1,374 matches
-
și gorun. În rest, vegetația naturală este caracteristică solurilor de pădure, cu fânețe și izlazuri pe care cresc ierburi perene. Culturile tradiționale constau din: grâu, secară, orz, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, floarea-soarelui. Livezile ocupă suprafețe relativ mici și predomină prunul și vișinul, cireșul și părul, gutuiul și nucul. Fauna este formata din mamifere ca iepurele de camp, caprioara, vulpea, porcul mistret precum si specii de pasari cum ar fi ratele si gastele salbatice, mierla, sturzul, gaița, ciocănitoarea, pițigoiul, acvila mica. Clima
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
mai înalt punct al orașului este vârful dealului Hârsa, cu 408 m altitudine, un alt punct înalt, apropiat de centrul orașului, fiind aflat în apropierea cramei Seciu, la 406 m. Dealul Seciu este parțial cultivat cu viță-de-vie și livezi de pruni, restul fiind acoperit cu păduri de foioase. Versantul sudic al dealului, împreună cu terasa Teleajenului din zona respectivă și cu dealul Scăeni (o prelungire spre sud a dealului Seciu) sunt o zonă de extracție a petrolului. Principala cale de comunicație ce
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
vitelor, fiind în mare parte moșneni sau țărani împroprietăriți la 1864 pe moșiile Boldești, Lipănești și a Eforiei Spitalelor Civile. Se cultiva grâu și porumb, iar în zonele mai înalte de pe dealul Seciu se aflau, ca și astăzi, livezi de pruni și podgorii de viță de vie. Școala la care învățau copiii din comună se afla în cătunul Șipotu (astăzi, în comuna Lipănești). Comuna Scăeni era formată din cătunele Scăeni și Balaca (fost "Valea Căpușeștilor"), având 657 de locuitori în total
Boldești-Scăeni () [Corola-website/Science/297067_a_298396]
-
styxial, dar împlântat prin sacrele-i izvoare în baza Cogaionului: "Jos în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Unul cântă dor de ducă / pe-un cârlan ca o nălucă, / alb ca viscolele lunii, / alb ca-n Joia Mare prunii... Altul tace - și pe față, / îi stă gândul ca o ceață. / Tace și-n frunzar se stinge, / pe un murg ca de funinge. // Jos, în vad, la răgălii, / doi voinici trec peste Jii. Cântă unul. Luncă lină, / miruie-mi-l
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
("Prunus mume") ( este caisul japonez (numit câteodată și „prun japonez”). Este o specie a prunului asiatic atingând o înălțime de până la 6 metri. Este cultivat atât în grădini cât și în livezi. "" este strâns asociat cu cultura japoneză, fiind deseori menționat în poezii ca simbol al primăverii care se
Ume () [Corola-website/Science/315222_a_316551]
-
("Prunus mume") ( este caisul japonez (numit câteodată și „prun japonez”). Este o specie a prunului asiatic atingând o înălțime de până la 6 metri. Este cultivat atât în grădini cât și în livezi. "" este strâns asociat cu cultura japoneză, fiind deseori menționat în poezii ca simbol al primăverii care se apropie. Ume își are originea în
Ume () [Corola-website/Science/315222_a_316551]
-
limba chineză este numit "méi" (梅), dar există din timpuri străvechi atât în Japonia cât și în Coreea (în limba coreeană se numește 매실나무"maesil namu"). Pomul este cultivat atât pentru fruct cât și pentru flori. Cu toate că este deseori numit "prun", el este mai degrabă înrudit cu caisul. Un alt fruct deseori numit "prun japonez" este sumomo ("Prunus salicina"). Nu există decât o specie de "ume", dar mai mult de 300 de varietăți au fost cultivate. Pomii înfloresc iarna, de la sfârșitul
Ume () [Corola-website/Science/315222_a_316551]
-
Japonia cât și în Coreea (în limba coreeană se numește 매실나무"maesil namu"). Pomul este cultivat atât pentru fruct cât și pentru flori. Cu toate că este deseori numit "prun", el este mai degrabă înrudit cu caisul. Un alt fruct deseori numit "prun japonez" este sumomo ("Prunus salicina"). Nu există decât o specie de "ume", dar mai mult de 300 de varietăți au fost cultivate. Pomii înfloresc iarna, de la sfârșitul lunii ianuarie până prin aprilie, și au flori cu cinci petale, cu diametrul de
Ume () [Corola-website/Science/315222_a_316551]
-
din comuna Ineu, județul Bihor și a fost construită în anul 1700. Biserica se află înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". În mijlocul satului Botean pe deal și înconjurată de pruni, se află o biserică de lemn care, la ora actuală, se prezintă într-o stare de conservare foarte bună. Documentele de arhivă ne spun că la 24 mai 1720 locuitorilor satului Botean li se aprobă 15 florini renani drept ajutor
