1,469 matches
-
să mergeți În casă. Începuseră să cadă picăturile alea mari de ploaie răzleață de la Începutul oricărei furtuni. L-ai ajutat să strângă sticlele, paharele și folia de material plastic ce servise ca față de masă. Pe urmă te-ai Întors pe prispă și ai pus scaunele cu picioarele În sus pe tăblia mesei. El a venit după tine și a zis că masa trebuie luată cu totul și dusă În tindă. Ați procedat chiar așa, dar tu iar ai avut impresia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să deshame caii și să le dea să mănânce dintr-un braț de fân pus direct În tronul căruței, să se spele pe mâini și pe față și să se așeze unul În fața celuilalt la o masă de lemn pe prispa strâmtă a casei. Popescu Își privește ceasul când află de la bătrân la ce oră va trece pe aici autobuzul. Ciocnesc apoi păhărele cu țuică și le dau pe gât. Încep să mănânce din brânza, pâinea și ceapa puse pe masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acel zâmbet enigmatic. „Ea este! Dar cum o cheamă? Cum o cheamă?“ Se gândi că poate, dacă-și șterge puțin albastru de pe pleoape și rimelul și rujul, numele ei va reveni dintr-o dată În memoria lui. Bătrânul se afla pe prispa casei lui cu pereții văruiți În albastru deschis și Încerca să ascută pe o piatră un briceag vechi și mare cu plăsele de os. Avea pe cap o pălărie veche cu borurile pleoștite și un fel de sclipire de umor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cea care a fost sau va fi. De ți-e dat să ajungi acolo, În acel loc, vei ajunge, de nu, nu vei ajunge. Locul e Întotdeauna lucrul care stă În el, uite, eu nu stau acum și aici pe prispă și acolo la școală. De asta acolo-i școală și aici e casa mea. Ana a presupus atunci că bătrânului i se Întâmplaseră lucruri prea dureroase și că el nu voia să deschidă, povestind, acele răni. — Ba, din contra, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fiecare dată venise cu un autocar de turiști, intrase În curte și le arătase acelora o „gospodărie tradițională“ românească, Îi invitase apoi În casă pentru a le arăta cum lucrează bătrâna la războiul de țesut. Moșul stătea de obicei pe prispă și-i privea zâmbind pe străini. Din când În când spunea: „Poftiți, poftiți! și făcea semne Încurajatoare celor rămași mai În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o vreme pe deasupra satului Înecat În amurgul de noiembrie, Întâlnește pădurea și, de parcă aceasta Îl respinge, se Întoarce În curtea pe a cărei poartă Grințu tocmai a intrat urmat Îndeaproape de bătrân. — Săru’mâna! - spune Grințu când o vede pe prispă pe stăpâna casei! — Să trăiești, maică, ai mai venit pe la noi? Este Îmbrăcată altfel decât altădată, o ținută Întrucâtva ceremonioasă, un șal negru Îi acoperă capul. Zice că tocmai pleca de acasă și bătrânul se miră, o Întrebă unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că Într-o dimineață de aprilie au fost scoși pe câmp la instrucție individuală, imaginea de arhivă se Întrerupe și, În cele câteva cadre color, Îl revedem pe povestitor Îmbrăcat cu o cămașă albă, curată, așezat la o masă pe prispa casei lui, ținând În mână un pahar cu vin, povestind. Dincolo de masă stau acum doar eu și-l ascult. Spune povestea unei alte zile În care din camioane se descărcau alimente pentru Întreaga divizie. Înfometarea din ochii lui de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Încă neinventate. Eventualele imagini alb-negru sau color luate În astfel de amurguri nu vor fi decât palizi Înlocuitori ai unei realități mult mai bogate. Misterul se amplifică În drumul printre căpițe și grajduri, pe lângă salcâmii din spatele casei, prin curte, pe prispă, prin tindă spre polatra cu tavanul jos, cu pereții și podeaua lipite cu lut, spre vatra În care mocnește un foc de lemne ude. Aici se spun adevăratele povești, care nu mai sunt imagini ale lumii, ci concentrate ale ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ne-am făcut că nu știm nimic) războiu s-a terminat, ăăăăăAAAăăăă, uraaaaaa, numai gamele pă tot ceru’, acuma ordinu e să scotocim pădurea din față fără foc dă armă. Este pauza meciului și vom fuma câte o țigară pe prispă. Poteci, poieni, ierburi Înalte, păsări, izvoare și mirosul Îmbătător al florilor de pădure. dincolo de pădure o șosea cu terasament Înalt, peste șosea salt Înainteee!, sare doar un băiat cu pușca mitralieră și dincolo neamțu care-i ordonă În românește (Învățaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
