2,861 matches
-
o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul. Nimic anormal în clădire. Sectorul servitorilor, mai multe secțiuni destinate unui mare număr de funcționari, uzină generatoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
clipa aceea, cu excepția Rimei. Totuși, nu dorea să plece. îl mînca în cot și se întrebă dacă nu s-ar mai răcori, dacă l-ar spăla. Cu siguranță că era o baie în casa aceea, o baie cu gresie și prosoape curate pe suporturi încălzite, și cristale de săpun, și bureți, și apă fierbinte din belșug. La el acasă nu avea baie și nu mai făcuse baie de cînd venise, iar acum îsimțindu-se murdar și pe-afară, și pe dinăuntru) se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
atingeau coastele, tamponîndu-l și ștergîndu-l delicat. Lumina era prea puternică pentru a putea deschide ochii. Cineva murmură cîteva cuvinte și altcineva rîse încet. în cele din urmă, își crăpă pleoapele cît o geană. Era gol pe un pat, cu un prosop curat peste organele genitale. Două fete în rochii albe stăteau la picioarele lui, tăindu-i unghiile cu forfecuțe argintii. între capetele lor plecate văzu cadranul unui ceas de pe perete - un cadran mare, alb, cu un secundar subțire și stacojiu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
proiectul de extindere. O împinseră pe Rima pe coridor spre salon, iar Lanark veni în urma lor. Jaluzelele erau ridicate. Afară era un cer de un verde profund pe care se vedeau cîteva stele și niște nori pufoși, sîngerii. Asistentele luară prosoape și ligheane și o spălară pe Rima în pat. Lanark își luă halatul, se dezbrăcă și se îmbăie în toaleta salonului. Cînd se întoarse, asistentele puneau paravane în jurul patului. — Lăsați o deschidere ca să putem vedea fereastra, vă rog, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și bătăios, au umplut baia cu apă rece și l-au aruncat acolo. Șocul cufundării în apa înghețată I-a făcut praf opoziția, iar tratamentul a fost folosit și în alte ocazii cu același succes. Tremurînd ușor, era șters cu prosoape moi în fața focului din living, apoi dus la culcare cu păpăușa lui. înainte să-l ia somnul, stătea uimit și golit de emoții în timp ce mama îl învelea. Uneori se gîndea să nu o mai sărute de noapte-bună, dar nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
el stîngaci, mama a murit azi-noapte. Coulter s-a întors încet. — Glumești, Duncan, a zis el. — Nu. — Dar am văzut-o acum două săptămîni. A vorbit cu mine. Părea că se simte bine. — Mda. Coulter și-a șters mîinile cu prosopul, privindu-l pe Thaw cu atenție. — N-ar trebui să ții totul în tine, Duncan, a spus el. O să-ți fie mai greu mai tîrziu. — Nu cred că țin ceva. Coulter își trase o cămașă și un pulover și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
certau în liniște la colțul unei străzi, sub privirile furișate a două fetițe care pîndeau un magazin de fructe iluminat. într-o cameră în care ardea focul, pe care o vedeai prin fereastra de la parter, stătea un bărbat cu un prosop în jurul gîtului, bărbierindu-se probabil. în apropierea școlii intrară într-o sală plină de fum, gălăgie și oameni. Drummond își făcu loc cu forța pînă la bar, iar Thaw se strecură printre umerii și spinările celor de-acolo. Drummond îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca el. Noile pastile își pierdură efectul, și doctorul îi prescrise altele, care nici ele nu avură efect. în una dintre cele mai rele nopți, domnul Thaw stătu lîngă pat ștergînd picurii de sudoare de pe fața lui Thaw cu un prosop și ținîndu-i un lighean în care să scuipe flegma galbenă și groasă. Thaw era total preocupat de boală. O simțea ca un război civil care-i sabota respirația, permițîndu-i să primească suficient oxigen pentru a simți durerea, neajutorarea și dezgustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ea oftă și murmură: — Unde-i Sludden? își învinse o pornire de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și