1,290,302 matches
-
voce recognoscibilă în vacarmul avalanșei de imagini de tot felul care inundă până la saturație piața și în egală măsură sufletele noastre. Mi-a fost greu și jenă pentru că a trebuit să iau în serios ceva care nu este serios, să privesc adânc și cu profesionalism ceva care este facil și lipsit total de profesionalism, ceva care este departe de artă. Am scris și rescris articolul, mi-am pierdut ore întregi, mi-ar fi rușine să spun zile, ca să transmit cel mai
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
de-a face. Ei se raportează la o scară valorică vastă, universală și sentimentul care rezultă îi asigură și reconfortează în condiția lor. Aceștia au conștiința superiorității artei asupra politicului efemer și nu acceptă compromisuri de nici o natură. Artistul mare privește spectacolul vieții de la înălțimea propriei personalități, înălțimi atinse cu greu de omul de rând. Expoziția de la ONU a fost o experiență pe care a trebuit să o trecem. Așa a fost să fie. Poate altădată să ne înșelăm mai puțin
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
a spus că Eminescu nu are ce căuta la Vevey. Ar fi stat bine la Ipotești îl întreb? Desigur că nu! Eminescu este prea mare ca să nu poată sta oriunde pe acest pământ. Nu asta este problema, nu așa se privesc lucrurile în artă. Problema esențială și unică este că sculptura de la Vevey, denumită Eminescu nu este o operă de artă și nefiind operă de artă, firește nu are nimic comun cu titlul pe care îl poartă. O operă de artă
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]
-
Gabriel Dimisianu O rumoare negativă însoțește de la o vreme numele lui Nicolae Breban, ca ecou totuși previzibil al manifestărilor sale publice. După 1989, o perioadă, N. Breban a privit cu oarecare detașare, cel puțin aparentă, la ce se întâmpla în jurul său, în viața literară și în viața socială, în viața politică resuscitată, până ce, în ultimii ani, și-a schimbat atitudinea. A devenit participativ, formulează puncte de vedere, comentează în
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
războiul, de-a omorul, într-o zi de iarnă, cu zăpadă multă, afară, prin curți, pe uliță, printre nămeții pufoși, albi, cu pete mari, strălucitoare, roșii, de sânge. Ce mult îmi plăcea această iarnă! Nu mă mai săturam să o privesc. Terminasem de vizitat Palatul-muzeu, ce mi se părea - cu armurile, halebardele și pistoalele sale ghintuite, cu tablourile și clavecinul la care cântase copilul Mozart - o casă plină de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
că și de astă dată va simți slăbiciunea aceea și amețeala, că va cădea, și de aceea, voind să-și abată gândul de la mirosul ce emana din sera ticsită de flori, cu care se continua dincolo de un glasvand deschis salonul, privea încordându-și atenția spre cele două figuri gigantice din portretele de pe perete. Încăperea era atât de întunecoasă, draperiile grele de catifea trase și obloanele de lemn din afara ferestrelor închise, ca nu cumva să intre lumina fierbinte a zilei de vară
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
o înduioșase, lacrimile porniseră din nou să curgă din ochii albaștri prin șanțurile ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile, bielele mărunte, urnindu-se, angrenate unele într-altele, vibrând, urmăream acul înaintând tremurat pe cadran. Dacă-mi ridicam degetul, totul revenea instantaneu la repaosul inert de la început. Plăcerea de a fi cel ce dă mișcare, viață, mașinăriei acesteia iscusite
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
mică, verde, de vânător, cu un pămătuf într-o parte. Se sculaseră de pe o bancă și se depărtau încet ținându-se, ca doi copii, de mână. Îi vedeam din spate. "Sibyle, e Sibyle...!", îi spuneam eu cu înfrigurare bunicii, care privea și ea spre ei. Nu, nu cred că este ea", se întorcea ea încruntată spre mine, "stai să te frec mai bine pe spate; tremuri, vezi, ai stat prea mult în apă". "Ba da, era Sibyle", repetam eu, supărat. Cei
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