Biserica de lemn din Botean () [Corola-website/Science/318596_a_319925]
-
deschis, galben la roșiatic. Sâmburele așezat central este de consistență dură. În Europa Centrală, piersicul pentru a fi ferit de frig, este plantat în podgorii de viță de vie. Pomii sunt sensibili la frig, de acea se practică frecvent altoirea prunului cu mlădițe de piersic. Piersicul rezistă la temperaturi de până la -30 de grade Celsius în timpul iernii, însă dacă după înflorirea ramurilor, temperatura scade la mai puțin de -4 de grade, florile se scutură iar pomul nu mai poate produce fructe
Piersic () [Corola-website/Science/318761_a_320090]
-
felderi (felderă = 20 litri de cereale), un fânaț de 6 care și o pădure. Pe lângă acestea, călugării mai dispuneau de o grădină de legume și de o plantație de arbuști (trandafiri, agriși, strugurași) și de pomi fructiferi altoiți (meri, peri, pruni). Pământul fertil, adus de călugări din alte părți, a fost așezat peste terenul pietros al poienei. Se ocupau și cu stupăritul. Pentru udarea terenurilor fructifere călugării au dispus de un sistem propriu de irigare, apa de ploaie fiind captată în
Vechea Mănăstire a Petridului () [Corola-website/Science/316102_a_317431]
-
memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești figura pe hărțile turistice ca un important loc de vizitat din afara municipiului Iași. După cum își amintesc unii săteni din Cornești, conacul Anghel era o casă frumoasă, cu o grădină plină de flori, o livadă de pruni, cu un beci de câțiva zeci de metri lungime, hambare, grajduri mari în partea din spate, velnițe de rachiu etc. Aici s-au ținut și baluri. După Revoluția din decembrie 1989, Casa memorială „Dimitrie Anghel” de la Cornești a fost închisă
Casa memorială Dimitrie Anghel de la Cornești () [Corola-website/Science/316194_a_317523]
-
foișor de vară și o grădină de flori. Ciprian Porumbescu (1853-1883), fiul preotului Iraclie, nu mai locuia cu familia când părintele său fusese transferat la Stupca, el fiind elev la gimnaziul din Suceava și locuind într-o casă de pe strada Prunului nr. 1 (care mai există și astăzi). Totuși, cei trei frați (Ciprian, Ștefan și Mărioara) veneau în vacanțele de vară la Stupca. Ciprian cânta la vioară, Mărioara la pian, iar Ștefan avea o voce de bariton. Când sosea în sat
Casa memorială „Ciprian Porumbescu” () [Corola-website/Science/320897_a_322226]
-
a iluminatului public și a fântânii arteziene, termenul de finalizare fiind 31 mai 2013. Parcul Universității este populat de mai multe specii de arbori și arbuști, printre care: pinul negru, pinul silvestru, bradul argintiu, teiul, salcâmul, frasinul, mesteacănul, salcia pletoasă, prunul roșu etc., precum și arbori ornamentali ca sângerul, cununița și forsiția. În partea central-sudică a parcului, în mijlocul unui rond, se află Statuia „Aruncătorul de ciocan”, singurul monument al parcului. Statuia a fost realizată din bronz, de către sculptorul Ion Jalea, fiind amplasată
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
în parc din partea nord-vestică a fost amplasată o placă. Cu toate acestea, numele folosit cel mai frecvent de către localnici rămâne cel de Parcul Central. Parcul este populat cu mai multe specii de arbori și arbuști, printre care: stejarul, paltinul, salcâmul, prunul roșu, tisa, pinul, teiul, castanul sălbatic etc. În fața Muzeului de Științele Naturii se află un fag roșu (Fagus sylvatica v. atropurpuraea), monument al naturii, cu o înălțime de circa 25 de metri și un coronament bogat și frumos. Bustul lui
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
din bronz și se află pe un soclu în trepte din piatră vopsită. Monumentul dedicat cunoscutului compozitor român este reprezentativ pentru oraș, mai ales că Ciprian Porumbescu a locuit o perioadă în Suceava, într-o casă veche situată pe Strada Prunului. În apropiere de bustul compozitorului a fost amenajată o fântână arteziană, ce conținea sfere metalice de diferite dimensiuni, care ulterior au fost înlăturate. În partea opusă a parcului a fost construită încă o fântână arteziană. În fața bisericii romano-catolice din parc
Parcul Profesor Ioan Nemeș din Suceava () [Corola-website/Science/316928_a_318257]
-
