13,470 matches
-
sale se remarcă, după cum precizam, printr-un ton extrem de critic la adresa arderii cadavrelor. După cum se poate vedea, subiectul nu este abordat de către Șerboianu într-un mod abrupt, ci, mai degrabă, în unul "așezat", pregătindu-l treptat pe cititor pentru tematica propriu-zisă. Astfel, arhimandritul vorbește despre Paris, ca model al civilizației occidentale la începutului de secol al XX-lea, o lume pestriță și exotică pentru cineva din estul Europei. El sublinia, așadar, cuceririle din punct de vedere tehnic ale lumii occidentale, dar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
îmblânzești sălbăticia omenească; desfrânarea simțurilor dispare; noi ne renaștem și trăim clipe de adevărați creștini"118. Crematoriul îi apărea astfel ca un spațiu terifiant, determinându-i sentimente de dezgust. El descrie astfel atât ceremonia de la crematoriul parizian, dar și operațiunea propriu-zisă a cremațiunii, ajungând la concluzii amare: "Toată ziua, prietene, am fost trist și m-am gândit la acești oameni nenorociți și rătăciți, care-și îngroapă morții ca pe niște câini și care nu se tem de D-zeu nici în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
doilea segment se fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ce avea să se piardă ulterior), ci din cauză că structura procesională a constituției interne a ființei domina întotdeauna simpla sa reprezentare intuitivă și spațială. Concepția acestei structuri procesionale care face din edificiul religios microcosmosul realității metafizice și îi conferă o unitate propriu-zis spirituală își găsește dublul estetic în ansamblul reprezentărilor murale care, independent de unitatea lor estetică proprie, se înfățișează mereu ca fiind diversele părți ale unei singure și unice compoziții monumentale. Emoția celui care, credincios sau nu, pătrunde în sanctuar se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sunetelor, a solidelor, ca și a oricărui element natural. Atunci, de ce spunem că știința a dat deoparte senzația, că nu se interesează în nici un fel de aceasta? Ce anume din culoare sau din sunet, chiar și atunci când acestea devin obiectul propriu-zis al analizei științifice, este totuși neglijat de aceasta, trecut sub tăcere, uitat? Nimic altceva decât ființa însăși a senzației, realitatea sa proprie. Potrivit științei, ființa senzației, cea a culorii și a sunetului sunt mișcări materiale a căror determinare și, în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dispozitive care nu mai sunt vii și care nu mai sunt viață acesta este conținutul tehnicii moderne, ceea ce ea manipulează în mod constant sau mai curând ceea ce o constituie în ființa sa, țesutul din care este alcătuită și "substanța" sa propriu-zisă. Or se întâmplă ca astfel de procese să nu pară "orbești", de vreme ce ele conduc la rezultate coerente și finalizate. În cazul tehnicii, ele sunt efectul unei cunoașteri. Care cunoaștere? În acest punct se situează răsturnarea ontologică ce inaugurează Epoca modernă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să urmărească traseul unei variații pe un grafic, să surprindă, în sfârșit, rezultatul experienței celei mai sofisticate, rezultat care se înfățișează în mod inevitabil ca un fapt sensibil și care nu este accesibil decât sub această formă, așa cum și experimentarea propriu-zisă, operarea sau manevrarea fac întotdeauna trimitere la o acțiune a Corpului originar și îl presupun. Or o astfel de situație nu subzistă doar în practica științifică, ci ea determină de asemenea condiția lucrătorului în lumea modernă. Ceea ce o caracterizează pe
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
materiale, o determină pe aceasta asemenea unui "progres", a unei transformări cel puțin virtuale cu titlu de auto-transformare făcând din ea, cu alte cuvinte, o cultură. Totuși, dacă acest plus se înfăptuiește sau nu, dacă este vorba despre o cultură propriu-zisă sau despre o fază de regres este o lege generală a oricărei societăți ca în ea doar o parte a activităților care alcătuiesc praxisul său să se supună formelor tipice despre care am vorbit și care definesc munca socială a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de profesor, propovăduiau eliminarea lor din consiliile Universităților, cadrul unic, desființarea tezelor, adică a oricărei norme calificative pentru învățământul superior. Atunci când îndatoririle asociate condiției de profesor sunt la rândul lor