12,837 matches
-
foarte bucuroși. Venise rândul celorlalte surori. Elena, care era cu patru ani mai mare ca mine, plecă la studii, făcea agronomie la Tiraspol. Peste doi ani și Vera, care era cu doi ani mai mare ca mine, plecase, cu o prietenă de a ei, la Chișinău și începuse a munci la fabrica de confecții „Steaua roșie”. Încă peste doi ani, veni și rândul meu să plec de acasă. Susținusem bine examenele de intrare la Universitatea pedagogică din orașul Bălți. Despărțirea de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
plăcu, o găsisem bună și fusesem de acord cu ei. Ne hotărâsem și începusem pregătirea de plecare. Eram plini de încredere că vom reuși, fiind tineri și sănătoși. Totul era înainte, aveam timp pentru toate. Veni ziua plecării. Eu și prietena mea, am făcut o înțelegere: să nu naștem copiii, până nu ne cumpărăm locuință în țară. Aici, nu ne aștepta nimeni. A fost greu să ne aranjăm la muncă, nu găseam nimic stabil. Din ceea ce făceam, ne ajungea pentru trai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la muncă, nu găseam nimic stabil. Din ceea ce făceam, ne ajungea pentru trai. Noi nu pierdeam speranța, credeam că vor veni și zile bune. Cam aceeași situație era și la prietenii noștri. Așa trecură ani de zile. Peste ceva timp, prietena mea încălcă înțelegerea pe care o făcusem, rămase însărcinată. Născu copilul și în scurt timp, după aceea, începuse să le meargă bine. Găsise de muncă mai întăi soțul, iar mai târziu și ea. Copilul le adusese bunecuvântare, doar că eu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se temea că nu va rezista mult. Închiriase o cameră în casa unei bătrâne care, în scurt timp, o îndrăgise ca pe o fiică, și cu ea, Tatiana se simțea bine. Mai trecu ceva timp și reuși să-și facă prietene din sat, cu care pleca împreună la dansuri, filme sau alte activități. Așa îl cunoscuse și pe Iurie, care o îndrăgise de la prima vedere și pe care, cu timpul, îl îndrăgise și ea. Satul îi devenea din ce în ce mai aproape, oamenii mai
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făcea în sufletul lui, nu știu cum, nu înțelegeam, nu aș putea explica nici acum chiar de-aș încerca s-o fac. Astăzi, cred că anume acele emoții și bucurii pe care le-am trăit în copilărie m-au făcut să devin prietenă bună cu ploaia. Ploaia și chipul tatei sunt de nedespărțit, sosesc mereu împreună și de fiecare dată când vin, eu trăiesc și retrăiesc adevărate clipe de bucurie. Pomii lui moș Anton Așa li se ziceau: „Pomii lui Anton”. Nu știu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
oferit femeilor din Ghizela șansa de a învăța lucruri noi - informații despre piața muncii, pregătire pentru angajare, documente administrative, inițierea de afaceri și lucrul cu calculatorul. În plus ne-a oferit șansa de a ne cunoaște și de a deveni prietene - n-am să uit niciodată tortul uriaș care mi s-a pregătit de ziua mea, dar nici îngrijorarea când Nuți și-a opărit picioarele foarte grav, sau când Doca era să-și piardă ochiul. Am învățat unele de la altele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA ANA LUDUȘAN ZINZIN INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Mulțumiri Experiența australiană a fost cel mai frumos cadou din viața mea. Acolo s-a născut și s-a copt acest roman. Mulțumesc pe această cale prietenei mele Dorina Bugariu Petre (North Ryde) Sydney pentru acest cadou nesperat. Ea a fost cea care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța australiană de trei luni. A fost nu numai o gazdă primitoare ci și o prietenă care a intuit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe această cale prietenei mele Dorina Bugariu Petre (North Ryde) Sydney pentru acest cadou nesperat. Ea a fost cea care a gândit, inițiat și sprijinit vacanța australiană de trei luni. A fost nu numai o gazdă primitoare ci și o prietenă care a intuit toate curiozitățile și nevoile mele de intelectual rebel și neînregimentat mijlocindu-mi o experiență de neimaginat și de neuitat. Mulțumesc domnului Mihai Maghearu, președintele unei comunități de români din Sydney care a făcut toate diligențele pe lângă autoritățile
