11,061 matches
-
și cam greu de stăpânit. De, lucru bun cu adevărat, rar de găsit acolo unde-l cauți și, mai ales, acolo unde-ar trebui să se afle. DĂNILĂ: Ba, om bun, să nu te superi că m-oi pune de pricină, însă eu gândesc altfel. Iaca, vezi boulenii ceia care pasc printre frunzare? ONOFREI: Bouleni, ai? Apoi eu văd că-s o pereche de boi de-a mai mare dragul. Drept să-ți spun, n-am văzut în tot iarmarocul alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se miște oamenii. Vine unul cu o capră de funie. COSTEA (intră, cu o capră): Bun găsit, om bun! Da' ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dacă n-aș fi grăbit, pe capra asta pot lua zece gânsaci, și-mi mai rămâne și dobândă destulă să trag un chef. Da' mi-i lehamite să mă mai duc pân'la iarmaroc. Așa că nu te mai pune de pricină, și bate ici palma. CÂRLIG: Păi ai noroc de ce știu eu... Eu îs meșter cimpoier. Și m-ai nimerit când aveam mare trebuință de-o piele nouță, că mi s-a spart burduful de la cimpoi. Ei, hai, hai să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
POSACUL: A fost odată un împărat... (este întrerupt) AL DOILEA SFETNIC LINGUȘITORUL: Da' ce împărat...! Împăratul nostru! E-he-he...! AL TREILEA SFETNIC LIMBUTUL: Și-l chema Pricină-Împărat. Acu' să vedeți de ce-l chema Pricină-Împărat: împăratul ăsta al nostru mereu căuta vreo pricină de nemulțumire și făgăduia oricui îi ieșea înainte c-o să-i taie capul. Da-ncolo, era om de treabă, nimic de zis! Iaca, într-o bună zi... POSACUL: Gata, ajungă-ți! Iar te-ai pus pe palavre! LINGUȘITORUL: Da' fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
omul hodini de răul vostru! Am să pun să vă taie capetele! LIMBUTUL: Măria Ta, ne-ai face mare supărare, iar Măria Ta ar rămâne fără sfetnicii cei mai credincioși; nu ne-ar mai putea nimeni lipi capetele la loc. PRICINĂ: Bine, atunci să nu vă taie capetele, deocamdată. De ce nu-s aici jâlțurile mele? Dacă n-am jâlțurile, eu pe ce să mă așez? LINGUȘITORUL (strigă spre culise): Jâlțurile Măriei Sale! Măria Sa n-are pe ce să se așeze! În clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
are pe ce să se așeze! În clipă să fiți cu toate trei aici! POSACUL (aparte): Jâlțurile... Unul nu-i ajunge! Lui îi trebuie tot câte trei... (Slujitorii aduc cele trei jâlțuri negru, albastru și alb, le așază pe practicabil.) PRICINĂ: Hm... Mi le-au adus? Bine. Acu' eu pe care să mă așez? LINGUȘITORUL: Pe cel alb, Măria Ta, ca să ne arăți că ești bucuros. Apoi numaidecât ne simțim și noi veseli, și surlașii strigă din surle să afle țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
simțim și noi veseli, și surlașii strigă din surle să afle țara toată că Măria Sa-i mulțumit de supușii lui. Și-ndată toată suflarea, de la vlădică până la opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
opincă, chiuie și-aruncă în sus cușmele! POSACUL (aparte): Până le-or prăpădi... PRICINĂ: Aud? Ai spus ceva? POSACUL: Ziceam să fie prostimea cu grijă la cușme, să aibă de fiecare dată cu ce-azvârli-n sus când e Măria Ta bucuros. PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui... PRICINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRICINĂ: De ce să fiu bucuros? Gălăgie ați făcut, jâlțurile nu erau aduse, de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui... PRICINĂ: Acu' ce mai ai de mormăit? POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui... PRICINĂ: Acu' ce mai ai de mormăit? POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde tu, răsare soarele-n amurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde tu, răsare soarele-n amurg! Adică tu de ce să nu râzi când râde toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde tu, răsare soarele-n amurg! Adică tu de ce să nu râzi când râde toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde tu, răsare soarele-n amurg! Adică tu de ce să nu râzi când râde toată lumea? LINGUȘITORUL: Mai ales când râde Măria Sa! PRICINĂ: Așa! Iaca, altă pricină de supărare. Da-ntr-o zi tot îți tai eu capul pentru asta! Duceți-mă la jâlțul cel negru; îs supărat și pace! (este sprijinit de Lingușitor, se așază) A venit măscăriciul? MĂSCĂRICIUL (intră pe ușa din dreapta): Venit, Măria Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aici nici ele, mi le-a arătat, pentru doi bani cu bortă, unul cam pletos și cu nădragii tot șchioapa și peticul. Știu și niște cimilituri nou-nouțe, din cele care-ți plac Măriei Tale și nu-s pentru urechile oricui... PRICINĂ: Cu puricii aduși de peste mări și țări să mă cam slăbești. Ai noștri or fi mai proști? De ce nu-i înveți pe-aceștia ce știu face aceia? Și chiar te poftesc să nu mai faci cheltuială din vistieria mea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