Ritchie-Smollet se întoarse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de furie și-i răspunse delicat: — Nu știu, Rima. — Ai fost drăguț cu mine, Lanark. O să am mereu încredere în tine. Ritchie-Smollet și Jack aduseră lighene cu apă fierbinte, prosoape, pijamale curate, și ieșiră din nou. Rima stătu întinsă pe prosoape, iar Lanark o săpuni și o șterse, acordînd atenție specială burții ei imense, care arăta mai normal goală decît îmbrăcată. Se strecură în așternut, și Ritchie-Smollet se întoarse cu o trusă din piele neagră. îngenunche lîngă pat, scoase un termometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ar fi putut însemna și altceva? Cuprins de înfrigurare, căută o loțiune de bărbierit. Găsi o cutioară într-un lavabou de pe coridor. Cu degete tremurând ușor întinse puțină soluție pe obrajii inerți ai mortului. Barba dispăru imediat la atingerea cu prosopul. Gosseyn, stând în genunchi, văzu un chip mai bătrân decât s-ar fi așteptat: 75, poate 80 de ani. Ușor de recunoscut, trăsăturile acestuia ofereau răspunsul la multe întrebări. Mai presus de orice discuție, se afla în fața sfârșitului tangibil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
o ușă strâmtă ascunsă cu multă îndemânare în panourile distorsorului. Ea ducea într-un minuscul dormitor, mobilat doar cu un pat. Nici un cuier, doar o baie îngustă, cu cadă și WC. Pe un uscător de metal atârna o duzină de prosoape. Discipolul, dacă așa era de sfânt, nu putea ține la confort. Avu nevoie de aproape o zi întreagă pentru a explora refugiul. Nimic anormal în clădire. Sectorul servitorilor, mai multe secțiuni destinate unui mare număr de funcționari, uzină generatoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Ar fi putut însemna și altceva? Cuprins de înfrigurare, căută o loțiune de bărbierit. Găsi o cutioară într-un lavabou de pe coridor. Cu degete tremurând ușor întinse puțină soluție pe obrajii inerți ai mortului. Barba dispăru imediat la atingerea cu prosopul. Gosseyn, stând în genunchi, văzu un chip mai bătrân decât s-ar fi așteptat: 75, poate 80 de ani. Ușor de recunoscut, trăsăturile acestuia ofereau răspunsul la multe întrebări. Mai presus de orice discuție, se afla în fața sfârșitului tangibil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
oamenii se primeneau pentru duminică, iar băieșul ura sâmbetele. Iar de când primarul Robescu împărțea și bonuri gratuite de baie pentru săraci, ce să mai vorbim! Unde mai pui că erau obraznici și scriau în condica de reclamații: „Mi-a dat prosop murdar!“ Sau „Jos primarul!“ și „Trăiască Regele!“, „Băieșul are draci pe el!“, iar unul scrisese chiar o glumă obscenă din Furnica, despre stăpâna care caută pe pipăitelea ceasornicul care-i dispăruse din casă, la un tânăr fecior, și, tocmai când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mult decât crezuse domnul Vasiliu, iar băieșului îi crescuse leafa fără ca el să se fi străduit cu ceva pentru asta și fără vreo urmare în privința amabilității lui. Trecu destul până să găsească cei 30 de bănuți rest, apoi îi întinse prosopul și săpunul. Între timp moldoveanul îi scrutase chipul, cântărindu-l din ochi. Târa după el un soi de cufăr mare, argintiu, și băieșul îi spuse că trebuie să-l lase la ușă. Atunci omul îl luă deoparte și-i strecură
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul la ceafă, îi scurtaseră unghiile, o spălaseră și o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca spuma de lapte, ca puful de gâscă, ca blândețea lui Dumnezeu. Mintea lui de copil se oprise la gândul că raiul e un raft cu pachete învelite ca niște cadouri în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
