95,170 matches
-
culoare și o notă subiectivă persoanei. mi se pare o falsă tema, poate am eu noroc pe lume și am întâlnit oameni care m-au privit în ochi (știu c-au făcut asta pt. că nu eram nici eu cu privirea aiurea-n perete) când mi-au mulțumit, cănd m-au însărcinat, cănd m-au înjurat! merg pe stradă și mă uit la oameni cu multă curiozitate și - privindu-i în ochi - le zâmbesc vag. mai toți răspund, contrariați, încântați sau
Privitul în ochi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82623_a_83948]
-
a face un film aproape că un reportaj despre pușcăriile românești, aceasta subterană barbara despre care preferam, în general, să știm cât mai puțin. Peliculă e atat de veridica, încât am avut de câteva ori reflexul de a-mi feri privirea. Poate și pentru că nu sunt străin de subiectul filmului. Iar George Piștereanu, care face un rol de compoziție genial, e o adevarată revelație. Totul, de la privire, gesturi și până la ticul verbal te fac să crezi că nu doar Papan Chilibar
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
atat de veridica, încât am avut de câteva ori reflexul de a-mi feri privirea. Poate și pentru că nu sunt străin de subiectul filmului. Iar George Piștereanu, care face un rol de compoziție genial, e o adevarată revelație. Totul, de la privire, gesturi și până la ticul verbal te fac să crezi că nu doar Papan Chilibar, ci și el ar fi un fost pușcăriaș, reconvertit la actorie. Pe scurt, “Eu când vreau să fluier, fluier” mi s-a părut un exercițiu de
Un film bun. Poate prea bun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82628_a_83953]
-
într-un microbuz.In spatele nostru și pe scaunul de lângă mine stăteau o doamnă și două fețe, cea mai gălăgioasa fiind față de lângă mine. Nici nu știi câte am putut afla cu toții timp de o oră și jumătate. După multe priviri și chiar mai multe gropi și dâmburi m-a obișnuit cu ideea de a nu-mi mai auzi propriile gânduri. Chiar atunci, când se ajunsese deja la cheful din cămin cu teologii, din anul doi de facultate, cineva a intrerupt
De ce vorbim aşa de tare? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82597_a_83922]
-
de ani purtați pe umeri, emană aerul unui OM,aerul unui Rege care știe să nu răspundă unor mojici și unor invidioși. Ai dreptate Dragoș! Băsescu nici nu merită să i se dea atenție,e prea mic și distruge cu privirea,cu vorba, cu... râsul, cu orice respirație bolnavă a sa. Merită în schimb să vedem adevartele valori!... și pentru că tu știi să vorbești atât de frumos despre asta,ITI MULȚUMIM! Felicitări pentru articol! pentru regele mihai au murit oameni în
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
Costel, șoferul de la MaiMultVerde, are o groaza de defecte: primul și cel mai de căpătai este că lucrează la o sală de fete, Lady Fit Gym, a cărei proprietara, de altfel, si este. Așa că diminețile trebuie să suport, en passant, privirile castratoare sau compătimitoare ale mai multor amazoane care au mai lucrat cu Cori și care, știind ce ma așteaptă, nu-mi dau multe șanse. Al doilea este că face pilates sau, mă rog, cu mine face power pilates, dar sunt
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]
-
un Canon G9. Mai mult verde ! Oare este îndeajuns verde acum ? Că în fotografiile acelea văd doar tonuri de verde. http://atuncisiacum.blogspot.com ...am postat aici câteva poze din Câmpulung Muscel ...vor mai urma și altele ..poate arunci o privire ... @bucurenci @Mihai: mi-ați făcut dor de acasă...
Voineşti. Pe coastă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82720_a_84045]
-
2003 împotriva lui Bush și ținând discursul istoric pe care l-ai sharuit și tu, a făcut ca astăzi Obama să fie un altfel de președinte. Mai jos e postarea mea despre Ted Kennedy, poate ai timp să arunci o privire. Mulțumesc! http://codrinscutaru.blogspot.com/2009/08/last-lion-ted-kennedy-1932-2009.html ce bine k e postare dspr kennedy, mă așteptam să dau peste madonna... kiar: cînd vine? (postarea) N-are moștenitori ?!