contestate, nu este pusă sub semnul întrebării o categorie profesională propriu-zisă, ci însăși posibilitatea unui învățământ superior. Căci orice învățământ superior rezultă dintr-o cercetare infinită în sine care sfârșește prin conferințe a căror pregătire, care cere luni sau ani, ar trebui pe de altă parte să culmineze cu publicarea de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dacă mama nu dorește acest lucru). Demersul de față este doar o abordare față de care, cu siguranță, sunt posibile nenumărate altele. De pildă, cele care ar viza implicarea femeilor, mame singure pe piața muncii, în sferele decizionale sau în politica propriu-zisă. Analiza prezentă a problematicii familiei monoparentale nu tratează pe larg problema divorțului. Acesta este considerat ca un fapt social dat, una dintre multiplele cauze care pot duce la constituirea unei familii monoparentale. Nu sunt dezvoltate nici aspectele privind neglijarea copiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
manifestă grija față de copiii comuni); familii monoparentale caracterizate prin absența fizică a unuia dintre părinți, care este pentru o perioadă lungă de timp plecat din localitate, spitalizat, deținut etc.; familii monoparentale în care unul dintre părinți a decedat; familii monoparentale propriu-zise, rezultate în urma divorțului. În cazul în care părinții nu au o relație legalizată, apare familia monoparentală formată din copil și părintele său necăsătorit. Un tip aparte de familie monoparentală rezultă din adopția de către un adult a unuia sau a mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de” (caring about), „a-ți asuma poziția altuia”; „a avea grijă de” (taking care of), adică să-ți asumi responsabilități pentru nevoile pe care le-ai identificat; a presta activitatea de îngrijire (care giving), care implică o activitate de satisfacere propriu-zisă a nevoilor cu care te afli în contact; „a beneficia de grijă” (care receiving) înseamnă să ți se răspundă la fel în alt context 13. Persoanele chestionate asupra condiției lor în Centrul mamă-copil arătau că a fi mamă este cel
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
acoperă prin efort propriu altă parte din servicii (mai ales cele care privesc treburile domestice). În multe cazuri, nu beneficiază de servicii exact familiile care au cele mai multe probleme, se confruntă și cu sărăcia, întâmpinând consecințele acesteia ca parte a problemelor propriu-zise. De pildă, o familie monoparentală are în mai mare măsură nevoie de ajutor în administrarea gospodăriei, părintele singur dispunând de un timp limitat, în condițiile în care este angajat pe piața muncii, dar tocmai acest tip de familie nu-și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
în subordine a femeilor de către bărbați ca tați, frați, bunici 90. Acest fapt se petrece uneori și în cazul familiei monoparentale (cumva paradoxal, deoarece exponentul ordinii patriarhale nu este prezent direct, nemijlocit, dar poate fi prezent în mod simbolic). Absența propriu-zisă a tatălui din mediul familial nu este deplină, ca și cum nu ar exista efectiv; apare totuși o prezență de așteptare, se creează o frustrare tacită față de neexercitarea rolului de suport parental (pe care o resimt mai ales copiii, prin comparație cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
față cartea mea în legătură de marochin. Datorită imaginii lui Daniel în cuptorul în flăcări, am înțeles ce s-a întâmplat. Pentru mine cel mai înspăimântător, da, poate singurul lucru înspăimântător era citirea stăruitoare și repetată care a premers întâmplării propriu-zise. După câteva săptămâni tata a putut spune în sfârșit: Acum am scris. Către autoritățile competente și către societatea de asigurare. Acum totul e complet clarificat. Negru pe alb. Nimic nu poate fi mai incontestabil decât relatarea pusă pe hârtie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aude, i-am răspuns. Știu că întotdeauna se poate spune așa. Nu există nimic care să nu se scrie cum se aude. Pe urmă Manfred Marklund a fugit tot drumul până acasă, la Avabäck, ca să scrie cât mai repede corespondența propriu-zisă. Nimeni nu mi-a citit și mie articolul. Dar un paroh de lângă Skellefteå l-a citit. Și l-a decupat, după care l-a trimis parohului de la catedrala din Luleå, care, la rândul lui, l-a dus la episcop. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
