor opțiuni, de șansa pe care o au să o covîrșească pe a mea. Sînt surprinsă de faptul că modul meu de a raționa nu e unanim împărtășit, că nu toți pleacă de la aceleași presupoziții ca și mine. Sînt stînjenită de faptul că, obiectiv vorbind, nu pot stăpîni întreg realul, că nu sînt centrul lui real, că nu eu îi dau ordinea și unitatea. Așa încît, măcar privitor la lucrurile publice, atmosfera democrației pluraliste ne
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
turnirul, „mijlocul”, erotica, salcâmul, acvaticul), poetica descrierii, jocul, teatralitatea și „tehnica autointerpretării”, chiar dacă unele puncte de vedere sunt neconvingătoare (de pildă, lectura nuvelei Desfășurarea, unde comentatorul escamotează clișeele de epocă). Cartea cuprinde una din strategiile predilecte ale criticului, susținută de presupoziția că opera își conține nu numai sensul, ci și codul de lectură și concretizată prin detectarea unor „noduri” textuale care trimit în egală măsură la mesajul, la retorica și la lumea prozei. În ciuda mizei aparent modeste, este vizată o țintă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
cauzale observate în viața cotidiană este o chestie de oportunitate în fiecare caz în parte. Pentru științele naturii, «legile» sunt cu atât mai importante și mai valoroase cu cât posedă o valabilitate mai generală. Pentru cunoașterea fenomenelor istorice în concretețea presupozițiilor lor, legile cele mai generale sunt de obicei cele mai puțin valoroase, deoarece sunt lipsite de conținut. Se cunoaște foarte bine că o noțiune ne îndepărtează cu atât mai mult de realitatea infinită în diversitatea ei cu cât este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
regăsește în titlul lucrării sale: Care sunt procesele pe scară largă ce pot fi distinse? Care sunt structurile sociale care trec prin aceste procese? Cum ar trebui comparate aceste structuri și procese? „Postulatele dăunătoare” sunt enumerate de Tilly ca opt presupoziții teoretice greșite cu care lucrează sociologii: (1) Societatea funcționează ca o totalitate, alcătuită dintr-o mulțime de societăți autonome distincte, separate. (2) Comportamentul social este explicat prin condiționarea minții individuale de către societate (structură socială). (3) Schimbarea socială este un fenomen
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
schimbare și dezordine) și legitime (servesc integrării și controlului). Toate acestea sună foarte familiar. În dreptul fiecăruia dintre „postulatele” identificate de Tilly putem înscrie un număr mare de nume de sociologi, mai mult sau mai puțin celebri, care și-au asumat presupoziția respectivă. Tilly propune în locul conceptelor și metodologiilor lor datate (și dăunătoare) unele noi, adecvate atât temelor sale, cât și perspectivei alternative pe care și-o asumă. Prescripțiile pe care le oferă își au originea în insatisfacția față de aparatul conceptual moștenit
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
doar numărul maxim de factori. Factorii pe care îi vom reține trebuie să fie substanțiali și interpretabili teoretic (îndeosebi după rotație)1. Cât despre (a) metoda celor mai mici pătrate - the least squares method -, similară procedurii anterioare, aceasta pleacă de la presupoziția că un număr de k factori (k<m) poate să explice corelațiile observate. Se calculează estimate inițiale pentru comunalități (cel mai adesea se folosește coeficientul de corelație multiplă între o variabilă și celelalte variabile). Se extrag apoi k factori care
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
nu putem să nu amintim cuvintele Leonei Toker privind importanța memoriei Gulag-ului: Scala valorilor noastre se modifică și viețile noastre sînt plasate În perspectivă. Această autotestare ia deseori forma unei identificări empatice cu cei ce-și amintesc și a presupozițiilor despre cum am fi acționat noi În locul lor, dacă am fi fost În stare să suportăm suferințele lor și dacă nu ne-am fi găsit cumva mai degrabă În poziția ciocanului decît a cuiului. Prin descrierea comportamentului uman În situații
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În acest sens, publicația marchează o nouă etapă pentru cercetarea românească originală În domeniul studiilor urbane și artelor vizuale. Cu toate acestea, autorii sînt atît de impregnați de curentul cultural prezentat mai sus Încît uită uneori să-și privească critic presupozițiile. Autorii, o arhitectă româncă și un arhitect britanic, prezintă saga modernismului românesc ca pe un triumf, Într-o viziune progresistă asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spirit critic care să-i Îngăduie să deceleze diferitele «straturi» ale informațiilor respective” (pp. 72-73). Și, chiar și atunci cînd un istoric se mulțumește să reconstituie faptele cît se poate de singulare ale unui om politic, el tot folosește unele presupoziții nu neapărat explicite despre psihologia oamenilor politici sau despre regulile de funcționare a organizațiilor politice. Rămîne de văzut Însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele Întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. În ceea ce ne privește, credem că această
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
să reconstituie faptele cît se poate de singulare ale unui om politic, el tot folosește unele presupoziții nu neapărat explicite despre psihologia oamenilor politici sau despre regulile de funcționare a organizațiilor politice. Rămîne de văzut Însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele Întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. În ceea ce ne privește, credem că această calitate este de regulă mai mică atunci cînd conceptele și presupozițiile generale sînt preluate la nivelul elementar al culturii comune, fără să se mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de funcționare a organizațiilor politice. Rămîne de văzut Însă care este calitatea acestor presupoziții, concepte sau modele Întrebuințate - conștient sau nu - de către istorici. În ceea ce ne privește, credem că această calitate este de regulă mai mică atunci cînd conceptele și presupozițiile generale sînt preluate la nivelul elementar al culturii comune, fără să se mai reflecteze asupra validității și/sau adecvării lor (p. 53). Nu este vorba aici nici de un „stoc cunoștințe de bază” și nici de „critica izvoarelor” În sensul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]