3,008 matches
-
în ce zice badea sau lelea Cutare etc. Poartă, de aceea, mereu, un carnețel în care conspectează „pe țăran și pe academician”, nășește pe oricine ține un plaivaz în mînă, de la „șoimul patriei” la veteranul din Primul Război Mondial, îndrăgește prezidiile reuniunilor culturale, „oficiază” vernisaje, seri muzicale, „se implică” în simpozioane științifice etc., fără teamă că se repetă și se banalizează cu fiecare nouă apariție în public. Deși nu lucrează la „Propagandă”, O.V. aparține tipologiei activistului (ce-i drept, unul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fost următorul: aflat la reciclare, un activist a declarat că, după părerea sa, denumirea de „universitate cultural-științifică” e dată de cineva care a gîndit cu picioarele. Or, cel care o lansase într-una din „expuneri” nu era altul decît „Tovarășul”. Prezidiul ședinței în care s-au zis cele de mai sus (în frunte cu Tamara Dobrin) s-a făcut că nu aude. „Deci - concluzionează luminat de zîmbet V.M. - problema n-a fost ridicată!” *Ce să-i spun lui Nicolae Mihail care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din ei spune: „Am ascultat cu atenție materialul”? Vor să semnaleze că au o „atitudine corespunzătoare”, de respect față de el? Că l-au priceput și că deja au reflectat la „problemele” puse acolo? și de ce nu rîd cînd cel din prezidiu, pentru a declanșa dezbaterile interne, zice: „Am asistat deocamdată la un dialog unilateral cu invitații”?... De ce cînd au un cuvînt mai lung maimuțăresc felul de a vorbi al Conducătorului, preluînd și greșelile de pronunție, ridicîndu-le la gradul de norme? Cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o formă de „hoțomăneală”. într-o bună parte a cuvîntului am examinat afirmația lui G. că acei șapte ani cît s-a aflat la conducerea revistei „au fost ani buni”. Pentru cine? Doar pentru el, care s-a lăfăit în prezidii, a deschis „uși mari”, s-a dus unde a vrut în țară și, de două sau de trei ori, în străinătate. A reprezentat „cultura românească” la un colocviu în Italia, a călătorit la Kiev, ca să ne spună, la întoarcere, că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eu, mîine tovarășul Enășoae (P.), sau altcineva”. Însă Enășoae nu s-a dezis de omul său, ci l-a lăudat: „cît a fost redactor șef, a muncit”, „a adus colaborări prestigioase”, „a impus revista acolo unde este”. Cînd e în prezidii, el are un fel mînios de a-și privi notițele și de a vorbi: vrea să se impună și să intimideze. Plesnește de siguranță de sine: toate i se par clare, cu o desfășurare mecanică: se va face cutare, se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o „enciclopedie ambulantă”, că ar putea face o emisiune serial cu tot ce știți despre personalități din Fălticeni și relațiile lor cu altele din țară și de peste hotare! Aveți perfectă dreptate să vă Întrebați de ce nu v-au chemat În prezidiu. Așa era drept! Fiți sigur că adevărul Învinge Întotdeauna, chiar dacă mai Întârzie... Acestor jalnici fălticeneni le e ciudă că ați realizat o carte - este foarte bună - și nu pot realiza nici pe jumătate ceva asemănător. Creierul le este ocupat numai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
capabil, ci pentru simplul fapt că, începând cu anul 1977, nu există o sesiune care să nu cuprindă în programarea examenelor o zi de sâmbătă! Cultul nostru este liber, recunoscut de stat prin Legea nr. 407/1946 și prin Decretul Prezidiului MAN nr. 1203/14.11.50, art. 1, confirmate și de semnătura dvs., iar printre principiile de bază ale funcționării cultului există și acela al respectării poruncii a 4-a, privind ziua de repaus, sâmbăta. Or, eu, ca adventist de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Eu stau și mă gândesc așa: eu dacă aș fi fost preot, că am făcut seminarul "Veniamin Costachi", aș fi fost altfel. Ce fel de preoți sunt ăștia, domnule? Tu îmi distrugi mie bisericile și eu stau în parlament, în prezidiu? Tu razi bisericile din București și tu, preot, cânți foștilor comuniști Vrednic este? C. I.: Care a fost cea mai dureroasă experiență avută în detenție? D. B.: Foamea permanentă a fost cea mai dureroasă. Foamea m-a omorât aproape. Dacă nu
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
spiritul înțelegerilor convenite cu prilejul întâlnirilor româno-sovietice la cel mai înalt nivel”. La 4 decembrie 1981, presa română a publicat mesajele adresate, din împuternicirea Marii Adunări Naționale, de Nicolae Ceaușescu lui Leonid Brejnev, secretar general al CC al PCUS, președintele Prezidiului Sovietului Suprem al URSS, și Ronald Reagan, președintele SUA, în vederea opririi amplasării de noi rachete cu rază medie de acțiune, pentru retragerea celor existente, pentru o Europă fără arme nucleare. “în atmosfera de încordare care există în Europa, în preajma începerii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
