1,529 matches
-
vroia să o Îngroape. Dumnezeu nu se lua după orice bătrînă, fie ea și nespus de cuvioasă. Maica Tereza, Înțelegătoare, nu ceruse Domnului să aducă prăpăd peste oameni. Era - Încă - loc pentru toată lumea; strîmbă, dreaptă, pocită, cuvioasă, nicicum; lume. Ori providența juca la două capete! - asta nu admitea Antonia. Sau nu pricepea. Acesta sînt eu cel adevărat! Își spunea odinioară Thomas, atunci cînd, uneori, studios, stătea zile În șir, de dimineața pîna seara, În biblioteca universității, pregătindu-și examene sau citind
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Voi fi sincer, doamnă; îmi voi deschide sufletul față de dumneavoastră. Adevărul e că dădeam târcoale casei. — Casei noastre? — Da, doamnă. Aveți o nepoată încântătoare. — Gata, domnule. Da, înțeleg, înțeleg fericitul accident. Și înțeleg că există canari providențiali. Cine cunoaște drumurile Providenței? - zise don Fermín. — Eu le cunosc, omule, eu - exclamă soția sa; și, adresându-i-se lui Augusto -: Ușile casei noastre vă sunt deschise... Cum altfel! Fiului doñei Soledad... Așa să fie, și-o să mă ajutați să-i scot fetiței ăsteia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
vinzi, arțăgoaso? — Bine, bine, mătușă, hai să lăsăm glumele. — Ai să-l vezi, fetițo, ai să-l vezi și-o să-ți schimbi părerile. Cât despre asta... — Nimeni nu poate spune din apa asta n-am să beau. — Misterioase sunt căile Providenței! - exclamă don Fermín -. Dumnezeu... Păi bine, bărbate - îi replică nevasta -, ce-are-a face Dumnezeu cu anarhismul? Ți-am mai spus-o de-o mie de ori. Dacă nimeni nu trebuie să comande, cum vine treaba cu Dumnezeu? — Anarhismul meu, nevastă, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
zise el, vorbind parcă de pe altă lume -, primul pas e să te vezi și să faci cunoștință... — Și cred că de îndată ce te va cunoaște, nu-i așa... lucrurile sunt limpezi! Nu chiar atât de limpezi - se împotrivi don Fermín -. Drumurile Providenței sunt întotdeauna misterioase... Cât despre faptul că, spre a te căsători, ar fi neapărat necesar sau măcar nimerit să te cunoști dinainte, nu sunt de acord..., nu, nu sunt de acord... Singura cunoaștere eficace este cunoașterea post nuptias. Da, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
luă loc. — Și domnul acesta... - începu pianista. „Domnul acesta..., domnul acesta... - gândi fulgerător Augusto -, domnul acesta! Să-mi zică domn! E de rău augur!“ — Domnul acesta, fata mea, care, printr-o întâmplare fericită... — Da, cea cu canarul. — Misterioase sunt căile Providenței! - dădu anarhistul sentința. — Domnul acesta, ziceam - adăugă mătușa -, care printr-o întâmplare fericită a făcut cunoștință cu noi și este fiul unei doamne pe care am cunoscut-o nițel și am respectat-o mult; domnul acesta, dat fiind că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
una din neplăcerile stării numite... interesantă! Interesantă! Interesantă! Halal interes! Vărsături! Ai pomenit vreodată ceva mai indecent, mai murdar? — Dar ea pesemne e în culmea fericirii că se simte mamă! — Ea? Ea e ca mine! E o festă urâtă a Providenței, a Naturii sau a cui vrei, o glumă proastă. Dacă ar fi venit... bebelușul sau bebelușa, ce-o fi fost să fie..., dac-ar fi venit la vremea când, guguștiuci nevinovați, plini, mai mult decât de dragoste părintească, de vanitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lucruri, încât mă tem pentru... intrus... sau intrusă. Dom’le! - exclamă Augusto alarmat. — Nu, nu, Augusto, nu, nu! Nu ne-am pierdut simțul moral, iar Elena, care e, după cum știi, profund religioasă, se supune, fie și scrâșnind din dinți, voii Providenței și se resemnează să fie mamă. Și va fi o mamă bună, nici nu mă-ndoiesc, o mamă foarte bună. Sentimentul ridicolului e însă atât de puternic în ea, încât, ca să-și ascundă starea, ca să-și mascheze sarcina, o cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