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ambasadoarei României la Cambera, Manuela Vulpe, pentru primirea călduroasă de Ziua națională a României. Mulțumesc din toată inima lui: Ștefi, Joji, Rubi, Silviei, familiei Tohăneanu și tuturor românilor din Sydney și Melborne care m-au găzduit și m-au considerat prietena lor. Menționez că toate personajele din jurnalul australian, jurnal intercalat în roman, nu au corespondent în realitate, dar sunt inspirate de experiența australiană. Cluj-Napoca, iulie 2010 Ana Ludușan 7 noiembrie 2009, Sydney, Australia Stau pe plaja din Manly la buza
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un avion care a zburat la 10000 de metri înălțime", "e altceva", spun eu, se uită la mine și nu înțeleg, dar pentru ei totul este "wonderful". Par oamenii cei mai fericiți din lume. Duminica trecută am fost "transferată" unei prietene din comunitatea românească din Sydney, o unguroaică din Budapesta, aici granițele sunt destul de permeabile, cu obligația să mă ducă la Palm Beach. Una din cele mai îndepărtate plaje ale Sydney-ului de pe coasta de est. Ea nu vorbește o boabă românește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
răsputeri să capete o astfel de imagine. Alergăm spre Ștefi printr-o căldură toridă, am luat-o de-a lungul unei străzi bulevard fiindcă Silvia nu știe unde se află o stație de autobuz care ne duce mai aproape de casa prietenei noastre, și nici bani pe taximetru nu dă. Se spune că este foarte zgârcită. Cu mine este foarte generoasă. Alergatul pe străzi nu mă deranjează, căldura este cea care îmi face probleme, și sacoșa în care cărăm o salată de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să supere pe cei din jur". "Nu caut supărarea cu lumânarea, dar nu sunt o persoană alături de care se duce o viață prea ușoară". Zinzin se uită la femeia din dreapta ei și-și spune că trebuie să și-o facă prietenă. Masa e plină de fripturi, brânzeturi, unt de casă, miere de albine, ouă preparate în câteva feluri, ceai, lapte, cacao. Așa mâncați voi de obicei?" întreabă Zinzin. Nu, oamenii noștri preferă pita cu slănină ori câte un grătar, dar nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spatele, o doare fiecare bucățică din trup. O doare și măduva spinării de atâta oboseală. S-ar fi întins pe jos, ar fi zăcut nemișcată, zile în șir, dar știe că nu poate să-și permită asemenea lux. Are o prietenă care adeseori îi spune; când am să mor, am să fiu de-a dreptul fericită, până nu pun mâinile pe piept nu cred să apuc să mă odihnesc", bărbatul ei e și leneș și fudul, a fost mare director general
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cred să apuc să mă odihnesc", bărbatul ei e și leneș și fudul, a fost mare director general într-un combinat metalurgic, cel mai mare din Europa, iar după Marea Revoluție Mondială, autoritățile tranziției "au vândut combinatul la kilogram, spune prietena ei, l-au furat la kilogram, fiecare din răsputeri, când au văzut că nimeni nu îi bagă în seamă, că vaca e bună de muls și a nimănui, s-au organizat în echipe, pe specialități, au furat cum s-ar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
le fac negociind contractul colectiv de muncă, și când colo nu fac decât să își negocieze posturi în guvern și în parlament, poți chiar să ai mai mare încredere în securist decât în directori de felul prietenului nostru", îi zice prietena, uitându-se cu subînțeles la Zinzin, făcând aluzie la bărbatul ei, "ăștia", adică cei de felul bărbatului ei, "se poartă ca niște vătafi pe moșia boierului plecat să-și prade averea la ruletă". Alex i-a trimis o felicitare de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pare că am fost premiată, el mănâncă pe furiș ca un infractor, eu aș țipa la drumul mare, "uite așa veți ajunge la cașcaval, încercați și voi, eu nu-l împart pe Alex cu nimeni", altfel am ajunge în situația prietenei mele care spune că a fost la o întâlnire a scriitorilor din diaspora, undeva la malul mării, plimbări prin nisipul încă fierbinte, El, poetul, recita din volumul de poezii, Ea, prietena mea, se uita la apusul roșiatic al soarelui și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe Alex cu nimeni", altfel am ajunge în situația prietenei mele care spune că a fost la o întâlnire a scriitorilor din diaspora, undeva la malul mării, plimbări prin nisipul încă fierbinte, El, poetul, recita din volumul de poezii, Ea, prietena mea, se uita la apusul roșiatic al soarelui și se gândea ce urmează, o noapte fierbinte de dragoste, se gândea el, va trebui să găsesc o stratagemă să scap din mâinile lui umede, se gândea ea, până la urmă a dus