de ceva... Bineînțeles că eu m-am bucurat că pot în sfîrșit să mă fălesc cu strălucitele mele abilități lingvistice. Am avut o conversație domoală și pașnică de-a lungul căreia a scos de la mine cam tot în ce mă privește. Mi-a spus, cînd i-am pus întrebări concrete, că domnul director, Dr. Gefilte Fish, superviza toate activitățile Casei, și doar la sfîrșitul fiecărui tratament avea obiceiul să-și viziteze pacienții ca să se asigure de succesul său și să facă
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
povestind despre desele noastre conversații? Ajunge să spun că în cursul lor s-a înfiripat între noi o frumoasă și trainică prietenie, prietenie care urma să aibă consecințe foarte serioase, mai mult pentru doctoriță decît pentru mine. În ce mă privește, am aflat destul de repede că faimosul sanatoriu al doctorului Gefilte Fish era în realitate o întreagă rețea de clădiri semănînd ca două picături de apă, răspîndite în locuri asemănătoare de-a lungul coastei și că la conducerea fiecăreia se afla
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
Tot ce ne-am putea dori din partea cuiva care în fața presei occidentale ne ocărăște ca pe hoții de cai, iar în particular, cică, ne susține cu o ardoare de latin lover e să ne lase în pace. În ce-i privește pe guvernanți, ei se pot considera cu lațul la gât. Au de ales doar între a-l tăia cu un gest hotărât, cu bisturiul, sau a aștepta ca securisto-comunistimea ce-a acaparat totul în țară să le împingă scăunelul de sub
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
ipostază a fundației. Pentru un român însă, această asociere a unui mare concern industrial cu artele "grele" poate constitui o sursă de perplexitate. Noi suntem obișnuiți ca oamenii de afaceri cu mulți bani să sprijine fotbalul sau vedetele pop-rock și privim cu suspiciune nedisimulată mecenatul îndreptat spre zone care, la noi, sunt de un slab interes public. Din posibilele explicații, cea mai simplă este tradiția educației general-muzicale și afinitatea nemților pentru muzică: prieteni din Berlin, cu colecții impresionante de CD-uri
Ernst von Siemens și tinerii compozitori români by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13987_a_15312]
-
postmodernist nu s-a născut prin generație spontanee, întrucît posedă rădăcini în zone literare eterogene: "În fine, fără a se pune în mod real problema influențelor, cum arată această nouă istorie literară și care sînt precursorii postmodernismului ( optzecist)? Călătorind înapoi, privind din prezent spre trecut cu tandrețe, optzeciștii întîlnesc înainte de toate experimentele oniricilor de la sfîrșitul anilor ^60 ale lui Leonid Dimov, Virgil Mazilescu și Emil Brumaru, atît de diferite între ele și experiența poetică a lui Mircea Ivănescu, la care se
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
păstrând desigur toate proporțiile se răsculară, românește, adolescenții, tinerii din 22. Rezultă că, la ruși, drumul vechi era barat în întregime încă din start. Pe când la noi, - semideschis. Afară doar dacă nu ni-l bararăm noi singuri. Dar asta ne privește. Prietenul cârcotaș mai zice: observași când a început tărășenia?... Prima din secolul 20... Păi, în octombrie. Luna când încep să se facă și socotelile definitive din pragul iernii. Octombrie, visătorul, - am făcut - cu dulcea lui lumină, cu marile proiecte ale
Rău de octombrie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14011_a_15336]
-
abordează un aspect al non-drepturilor omului, de la lucrurile cele mai grave - crime de război, crime contra umanității -, la aspectele cele mai mici: lipsa dreptului unui copil de a se juca într-un spațiu, pentru a nu deranja pe cineva care privește o emisiune oarecare la televiziune, și care locuiește la etajul doi sau opt al unui imobil, sau non-drepturile omului de a menaja natura. Când văd grădinarii care taie copacii și-i mutilează îi tratez drept reprezentanți ai lui Atilla în
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
Schröder, de pacifiști, de știriști, de analiști. Cei care uită trecutul îl retrăiesc. E blestemul lor. Dar noi, cei care mai avem o brumă de memorie, după un secol de minciuni ideologice, noi de ce să-l retrăim de cîte ori privim la t.v. ori răsfoim ziarele?