României) „Nu există ținut românesc mai original ca înfățișare fizică și etnică decât pământul Dobrogei. Cuprinsă pe trei părți de ape: Marea Neagră și Dunărea cu delta și larga sa luncă, Delta Dunării apare ca o peninsulă ridicată în chip de prispă, cu vreo 100 metri, deasupra nivelului mării. Numai la capătul nordic se ridică munți mici și domoli, iar în capătul sudic, prispa se înalță la aceeași înălțime ca și la nord, adică ceva peste 400 metri...Căci sub liniile domoale
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și Dunărea cu delta și larga sa luncă, Delta Dunării apare ca o peninsulă ridicată în chip de prispă, cu vreo 100 metri, deasupra nivelului mării. Numai la capătul nordic se ridică munți mici și domoli, iar în capătul sudic, prispa se înalță la aceeași înălțime ca și la nord, adică ceva peste 400 metri...Căci sub liniile domoale ale acestui pământ obosit, culcat leneș în mijlocul apelor, se ascunde o lume deosebită de forme, o viață surprinzătoare de plante și animale
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
a întristat: — Ce mică și neînsemnată sunt. Toate în jurul meu au un rost, numai eu nu. Nimeni nu mă bagă în seamă! Zicând acestea și-a desfăcut larg aripile lasându-le purtate de-o boare de vânt. Așa a ajuns pe prispa unei case, iar de acolo pe mâna unui copil care se juca. . — Bunicule, s-a bucurat copilul, uite o buburuză. Ce gâză micuță și drăgălașă, i-o fi frig... Dar de acuma, gata! Nu te mai necăji, buburuzo. Am să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe pat ori de pe prispa casei părintești... Este la fel de greu de răspuns ca și în cazul apariției ideii de zbor în vechile mitologii, la acea vârstă imaginară considerată de mitografi „copilăria omenirii”. În ce-l privește, Profesorul nu-și amintește cu precizie. S-a visat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
căsătorit la treizecișitrei de ani cu Agripina, care avea șaisprezece ani. La început a locuit cu soacră-sa la un loc până când și-a construit o casă cu două camere și o sală pe mijloc, acoperită cu stuf, cu o prispă înaltă și lată. Ușile erau late de optzeci de centimetri și înalte de doi metri și se închideau cu clanță metalică. Tocurile la uși erau din stejar montate direct pe cele două furci. Pe acești stâlpi erau fixate niște brățări
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Costache Cristescu. Aurica și-a găsit obștescul sfârșit la Petroșani, tot de oftică. De menționat că acest Cristescu avea o covată mare de doi metri și jumătate de lungă și lată de vreo 80-90 cm, pe care o ținea pe prispă. Mulți morți au fost scăldați în această covată, printre care și copiii lui. După ce i-au murit toți copiii, i-a murit și baba, rămânând singur. El a zăcut câțiva ani buni pe prispă, lângă covata în care au fost
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cm, pe care o ținea pe prispă. Mulți morți au fost scăldați în această covată, printre care și copiii lui. După ce i-au murit toți copiii, i-a murit și baba, rămânând singur. El a zăcut câțiva ani buni pe prispă, lângă covata în care au fost scăldați cei patru feciori ai lui, iar în final a fost scăldat și el. Casa lui mai este și astăzi, dar proprietar al casei este o familie străină, deci nu din neamul lui. Maria
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