e pregătit pentru orice fel de evenimente. Nimic nu poate fi prevăzut. M-am gândit adesea, spune Manfred, că eu însumi aș putea provoca întâmplări. Dar ele cer un obiect, pe cineva sau ceva care să fie implicat în întâmplările propriu-zise. Și nu m-am putut hotărî niciodată. De când sunt membru al Uniunii Suedeze a Jurnaliștilor am fost bântuit mereu de această idee Cum poate să provoace cineva evenimente mari și importante? Fapta care le declanșează ar trebui s-o comit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
profesiei. Numai dacă aș ști cum să o fac și împotriva cui să fie îndreptată... Pe urmă totul ar fi simplu. Atunci aș scrie un articol mare despre întâmplare. Și mai apoi ceea ce am scris s-ar transforma în întâmplarea propriu-zisă. Nici un eveniment din lume nu poate avea un conținut mai profund ca o corespondență la ziar. Curând vine autobuzul, îi spun eu. Trebuie să ajung sus, pe muntele Ava, înainte să se întunece. întotdeauna mi-e un pic teamă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lipsite de importanță. Aș dori să știu, m-a întrebat, dacă în cazul tău este vorba de ceva care ar trebui eliminat, sau de ceva care ar trebui adăugat? Oare înlăturarea cere alte mijloace decât adăugarea? am întrebat. Nu loviturile propriu-zise, mi-a răspuns el. Dar gândul care se va afla în spatele lor trebuie să fie diferit. Oare se poate hotărî asupra gândului care se află în spate? Se poate discuta, a răspuns el. Este cea mai dificilă întrebare a psihologiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nu m-au mulțumit niciodată. Nu am putut să cred în ele. Cum sunt, de exemplu, cele despre viața plantelor și despre norii de furtună ori explicația privind furtuna și bolta cerească sau atomii de oxigen și viteza luminii. Știința propriu-zisă nu satisface partea spiritual-estetică a ființei mele. Nu în măsura în care o fac literatura sau arta. Mama tăcea, dar eu cred că în adâncul ei era de acord cu mine. Ca să nu mai vorbim de muzică! am adăugat. De exemplu rapsodiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pe care îl mai am și acum. Dar admit, am zis, că în general pricep vorbirea umană obișnuită. Dacă nivelul de abstracțiuni nu este prea ridicat. Unele subiecte pot, de asemenea, să fie dificile pentru mine. De exemplu științele exacte propriu-zise. Tata mi-a explicat despre adevărata natură a focului sau despre furtună și perioada glaciară. Spre rușinea mea, nu am înțeles nimic. Bunicul este cel care m-a introdus în lumea vorbirii. Iar el este umanist. El m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a îndrumat în tainele muzicii. Și în lumea uimitoare a imaginilor lui Gustave Doré. Bunicul? a întrebat directoarea. Da, am răspuns, bunicul. Dar, am adăugat eu, nu vreau să înțeleg decât strictul necesar. VIGNETA Atunci ea a trecut la subiectul propriu-zis: una dintre infirmiere se căsătorise cu un bărbat jos, în localitate. De aceea camera ei rămăsese goală. Era una dintre cele mai tinere surori, aștepta deja un copil. Poate că însămânțarea se petrecuse în secret chiar la noi. Acum eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
din cântecul nostru erau emoționante și frumoase. „Cuvântul pe care l-am învățat din pruncie, o, fă ca el să ne dea roade în lupta și înfruntarea vieții!“ Astfel a trecut, plin de grijă și cumva pe nesimțite, la chestionarul propriu-zis al confirmării. Deși într-un fel era de prisos după tot ce spusesem eu, m-a întrebat: Crezi în Dumnezeu, Tatăl Atotputernic? Da, fără nici cea mai mică îndoială, am răspuns eu. Nici nu-mi pot imagina o alternativă. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din asociația Tineretul Bisericii, care mesteca gumă, a împins-o în sală. Nici conferința nu era o conferință propriu-zisă, ci mai curând o relatare simplă și nemeșteșugită sau o comunicare. Eram zece sau unsprezece ascultători. Ne aplecam în față și puneam mâinile pâlnie la ureche, ca s-o pricepem ce spune. Cei mai buni ani ai vieții ei, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
același. Ne-ai lipsit, a spus ea. Ne e încontinuu dor de tine. Nimeni, i-am spus, nu va putea vreodată să aibă îndoieli asupra dragostei mele față de familia mea și față de locurile natale. Cura pe care o urmezi, tratamentul propriu-zis, crezi că ți-e de vreun folos? a întrebat ea. Da, mamă, am spus. Sunt convins de asta. Apoi tata m-a luat de mână și m-a condus prin bucătărie în camera bunicului. Acolo se afla motivul vizitei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]