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
privirea catifelată a băiatului din Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți cu cine m-am întâlnit în oraș? Cu Alex, spune fără să mai aștepte reacția lui Zinzin. Vine în seara aceasta la concert cu prietena lui, cu noua lui prietenă". "Cu cine?", țipă Zinzin. "Ți-am spus... ca nu cumva să faci vreo gafă", și îi întoarce spatele. Zinzin se uită disperată la mezin, acesta se uită încremenit la ea, în sala de concerte se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Clădirea Albastră. Se așează la pian cu un aer șugubăț: Știți cu cine m-am întâlnit în oraș? Cu Alex, spune fără să mai aștepte reacția lui Zinzin. Vine în seara aceasta la concert cu prietena lui, cu noua lui prietenă". "Cu cine?", țipă Zinzin. "Ți-am spus... ca nu cumva să faci vreo gafă", și îi întoarce spatele. Zinzin se uită disperată la mezin, acesta se uită încremenit la ea, în sala de concerte se așterne o tăcere de mormânt
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de moarte îi dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul acela amar peste care și-a lipit o mască senină, foarte convingătoare, chiar pare senină, numai că seninătatea ei e de suprafață, exact ca cinismul lui Sandei, două prietene, două femei rănite profund, măștile lor ca niște lespezi de piatră bine lipite peste mormintele pe care le închid în ele cu strășnicie, una bătându-și joc de toți bărbații pe care îi întâlnește în cale, alta sfioasă și încriptată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de ni s-a putut întâmpla tocmai nouă această nenorocire, cum? - Nu sunt în stare să-ți dau răspuns la întrebarea ta. Pentru mine e suficient, să-i pronunț numele acelei nenorocite, și cu asta am spus totul. - Olga, Olga, prietena mea cea mai bună, pentru care eram în stare... Se subînțelegea că se dăruise fără rezerve unei prietenii nemeritate, care acum, deși se spulberase, devenise mai mult decât dureroasă. Uite ce a putut face, uite, Alex? - Eu plec să anunț
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
intră asistenta Clara Dobrescu. Fu condusă la pupitru, unde depuse jurământul, apoi avocatul o îndemnă să povestească pe scurt ceea ce știa în legătură cu obiectul procesului. Aceasta era vădit emoționată, dar cu o voce tremurândă, încurajată de avocatul Jan Mocanu, începu: - Eram prietenă bună cu Olga Stamate, pe atunci Dragomir. Lucraserăm amândouă timp de câteva luni în secția de chirurgie, după care ea s-a transferat la secția de ginecologie. Într o după-amiază, tocmai terminasem serviciul și voiam să ies pe ușa spitalului
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
s-a întâmplat? Mi-a povestit cu lux de amănunte, cerându-mi să nu spun nimănui ceea ce-mi va povesti. Simțea nevoia să se descarce, să se descătușeze de o greutate ce o purta pe suflet și, cum eram prietene bune... Îmi mărturisi că făptuise cea mai mare greșeală a vieții ei, de care acum îi părea nespus de rău : schimbase cu bună știință copilul nou născut al colegei și prietenei ei Ina cu cel al unei țigănci. Nu mi-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
greutate ce o purta pe suflet și, cum eram prietene bune... Îmi mărturisi că făptuise cea mai mare greșeală a vieții ei, de care acum îi părea nespus de rău : schimbase cu bună știință copilul nou născut al colegei și prietenei ei Ina cu cel al unei țigănci. Nu mi-a spus numele acelei tinere, și chiar dacă ar fi făcut-o, de atunci s-a scurs atâta timp... Avocatul Diaconescu ceru judecătorului să-i acorde cuvântul. Acesta acceptă. - I-ați jurat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sufletul ei nelegiuirea Olgăi! Numai Dumnezeu putea să-i șteargă din catastif oribila crimă pentru că ea, Ina, nu avea puterea nici s-o ierte, nici să uite fapta săvârșită de cea pe care o considerase tot timpul cea mai bună prietenă. Gândurile înfurtunate făcuseră un gard strâns în jurul Inei și al lui Alex. Cei doi nu vedeau nici o portiță prin care să iasă din această îngrădire. Nu se întrevedea o rezolvare rezonabilă de împăcare a părților, o deplină conciliere. Ina se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]