forțe politice și ai mișcărilor de eliberare națională. în perioada 10-14 mai 1988, la invitația șefului statului român, sosește în vizită oficială la București, în noua sa funcție, Andrei Gromâko, membru al Biroului Politic al CC al PCUS, președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS. Vizita și cele câteva runde de convorbiri avute între cei doi conducători cu acest prilej au ocupat un spațiu larg în mijloacele de informare din România. Cunoscând faptul că liderul sovietic nu se număra printre partizanii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
să se mențină pe o altă linie. De asemenea, Iugoslavia avea o altă perspectivă, dar această țară nu făcea parte din lagărul socialist. O schimbare evidentă de curs a avut loc și în politica internă sovietică. La 19 decembrie 1956, Prezidiul CC al PCUS a elaborat o scrisoare către organizațiile de partid, intitulată Cu privire la întărirea muncii politice a organizațiilor de partid în cadrul maselor și reprimarea atacurilor elementelor dușmănoase antisovietice. Scrisoarea arăta că nu există decât un singur mod de a trata
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
primind pedepse severe pentru „calomnierea realității sovietice” și „revizionism”. A fost întărit controlul ideologic asupra instituțiilor cultural-științifice și a mijloacelor de informare în masă, toate acestea marcând revenirea, cel puțin parțială, la un regim de constrângere și represiune. Majoritatea membrilor Prezidiului au fost convinși că evoluția periculoasă a evenimentelor din toamna anului 1956 a fost o consecință directă a orientării stabilite la Congresul al XX-lea al PCUS, considerând că demascarea continuă a lui Stalin a subminat autoritatea partidului și a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Gheorghiu-Dej au fost la Moscova pentru a prezenta rezultatele discuțiilor purtate la Budapesta și Belgrad. Ei au avut două runde de întâlniri, mai întâi cu Hrușciov, primul secretar al PCUS, și N.A. Bulganin, șeful guvernului sovietic, apoi cu toți membrii Prezidiului CC al PCUS. Potrivit lui Bodnăraș, la prima întâlnire cei doi lideri sovietici au apreciat ca „foarte pozitiv” ajutorul PMR în problema ungară. în schimb, Prezidiul a fost de părere că întrevederea româno-iugoslavă „nu a dat prea mult”, dar în cele
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Hrușciov, primul secretar al PCUS, și N.A. Bulganin, șeful guvernului sovietic, apoi cu toți membrii Prezidiului CC al PCUS. Potrivit lui Bodnăraș, la prima întâlnire cei doi lideri sovietici au apreciat ca „foarte pozitiv” ajutorul PMR în problema ungară. în schimb, Prezidiul a fost de părere că întrevederea româno-iugoslavă „nu a dat prea mult”, dar în cele din urmă a recunoscut că românii au acționat „just”. La rândul său, Gheorghiu-Dej a expus sovieticilor necesitatea de a nu se ascuți relațiile cu Iugoslavia
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
au fost primiți atât la trecerea frontierei în URSS, la sosirea pe peronul gării din Moscova, cât și la semnarea Declarației comune, în ziua de 3 decembrie 1956. Acest din urmă eveniment a avut loc la Kremlin, în prezența întregului Prezidiu al CC al PCUS, a Secretariatului CC și a unui mare număr de miniștri. Această prezență masivă a conducătorilor sovietic, a întregului corp diplomatic, dar și a numeroși reporteri arată dimensiunea mediatică deosebită și nivelul internațional larg al mesajului care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
subliniat că în România este o altă situație [...]. Acest document politic este bazat pe asemenea condiții din țara noastră și pe asemenea momente, nu este făcut cum a fost făcut acela polonez, în urma evenimentelor din Polonia, și tocmai de aceea Prezidiul CC al PCUS prețuiește în mod deosebit calitatea conducerii partidului [nostru], îndeosebi a Biroului Politic”. Această din urmă frază arată în mod clar că liderii regimului de la București primiseră asigurări că se bucurau de încrederea conducerii sovietice. Declarația româno-sovietică urma
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
treceau pe al doilea plan. Moscova a început, într-o măsură mai mare sau mai mică, să conștientizeze acest lucru. Foarte convingătoare este recunoașterea deschisă a ministrului de Externe V.M. Molotov, făcută la plenara CC al PCUS din iulie 1953: „Prezidiul CC a ajuns la concluzia că nu trebuie să continuăm aceeași linie în relațiile cu Iugoslavia. A devenit clar că dacă n-am reușit să rezolvăm problema printr-o lovitură frontală trebuie să trecem la alte metode. S-a hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