prea departe, cu care-am putea face târgul. Când m-ai trimis ultima oară Măria Ta să trag cu ochiul și să ciulesc urechile la ce se mai întâmplă prin lume, numai ce-am trecut hotarul la Uituc-Împărat, și iaca... PRICINĂ: Lasă , mi-i povesti altădată. LINGUȘITORUL: Vezi bine, acu' Măria Sa are poftă să fie înveselit. Ia arată ce știi, Măscăriciule. MĂSCĂRICIUL: Numai cât să aduc lădița și să rânduiesc păpușile. Țiganii cu dibla și cu țambalul or zice de după ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Țiganii cu dibla și cu țambalul or zice de după ușă. Aduce cutia cu păpuși, le pregătește.) Gata. Ziceți, bre! (Melodie foarte ritmata, scârțâită de lăutari nu prea pricepuți, dans cam deșuchiat al păpușilor. Sfetnicii aplaudă, Posacul cam cu mâna altuia) PRICINĂ: Hm... Fie la dânșii acolo! Așa că eu tot supărat am rămas. Înseamnă că-mi mănânci pâinea de pomană. Tăieți-i capul! MĂSCĂRICIUL: Măria Ta, să am iertare! Păi cum am să te mai slujesc fără cap?! PRICINĂ: Bine, să ți-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cam cu mâna altuia) PRICINĂ: Hm... Fie la dânșii acolo! Așa că eu tot supărat am rămas. Înseamnă că-mi mănânci pâinea de pomană. Tăieți-i capul! MĂSCĂRICIUL: Măria Ta, să am iertare! Păi cum am să te mai slujesc fără cap?! PRICINĂ: Bine, să ți-l taie, dar nu de tot... MĂSCĂRICIUL: Cum poruncești Maria Ta! Atâta doară că la toate împărățiile măscăricii au capetele așezate nestricat pe umeri. Tocmai la împărăția Măriei Tale... PRICINĂ: Ai dreptate. Dar și eu am dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am să te mai slujesc fără cap?! PRICINĂ: Bine, să ți-l taie, dar nu de tot... MĂSCĂRICIUL: Cum poruncești Maria Ta! Atâta doară că la toate împărățiile măscăricii au capetele așezate nestricat pe umeri. Tocmai la împărăția Măriei Tale... PRICINĂ: Ai dreptate. Dar și eu am dreptate! Așa că du-te la gâde și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Măriei Tale... PRICINĂ: Ai dreptate. Dar și eu am dreptate! Așa că du-te la gâde și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai tura-vura! Să le chemăm la porunca Măriei Sale. LINGUȘITORUL (vestește): Fiica cea mare a Măriei Sale, cu părul ca pana corbului, cu ochii ca strălucirea stelelor, cu obraz slăvit și lăudat... Domnița Ana! ANA (vine, se înclină în fața împăratului): Măria Ta... PRICINĂ (mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mohorât): Bine, bine... treci de-a dreapta mea. (Ana trece în dreapta împăratului) LINGUȘITORUL: Fiica mijlocie a Măriei Sale, cu părul ca arama frunzelor de toamnă, cu mers ușor de căprioară tânără, cu glas mângâietor... Domnița Dana! DANA (intră, la fel ca Ana) PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRICINĂ (tot mohorât): Hm... da... Treci lângă soră-ta. (Dana trece) LINGUȘITORUL: Fiica cea mică a Măriei Sale, cu părul bălai ca lumina primăverii, mlădie ca trestia în vânt, înțeleaptă ca zicerea bătrânească... Domnița Liana! LIANA (intră, la fel ca celelalte) PRICINĂ (tot mohorât): Mda... treci și tu... (arată spre celelalte două. Liana trece) Mda... Trei fete, trei belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul cel negru, și nu cred să mă ridic de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
belele... Unde mi-ați umblat? Iaca, de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul cel negru, și nu cred să mă ridic de-aici prea curând. Am să poruncesc să vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul pedepselor, eu n-aveam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de supărat ce-s, m-am așezat pe jâlțul cel negru, și nu cred să mă ridic de-aici prea curând. Am să poruncesc să vă taie capul! POSACUL (tușește cu înțeles): Châm... châm... PRICINĂ: Ai zis ceva? POSACUL: Chââmmm... PRICINĂ: Hm, da... ai dreptate și tu o dată. Asta-i pedeapsă pentru alții, nu pentru fețele slăvite. Iaca, de când mi-a murit împărătița, mereu mă-ncurc; ea era cu împărțitul pedepselor, eu n-aveam decât de poruncit. Și-acuma mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
hotărârea cea mai bună ca să-ți treacă supărarea. Iaca, nu-s nici cincizeci de ani de când Iute-Împărat, de-i făcuse împărătița lui cinci feciori și cinci fete, intrase la mare grijă: fetele mai mari, trei la număr, cam băteau laturile... PRICINĂ: Apoi când a fi și-a fi să vă scurtez, ție-ți tai capul mai întâi și mai întâi, poate-așa ți-o mai tăcea gura... POSACUL: Iară pe urmă tot trebuie să-i îndese în gâtlej un șomoltog de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]