Ultimul Kennedy by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82708_a_84033]
-
putînd fi oricînd îndepărtați de la Catedră. Păreau în mod evident timorați pentru că se știau vulnerabili și doar temporar tolerați. Prețioasele adevăruri pe care ni le comunicau erau parcă rostite cu jumătate de voce: după fiecare frază mai îndrăzneață, urma o privire involuntară și discretă în jur. Nu erau prea mulți, dar erau cei mai buni. Asta nu înseamnă că "ai lor" ar fi fost doar niște troglodiți: mulți așa erau, dar existau printre ei și persoane cultivate, inteligente, cunoscători de limbi
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
eu nu am decât pagina asta. în care-mi înfășor anii inima teama. IV eu am să cresc poemele tale am să le trec strada și am să le-nvelesc în serile de iarnă. rostindu-le am să-ți întâlnesc privirea și când le voi rosti ție îți vor cădea primele fire albe și ridurile ți se vor netezi când le voi rosti au să-ți înmugurească dinții de lapte. poemele tale vor crește și vor fi la casa lor. eu
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre a mai salva, în puținul nostru, puțin din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la Văcărești. Auzisem că pușcăria fusese golită și acum se proiecta un muzeu de artă feudală, parcă. Discutam cu Ester despre asta, când dintr-odată ea: "Ce zici dacă
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
trage și o beleală, eu chiulesc de la serviciu, sunt cu Ester și abia aștept să te roiești ca s-o înghesui puțin acolo, după ușa aia care văd că a mai rămas cu tot cu vizeta ei închisă". Inginerul mi-a surprins privirea. "De-acolo începea sectorul viețașilor", a precizat el. "Mai tragem la zidărie. Lucrătură zdravănă", a mai oftat apăsat, ferm convins că acolo era locul meu, nu lângă minunea aceea de Ester, zâmbind într-una pierită de farmecul ascuns al temniței
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
orice au creat o stranie forfotă distrugătoare. După o vreme, cuceritorii ultimelor cotloane tainice ale planetei și-au strâns dezamăgiți catrafusele, îndreptându-se spre Poli sau spre cine știe ce sălaș exotic în care fecioarele sunt dezvirginate de idoli de piatră, sub privirea sticloasă a vraciului în mantie de pene, căutătorul de urme a pornit, par avion, după Big Foot, iar cuprinsul acela împădurit a revenit la starea lui ancestrală. Însă uciderile de oi au continuat. Din uriașele sume de bani cheltuite atunci
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
asta!) nimeni nu mai poate scăpa, pătrunzând, cu un întreg alai de sentimente tremurătoare și confuze, în mintea, memoria și inima mea. Ce face un mascul de panteră?", am repetat, și capul frumos al Fionei, coama ei de păr negru, privirea ascunsă profesoral în spatele ochelarilor s-au clătinat a ignoranță. Iar eu m-am simțit - nu mai mult de o clipă, totuși, cu acel semeț drept al scriitorului de a fi orice - învelit în blana neagră și lucioasă a sărmanei pantere
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]
-
mai ales animalele și păsările, ori avertizându-i prin foc de pușcă pe cei care-și doreau un pumn de grăunțe pentru acasă. La Madrid, abia instalat în "apartamentul ambasadorului", s-a prezentat "șeful biroului administrativ", volubil, bine dispus, cu privire ciacâră, înmânându-mi spre semnare inventarul de bunuri date în folosință, de la farfurii la scrumiere, scaune, mese, fețe de masă, cratițe mici și mijlocii, de diverse culori, covoare și tablouri, urându-mi din nou "bine ați venit" și asigurându-mă
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Antena de cameră fusese prost montată, nu putea să stabilizeze imaginea nici dacă ar fi fost orientată după Steaua polară. L-am sunat pe portar - poarta era pupitrul general de comandă - și l-am rugat să-i comunice omului cu privire ciacâră că vreau să-l văd. A venit, a plecat și s-a întors cu o altă persoană, pe care nu o cunoscusem, dar am aflat că îndeplinea funcția de M. C. 1, adică muncitor calificat în mai multe meserii
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
că îndeplinea funcția de M. C. 1, adică muncitor calificat în mai multe meserii, toate de categoria a Ia. Om bun, în sensul bun al cuvântului, m-a privit cu compătimire complice - îmi va fi de mult folos - și împreună cu privirea ciacâră mi-au scos cutia de zgomote, revenind pentru a instala în același loc televizorul color, orientând mai bine aceeași antenă. Făceau un sacrificiu din dispoziție. Câteva luni mai târziu - după jefuirea despre care va fi vorba în alt capitol