Cunoașterea inutilă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13999_a_15324]
-
decât ca probă de turnesol: nu pentru ceea ce se întâmpla pe front, ci pentru ceea ce simte și crede românul. Dacă respectivii teleaști nu sunt experți în războaie, ei sunt cu siguranță reprezentativi pentru anumite categorii de români. În ce mă privește, n-am avut nici o clipă emoții privind deznodământul conflictului. Raportul de forțe de 200 la 1 nu putea duce decât la un singur rezultat. O bună prietenă, femeie hiperinteligentă de altfel, dar și excesiv de dubitativă, m-a întrebat la o
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
ceea ce se întâmpla pe front, ci pentru ceea ce simte și crede românul. Dacă respectivii teleaști nu sunt experți în războaie, ei sunt cu siguranță reprezentativi pentru anumite categorii de români. În ce mă privește, n-am avut nici o clipă emoții privind deznodământul conflictului. Raportul de forțe de 200 la 1 nu putea duce decât la un singur rezultat. O bună prietenă, femeie hiperinteligentă de altfel, dar și excesiv de dubitativă, m-a întrebat la o săptămână de la începerea bombardamentelor asupra Bagdadului, văzând
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
să facă vreo surpriză?" Fără să ezit, am spus: "Absolut nici una". Singura mea teamă era că, obligați să cruțe populația civilă, adică să înainteze cu extremă lentoare, aliații vor intra în impas. Superioritatea covârșitoare a tehnologiei americano-engleze anula orice speculație privind deznodământul operațiilor militare, dar pulsațiile sinucigașe pe care Occidentul și le încurajează de ani buni mă gândesc la "pacifismul" cu nuanțe de comunism și lașitate care-a cuprins lumea civilizată puteau să interfereze dramatic cu luptele din teren. Se vorbea
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
anii ’50 înseamnă orice, dar nu gazetărie inteligentă. A ajuns Tucă, e drept, un reper al succesului media, dar cred că interesele românilor sunt catastrofal servite prin emisiuni în care se poate spune absolut orice despre lucruri grave ce ne privesc direct. E jenant să mai auzi și acum, la încheierea conflictului, acuzații c-a fost un "război nelegal" și că americanii n-au vrut decât să pună mâna pe sondele de țiței ale lui Saddam. O fi hoțul din Bagdad
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
Mihaela Mudure Oricât ar părea de ciudat, poezia, cu toată aura ei de inefabil, are nevoie și de arida de muncă a documentaristului. O cercetare privind cunoașterea unui anume gen de poezie, sau poezia de o anume limbă are nevoie de bibliografii cât mai complete posibil. O astfel de sarcină, ingrată în demersul ei dar extrem de necesară unei bune documentări, și-au asumat Charles M. Carlton
Poezie românescă în engleză by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/14022_a_15347]
-
N-am mai văzut-o de luni de zile pe femeia cu făptură transparentă care cerșea fără să ceară, fără să scoată un cuvânt. Când vremea era năpraznică, intra în biserică la adăpost, rămânând în colțul cel mai bine umbrit, privind de departe la lume, la icoane, la sfinții pictați pe pereți. Când timpul era dulce, se așeza în pridvorul bisericii Visarion, stingheră, de-o parte, neamestecându-se cu ceilalți săraci care ocupau locul cel mai mănos în vadul trecătorilor. Ea
Cu mărul în brațe by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14015_a_15340]
-
de notație intimistă, dezvăluind un univers feminin diafan și intelectualizat. Deși grupate în trei secțiuni diferite, textele par a se hrăni din aceeași substanță, și anume din transfigurarea poetică a autobiograficului. Pe un ton candid, de o simplitate dezarmantă, autoarea privește introspectiv în sine, în ceilalți, chiar și în cuvinte, iar gesturile exterioare, aparent banale, nesemnificative, devin sursă de revelații personale: „Era o cameră mare fără prea mult soare. Un covor și un fotoliu acoperit până la nas cu o catifea grena
Cu mâna pe telefon by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14031_a_15356]
-
al pătimirii poporului român sub Habsburgi", din care însă în mod ciudat nu pomenește decât poezia Clăcașii probabil sub influența comunistă , "a trecut culmile Carpaților în 1914" și a fost "îmbrățișat de îndată de Caragiale, Coșbuc, Delavrancea" în ceea ce-l privește pe Caragiale, la acea dată, poate doar "prin spirichismus", vorba lui Nenea Iancu , dar în scurtă vreme a devenit "un biet fluture amețit de lumina regală", Regele Ferdinand era un simplu handicapat etc. etc. În timpul guvernării Averescu din 1920, în calitate de
Memoriile unei marionete by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14002_a_15327]
-
bilingve și strada bilingvă, copacii bilingvi și fațadele bilingve, berea bilingvă și micii bilingvi se aștern la picioarele noastre ca niște motănași cu pielea pufoasă, afară e soare, muzica sparge perdeaua de nori, corturile albe se întind pînă-n zare, ochiul privește și constată că e bine așa! Și astfel s-a scurs prima oră pe străzile Sfîntului Gheorghe! (Lorena se duce să vadă o trupă sosită de la Budapesta, vata de zahăr se agață, ca niște maimuțe de ceață sau ca un
Sf. Gheorghe de Sf. Gheorghe by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13991_a_15316]