zile Leonora Grapini, dar cu o boală de inimă incurabilă, boală ce i-a grăbit plecarea în lumea umbrelor. La casa aceea cu cerdac și cu doi diregi la cerdac a zăcut Chimircan aproape șapte ani de zile. Vara pe prispă afară, iar iarna în casă pe pat, întorcându-l de pe o parte pe alta, că nu-și mai dădea duhul, că nici nu avea bună voință să-și mărturisească păcatele la preot. Cu chiu cu vai s-a spovedit, apoi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În timpul liber el se delecta cu licorile lui Bachus, pe care le găsea la dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat cu chirie la crâșmarul Dumitru Cristescu, unde și-a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase. Nu mai avea plămâni, doar un singur ciot de plămân și acela uscat. L-a îmbrăcat asistentul în grabă că era cald și mirosea, apoi a plecat și ... dus a fost. Butnaru Pe numele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
șufă groasă mulți bărbați îl ajutau, numai să-l audă cum le spune tot felul de glume și de bancuri. Casa lui era cu fața la răsărit, cu două camere și cu sală pe mijloc, cu paravan la spate spre apus și prispă înaltă și o streașină lată. În partea de jos, adică spre sud, camera avea un geam, iar în fața spre răsărit două geamuri, geamurile aveau câte două ochiuri care se deschideau amândouă și pe fiecare ochi era montată câte o cruce
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
chema Catinca. Casa lor era compusă dintr-o cameră cu tindă - ce era cu față la vale - vale însemnând apus. Avea la fiecare cameră câte un geam, orientate tot către apus, iar casa avea o singură intrare și avea o prispă înaltă. Casa era acoperită cu paie de grâu, când plecau de acasă încuiau ușa de la intrare într-un mod foarte autentic. Proptea mătura în ușă, mătura era de mălai (sorg), dar era roasă de vremuri așa că atunci când nu era nimeni
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Ilene, și până la urmă din cele 80 de Mării și-a ales pe Maria, fata lui Mocanu, frumoasă, focoasă, dar foarte veninoasă. Că pe Toader îl lăsa să doarmă în casă, iar ea iute din cale afară, dormea tot pe prispă afară. Decât Toader, Maria era mai înaltă, dar și mai întrebată. Și de la tinerețe până la bătrânețe, Maria i-a umbrit sufletul lui Toader, prin comportările ei. A mai bătut-o, a mai fugărit-o, dar tot împreună au fost până la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
au scurtat firul de ață al zilelor vrăjitoarei. Nu știu să fi fost această babă vreodată bolnavă. Vrăjitoarea a murit de anii grei ai bătrâneții, să fi tot avut suta de ani. Ea murit primăvara. Vara, Zavastia dormea afară pe prispă și când o întreba cineva de ce doarme afară și nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul mai curat și că e mai răcoare. Au trecut vreo trei ani de la dispariția vrăjitoarei și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
nu doarme în casă, ea răspundea că afară se simțea mai bine, că-i aerul mai curat și că e mai răcoare. Au trecut vreo trei ani de la dispariția vrăjitoarei și Zavastia s-a îmbolnăvit, că de atâta dormit pe prispă până toamna târziu a răcit. S-a mutat băbuța în casă, că afară era frig și se ruga pe la vecini să mai vină noaptea, să mai stea cu ea de vorbă că îi era urât singură. Prima care s-a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu mers țeapăn, milităros: Sergent Limbosu! De ce ai întârziat? N-am știut că trebuie să fiu treaz la ora asta. Cu cine crezi că stai de vorbă, sergent?! Păi... Păi ce? Aici crezi că te afli la mă-ta pe prispă? Aici ești pe front, unde fiecare minut înseamnă acțiune! Și cum răspunzi comandantului de grupă? ... Aud?! Limbosu se foia de pe un picior pe altul, privind pe furiș spre grupă. Hai, sergent! Raportează, așa cum m-ai învățat pe mine trântindu-mă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
speria, că nu am ajuns bețiv, dar m-am deprins să beau și eu câte un pahar... Ce-i rău în asta? Nu-i rău, dar să nu fie prea mult. Bine, Marandă, da’ mâine tot te duci tu până la Prispă crâșmarul să-i ceri niște rachiu, să fie acolo în casă, că uite îi vine omului așa un gust și n-are de unde și pace... Și nu-i păcat să lași un om să-i ducă dorul? Dacă așa spui
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]