arăta nimic excepțional, s-ar datora faptului că în ele totul este pe culme, la fel ca în cazul podișurilor, imagine fidelă a vastelor câmpuri însorite ale Castiliei pe care unduiește recolta aurită și substanțială. Ah, de-ar dărui Spaniei Providența mulți Antolini Sánchezi Paparrigópuloși! Grație lor, ne-am putea lua cu toții în stăpânire peculiul tradițional și am putea obține de pe urma lui venituri grase. Paparrigópulos aspira - și aspiră, căci încă este în viață și continuă să-și pregătească lucrările - să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Da, am vrut să te fac un fiu al hazardului - i-am spus -. Pe când te zămisleam în chip fantastic eram preocupat de filozofia hazardului și-l citeam pe Cournot. — Lasă lecturile! Și crede în hazard, ceea ce înseamnă să crezi în Providență, întrucât hazardul, ca și Providența, e imprevizibil. Și crede în improvizație! Iar dacă un prost pur care s-a pregătit vreme de patruzeci de ani pentru ca într-o bună zi să te jefuiască, și s-a exersat și a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fac un fiu al hazardului - i-am spus -. Pe când te zămisleam în chip fantastic eram preocupat de filozofia hazardului și-l citeam pe Cournot. — Lasă lecturile! Și crede în hazard, ceea ce înseamnă să crezi în Providență, întrucât hazardul, ca și Providența, e imprevizibil. Și crede în improvizație! Iar dacă un prost pur care s-a pregătit vreme de patruzeci de ani pentru ca într-o bună zi să te jefuiască, și s-a exersat și a făcut repetiții în acest scop, crezând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
spunea cu nu mult timp în urmă: „Victoria germană nu este o chestiune întâmplătoare; este o necesitate metafizică. Dacă faptele care dirijează istoria popoarelor depind cu adevărat de o voință superioară capabilă de discernământ, putem și trebuie să credem că Providența ne-a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
adevărat de o voință superioară capabilă de discernământ, putem și trebuie să credem că Providența ne-a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat filozofia kantiană, și, pe de altă parte, faptul că victoria germană e o necesitate metafizică nu vrea să spună decât că victoria metafizică e o necesitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
discernământ, putem și trebuie să credem că Providența ne-a rezervat unor lucrări mărețe.“ Text prețios pe care trebuie să știm a-l interpreta. Pentru că aici se spune că Germania i-a rezervat Providenței un mare rol, dat fiind că Providența s-a pus, pare-se, pe învățat filozofia kantiană, și, pe de altă parte, faptul că victoria germană e o necesitate metafizică nu vrea să spună decât că victoria metafizică e o necesitate germană. Și victoria metafizică constă în a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
decât cu sentimentul, cu esența sa de filialitate -, când se se simte fiu și-l descoperă pe tată. Ori când îl simte în sine pe tată. Tocmai zilele acestea mi-a căzut în mâini, ca printr-o divină sau paternă providență, o cărticică a lui Johann Hessen, intitulată Filialitatea lui Dumnezeu (Gottes Kindschaft), și în ea am citit: „Ar trebui de aceea să fie foarte limpede că totdeauna și de fiecare dată cel ce crede este copilul din noi. După cum văzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dinainte, iar după ce-i făcu loc să treacă, se întoarse la ocupațiile lui. Șeful ținea propunerea în mâna dreaptă, desenele erau aliniate pe birou, în fața lui, ca niște cărți de pasiență. Îi făcu semn lui Cipriano Algor să se așeze, providență care-l făcu pe olar să nu se mai gândească la picioare și să se lanseze în expunerea problemei lui, Bună ziua, domnule, iertați-mă că vin să vă deranjez de la treabă, dar e o idee care ne-a venit mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Marçal vor părăsi Centrul. Dacă o fac, e o prostie, spunea Cipriano Algor, din ce vor trăi după aceea, Aceeași întrebare ni s-ar putea pune și nouă, spuse Isaura, și totuși nu vezi că mă frământ. Crezi în divina providență care se îngrijește de nevoiași, Nu, ce cred eu e că sunt momente în viață când trebuie să ne lăsăm purtați de curentul a ceea ce se întâmplă, ca și cum n-am avea forțe să ne împotrivim, dar deodată ne dăm seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