doar se ducea la toaleta femeilor și se prefăcea că se piaptănă. Ea, care nu-și vedea părul decât seara, dinaintea oglinzii, atunci se reflecta pân’ la brâu, luminată de spoturile de pe marginea ramei în care erau fixate suportul pentru prosop, uscătorul de mâini, robinetul unui bideu. Era îmbrăcată în mantoul gri-șobolan cu care de obicei venea la birou și cu russari în același ton,răsucit împrejurul feței, însă ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea ținea ascuns. Pomeții îi înfloriseră și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sau bântuită. După ce zâmbitorul ei star a-necat Revoluția verde de catifea și a înroșit-o în piețe, la Universitatea Azad și în intersecția Enghelab, Sonia a continuat să croiască și să facă Islamul să devină la modă. A tăiat prosoape și scutece, rochii de seară și de petrecere, halate de baie. Darmet garm! Mashala Mordaneh Iran! Totul verde, dar nu ca să rămână la culoarea victorioasă și de revoltă a lui Moussavi, ci verde islamic, al imamului Hossein. Apoi i s-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Să mergem. A început slujba. Se îndreptară spre capelă. * Ultimii bulgări de pământ căzură peste sicriul lui Panaitescu. Melania Lupu, asediată de mâini întinse, începu să împartă pomenile... Porții generoase de colivă în farfurii de lut, căni umplute cu vin, prosoape ieftine. Vecinii se împrăștiară. Fusese o înmormîntare fără jale, o simplă convenție extrem de tristă, tocmai pentru că nu cursese o singură lacrimă. Cristescu încercă să nu se mai gândească la Panaitescu. Era deja un om uitat căci însăși ultima "schimbare de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se așează pe cap, pe ceafă, bâzâie și te enervează. Încerci s-o strivești, dar nu reușești decât să le lovești la cap. Ceea ce te enervează și mai rău. Adică cum, să depinzi de o muscă? Te ridici, iei un prosop, lovești aerul (Don Quijote n-a murit, îmi vine să le strig guzganilor!) și întrucît, după un timp, nu mai auzi bâzâitul, ești fericit. Războiul, cam ridicol, e drept, dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
curtea Martei, am atins din greșeală trăgaciul și, în aceeași clipă, am simțit o durere ascuțită în palma dreaptă. Marta a scos un țipăt. Buimăcit de durere și de spaimă, i-am strigat să tacă și i-am cerut un prosop cu care să-mi înfășor mâna care sângera. Am vrut s-o pornesc apoi spre azil, dar m-am temut să nu pierd sânge din pricina mișcărilor; m-am trântit pe spate, cu mâna ridicată, ca să împiedic, gândeam eu, hemoragia și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
orice formă. Mirosurile bălții se amestecau în aer cu arome de fructe coapte. Insectele foiau prin urzici, amețite de căldură, și le auzeam zgomotele subțiri. Era o gravă nedreptate acel accident stupid! Când a venit însă Dinu și a desfăcut prosopul, m-a liniștit. Nici o grijă, mai ai până când va trebui să-ți pregătești piatra funerară, dragă Daniel", a râs el de sperietura mea. Mi-a spălat rana, care din fericire era superficială, m-a pansat și am pornit împreună spre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
clopoțel vestitor la intrare se închidea, el retrăgându-se cu familia la masă în camera vecină, de unde supraveghea cu atenție intrarea la prăvălie. Se așeza tacticos în capul mesei, cu vederea spre intrarea în prăvălie. Avea înfășurat în jurul gâtului un prosop enorm, care-i acoperea și abdomenul ce în ultimul timp începuse a căpăta proporții din cauza sedentarismului și al bunului trai de care avea parte. Era regulă, era un fel de lege că domnul Tachi nu poate și nu trebuia să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
satelor de atunci nici nu putea fi vorba. În fața acestei situații, tata merge la prăvălie, tocmai la ora de masă a domnului Tachi. Bate insistent la intrarea străjuită de clopoțelul pe post de sonerie, bate și bate... Domnul Tachi cu prosopul enorm înfășurat în juru-i se uita nepăsător și-și vede de ospătare. Tata bate și bate în ușă tot mai tare, ca omul împins de o asemenea nevoie, și abia atunci catadicsește și prăvăliașul să spună cu glas enervat: - De ce
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]