al stabilității din Ungaria. Evident că părerea lui reprezenta punctul de vedere al conducerii sovietice, care-l susținea fără rezerve pe Rakosi, ceea ce s-a confirmat în timpul vizitei de lucru (de fapt, o inspecție) la Budapesta (7-14 iunie) a membrului prezidiului CC al PCUS, M.A. Suslov, exact în zilele prezenței lui Tito în URSS. Și după încheierea discuțiilor cu liderul iugoslav la Moscova s-a mai considerat o vreme că nu există o alternativă pentru Rakosi în Ungaria. Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
conjunctura politică era favorabilă liderilor iugoslavi, victime ale represiunii staliniste, și nu liderilor maghiari compromiși prin linia lor politică ultrastalinistă. Pentru perceperea poziției liderilor sovietici, este interesant faptul că până și un conservator dur precum K.E. Voroșilov, în raportul prezentat prezidiului CC al PCUS despre întâlnirea cu Rakosi la Moscova, de la sfârșitul lui iunie, observa: cât despre normalizarea relațiilor cu Iugoslavia, tov. Rakosi, se pare, încă „n-a scăpat de problemele trecutului”, „el manifestă încă multă neîncredere și neatenție”. Voroșilov a
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ea acasă. După așteptata plecare a lui Rakosi, succesorilor săi le revenea sarcina să rezolve două probleme grele și incompatibile - să reducă tensiunile din relațiile cu vecinul de la sud și, în același timp, să neutralizeze influența iugoslavă asupra opoziției interne. Prezidiul CC al PCUS, în ședința din 12 iulie, analizând telegrama lui Andropov din 9 iulie și înțelegând situația excepțională din Ungaria, l-a trimis urgent la Budapesta pe A.I. Mikoian, cu misiunea de „a ușura situația lui Rakosi”. Dar acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
misiunii sale în Ungaria (13-21 iulie) nici pe departe nu sugerau controlul situației - de aici se poate presupune că în conducerea sovietică nu exista o unitate de păreri în chestiunea susținerii pe viitor a lui Rakosi. Cu toate că, în notele ședinței prezidiului din 12 iulie, această misiune a fost stabilită cu claritate, se vede că nu erau excluse și soluțiile alternative: Mikoian a primit împuternicirile necesare pentru ca în ajunul Plenarei CC al PMU să se lămurească asupra situației la fața locului și
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
de la principiul neamestecului în afacerile interne, pe care, până atunci, îl susținuse cu obstinație. Pe măsură ce reformele din celelalte țări evoluează, iar în România nu pare să se întâmple nimic, apar reacții vehemente fie la nivel de partid (așa cum e comunicatul prezidiului CC al Uniunii Comuniștilor Iugoslavi din 28 noiembrie), fie din partea formațiunilor civice, care organizează mitinguri de protest în fața ambasadelor României (inclusiv la Moscova, în 14 noiembrie). Din comunicările transmise în ultima parte a anului, îngrijorarea față de poziția sovietică este mai
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
1990, p. 5. Ibidem, p. 397. Ibidem. V.A. Medvedev, op.cit., p. 196. Sc`nteia, 11 mai 1988. Liderul român mai fusese decorat cu ordinul „Revoluția din Octombrie” cu ocazia `mplinirii v`rstei de 65 de ani. După decembrie 1989, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a decis retragerea acestor distincții. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem, 15 mai 1988. Ibidem, 6 octombrie 1988. Ibidem. Ibidem. Ibidem. Ibidem. V.A. Medvedev, op.cit., p. 221. Ibidem, p. 200. K vivoi sovetske politiki vuci statum Varșavske
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
lovești concomitent `ntregul sistem stalinist (telegramă din 23 martie 1956 a ambasadei SUA la Belgrad, Foreign Relations of the United States, 1955-1957, vol. XXVI, p. 716). `n lunile aprilie, respectiv iulie ale anului 1956 au fost elaborate două scrisori ale Prezidiului CC al PCUS către organizațiile de partid, av`nd ca scop stabilirea unor limite ale destalinizării, astfel `nc`t critica să se rezume la cultul personalității lui Stalin, fără a deveni o critică a liniei partidului sau a regimului sovietic
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Maurice Pearton, art.cit., p. 251. Ibidem; de asemenea, ANIC, Fond CC al PCR, Cancelarie, dosar nr. 62/1957, f. 18. ANIC, Fond CC al PCR, Cancelarie, dosar nr. 62/1957, f. 18. Maurice Pearton, art.cit., p. 253. Ședința Prezidiului CC al PCUS av`nd ca obiectiv `nlăturarea lui Hrușciov a `nceput `n data de 17 iunie 1957 și a continuat cu ședința Plenarei CC, care s-a desfășurat `ntre 22 și 29 iunie și s-a finalizat cu `nlăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]