descopere acolo răspunsul la preocuparea lor. Unele femei sărace, când sunt obligate să ia o hotărâre, se duc În piața publică pentru a culege, În fuga mare, cea dintâi frază auzită, pe care o tălmăcesc ca pe o indicație a Providenței. — Terken Hatun m-a Întrebat astăzi dacă taqvim-ul ei pentru luna TÎr e gata, spune În seara aceea Djahane. Omar Își plimbă privirea spre depărtări: — Am să i-l pregătesc la noapte. Cerul e strălucitor, nu se ascunde nici o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar nu sufli o vorbă despre convertirea lui Ahmed. Cu totul dimpotrivă, vei lăsa să se Înțeleagă că Hasan Sabbah Îi râvnește tronul, că viața Îi e În primejdie și că numai Providența ar mai putea să-l salveze. Vei adăuga și că ai venit să mă vezi, dar că eu n-am știut să plec o ureche atentă, ba chiar că te-am și sfătuit să nu-i vorbești sultanului despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu excepția celor din care vor porni focuri de armă. Dar armele grele vor trebui predate. Nu părea deloc liniștit. Și cine-l va obliga, mâine, pe 'ar să-și retragă trupele? — În această privință, trebuie să te lași În voia Providenței! — Te descopăr dintr-odată cu totul oriental! Era nevoie să-l cunoști pe Fazel ca să știi că termenul „oriental”, venid de pe buzele sale, Însemna arareori un compliment. Mai ales Împreună cu expresia bănuitoare de nemulțumire care Îl Însoțise. Mă simțeam obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spusese asta; m-am ferit, așadar, s-o contrazic. Șirin adăugă: — Persia mă face să mă gândesc la un velier nenorocos. Marinarii se tot plâng că n-au suficient vânt ca să Înainteze. Și, dintr-odată, ca spre a-i pedepsi, Providența le trimite o furtună. Am rămas, multă vreme, gânditori, copleșiți. Apoi am luat-o afectuos de braț. — Șirin! Să fi fost modul În care i-am rostit numele? Ea tresări, apoi se Îndepărtă de mine, fixându-mă cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fel, până la Cervo, unde Via Aurelia este mai mult în pantă lină de urcare, și tot așa continuă spre Diano Marina și până la Imperia, deci pe o distanță de aprox. 20 km. Imi zic că nu este bine să pun Providența divină la încercare, și cu teama cuibărită în suflet, după mai multe ore de mers în aceste condiții ajung la Imperia. Văd o biserică nu departe de strada principală, dedicată sf. Biaggio. Intru pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Văd la toți, imediat, un zâmbet binevoitor, iar o doamnă mă invită să iau loc la masa lor și mă servește cu ce era pe masă, și erau multe bunătățuri. Printre îmbucături, le spun că eu am crezut mereu în providența lui Dumnezeu, iar astăzi am încă o dovadă a existenței ei. Discut mai mult cu stăpânul casei care se așează politicos în fața mea pentru a-mi ține companie, iar ceilalți își văd de masă și distracție sub cort. Ii spun
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
vremea celui de-a doilea val al nimicitoarei molime, ivit în acel an în Principate. Episodul era cuprins în capul X, având ca subtitlu: Nevoi nesuferite în vremea holerii din anul 1831 și minunea ce în vremea aceea a făcut Providența cu mine și familia mea81. Burada povestea, adresîndu-se fiilor săi: "În anul 1831, când toiagul lui Dumnezeu lovind pre fiii neascultători, s-au fost certat și patria noastră de cumplita omorâtoare epidemie a holerii, atuncea eu găsindu-mă cu lăcuința
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de mulțămire, în toată viața mea, voi purta grijă de lăcașul său, poreclit "Vulpea" și ca cântăreț în horul său, și ca epitrop". Și drept-credinciosul nostru dascăl de muzică își încheie narațiunea cu manifestarea recunoștinței sale: "După care bunavroința a Providenței m-au păzit întru toată întregimea, puindu-mă încă și în starea de a-mi putea împlini făgăduința dată"82. Cu aceste piese literare de factură memorialistică, punem capăt relatărilor noastre asupra celei dintâi și înspăimîntătoarei epidemii de holeră din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
e mărul ce le-ntinde seva pe care o beau și nu mai știu ce e și nu oprit șarpele i-a ispitit și-au fost izgoniți din Rai. Au căzut din inocență triști ca niște-ai nimănui, totuși, Sfânta Providență le-a lăsat la scară-un cui. al speranței că se poate reveni unde au fost dacă vor trăi cu rost dragostea fidelitate. De aceea Mărțișorul se oferă o dată-n an, în rest, este numai dorul ce ne scoate la
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]