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
București, instalată, undeva, pe strada Rosetti. Aveam, așadar, un pândar modern, la un heleșteu fără pește, și un jitar informatizat până și în buricele degetelor. Presupun că în toate reliefurile mai înalte fuseseră însămânțate microfoane minuscule, imposibil de detectat cu privirea degetelor unui nepriceput. Profesie demnă de apreciat, incomodă în ce mă privește. Pentru că nu am înțeles nici atunci, nici azi, la ce le folosea pânda aceea. Nu plecasem la Madrid să vând secrete de stat, nici nu mă interesau secretele
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
de la Centrală, nu aveau voie să plece din sediu, nici pentru țigări, decât însoțiți de un diplomat. Cel pe care l-am găsit pe post, la sosirea mea la Madrid, nu ieșise de luni de zile din incintă, decât cu privirea și manifesta, fără să-și dea seama de un început clar de schizofrenie. Diplomații își uitaseră de el, prinși cu munca pe rupte și cu mici escapade ieftine prin diverse medii și cârciumi, de unde se informau cum merge politica țării
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
cultivat și elitist, lipsit de intransigență (,prea suplu", cum singur se caracterizează undeva), de o sensibilitate și discreție aproape maladive, incapabil să apuce pe cineva de guler pentru a-i urla în față niște adevăruri bine meritate, dar izbutind, cu privirea-i lucidă, receptivă la toate nuanțele, să ia perfect pulsul lumii înconjurătoare și să-i pună de cele mai multe ori un diagnostic just, erau mai degrabă interioare. Ceea ce nu înseamnă că nu s-a distanțat de unii oameni care-i fuseseră
Taina lui Mihail Sebastian by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/10728_a_12053]
-
să se relaxeze și să stea pe chat cu niște necunoscuți cu care putea discuta orice, fără complexe. Nu rămase foarte mult timp la Internet. își consulta mereu ceasul, preocupat, gândindu-se că, poate, fata de la casierie îl urmărește cu privirile și se întreabă când va pleca la petrecere. După o oră, se ridică de la monitor și se îmbrăcă să plece. O salută amical pe casieriță și ea îi zâmbi complice, urându-i petrecere frumoasă și oftând cu melancolie. Ajunse acasă
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Grigore Micu. Să facă dreptate! Să pună lucrurile la punct! Cum ar ști el să organizeze totul în firmă, dacă ar fi el patronul, și nu placida doamnă Ropot! Cum ar pune totul în mișcare, de unul singur! își fixase privirile încrâncenate pe singura plantă pe care o avea în garsonieră. Era un trandafir japonez pe care i-l prăsise cu un an în urmă asistenta Eliza. Trandafirul crescuse la birou, însă, de când îl adusese acasă, nu îi mergea prea bine
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
își recunoscu, indirect, culpa. - Trebuia să-mi echilibrez bugetul! Apoi, unde mai închid ochii fericiți bătrânii ca în concordia noastră?! Era nevoie să se gândească cineva și la bătrânețea lor. Să nu plece dincolo cu imaginea Doamnei cu coasa în priviri, ci cu a fetelor mândre, frumoase, cum altele nu-s pe lume, care să le aline clipele lor de suferință și de cădere. Nu știu ce fac alții, dar eu cred că o astfel de îndeletnicire nu mai există pe pământ! Că
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
trecea timpul, cu atât era mai convins că va intra în bucluc. Gilda își fixase bine ținta, asumându-și riscurile de rigoare, iar acum, simțind că stăpânește confruntarea, da semne că va exista un singur învingător: ea! Nu mai avea privirea aceea cruntă (căpătată sub brutalitatea locotenenților lui) ci una amuzată, care-l scotea din sărite pe patron, rămas încă în expectativă. Cu toate precauțiile sale, nu hotărî s-o dezlege. Se temea că, lăsându-i brațele libere, ziarista putea recurge
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]
-
gravă. Chiar dacă existau atâția martori, nu erau crezuți, fiindcă se aflau în subordinea patronului. Iar ea, după cum o înștiințase și Plagamat, nu avea doar sprijinul unei bresle, a gazetarilor, ci și protecția gardienilor, care influențau multe decizii la palatul prezidențial. Privirile ei puteau spune multe în aceste momente, dar, îndeosebi, ceva legat de situația lui. Dacă te joci cu focul, s-ar putea să te arzi. O considera multiagentă. De aceea nu se învrednici să pună mâna pe ea, ca nu
Detenție buclucașă by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/10828_a_12153]