abrupturilor, căpătând aspect de torenți ai căror maluri au înălțimi de 5-6m. Relieful deosebit de frământat cu alunecări active și monticuli de mari dimensiuni nu a împiedicat formarea și dezvoltarea așezărilor umane și utilizarea acestor terenuri pentru livezi de măr și prun. La sud de aliniamentul Schitu-Golești - Jugur - Boteni relieful modelat în depozitele levantine cu versanți abrupți și scurți aparține domeniului piemontan getic. Interfluviul Argeșel - Dâmbovița este spinarea prelungă a Culmii Vâlnei - Groapa Oii netezită de eroziune la altitudinea de 950m din
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
cea mai mare parte de pășuni. Spre baza versantului crește și panta iar în profilul longitudinal al pârâurilor apar numeroase săritori. Toate aceste mici râuri au albiile și versanții împădurite iar între pâlcurile de pădure apar livezile de măr sau prun, până nu demult și gutui. Suprafețele structurale mai înalte sunt ocupate numai de pășuni și fânețe întrerupte pe alocuri de mici lacuri. Spre valea Dâmboviței suprafețele structurale sunt mai puțin extinse dar versanți sunt mai abrupți iar pădurile ocupă suprafețe
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
soarelui, fasolea, mazărea de grădină și altele. Se mai cultivă și furaje reprezentate prin trifoi , ghizdei și lucernă. Dintre pomii fructiferi care se cultivă în zonă, pentru consum propriu cât și pentru fabricatul țuicii, se poate aminti mărul, părul, gutuiul, prunul, cireșul, vișinul, piersicul comun și alte specii dar în număr mai mic ca de exemplu caisul. Un loc important în ultimi ani la ocupat cultura viței-de-vie. (Ibidem ). Condițiile climaterice din zonă sunt propice pentru o faună bogată. Dealurile acoperite cu
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
semnalată de asemenea prezența unor importanți dăunători agricoli și silvici, cum sunt speciile: Cossus cossus L., Zeuzera pyrina L., Lymantria dispar L., Euproctis chrysirrhoea L., Euxoa tritici L., E. segetum Den. et Schiff., Mamestra brassicae L., Malacosoma neustria L., Odonestis pruni L. și Pergesa elpenor L. ( Studii și cercetări, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă a Județului Vâlcea, Râmnicu - Vâlcea, 1973, pag.219 - 225 ) VI. CULTURA Între anii 1904-1911 funcționează Cercul Cultural Grădiștea. Activitățile publice organizate de acesta se adresau populației
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
numai pe o singură cale închisă cu o poartă : “Poartă țărnii” denumire păstrată până astăzi. Pe malul stâng al pârâului erau numeroase plantații de pomi fructiferi, fapt pentru care și astăzi această zonă poatra numele de “Livadă”. Meri, peri, cireși, pruni, nuci se plantau în adâncurile pădurii până la Neculea și Chicerea, pastrandu-se și astăzi de numiri că : Poiana Nucului, Cireș, Părul lui Ilie și altele. Dealurile însorite Candrea și Runc erau acoperite de asemenea livezi și îndeosebi cu vii. Aceste
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
secara. Acum se cultivă și rapița pentru În trecut se cultiva și meiul pentru mămăligă, dar cu timpul a dispărut. Ca plante legumicole se cultivă mazărea, fasolea, varza, roșiile, prazul, ceapa, usturoiul, cartofii și morcovii. Dintre pomii fructiferi menționăm: zarzărul, prunul, nucul, mărul, părul, la care se adaugă arbustul vița-de-vie. Fauna zonei: Ca animale domestice oamenii cresc vaci, capre ,mai puține oi, deși în trecut ocupația de bază a fost oieritul, cai, măgari și tăurași. În trecut oamenii creșteau și boi
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
a fost încadrată în descrierea stațiunii și a vegetației forestiere în etajul de silvostepă cu tipul de stațiune: Arboretele situate în cadrul ariei în Ocolul silvic Mihailovca reprezintă culturi de ameliorare a terenurilor degradate formate de specii de salcâm, pin negru, prun, nuc, paltin de câmp, salcie, ulm de câmp, arțar tătăresc.
Râpele de la Cimișlia () [Corola-website/Science/329701_a_331030]
-
în perioada 1700-1848. Rolul pozitiv al familiior nobiliare din Aruncuta se regăsește în creșterea continuă a populației , ca rezultat al unei bune administrări a resurselor locale aflate la dispoziție. Marea varietate de pomi fructiferi aduse de familiile nobiliare { în special pruni }, care s-au adaptat bine condițiilor din sat au împodobit de-a lungul deceniilor cele două cimitire {circa 4 ha} până în anul 2012-2013 {conform tradiției,la fiecare mormânt era plantat câte-un pom fructifer "pentru sufletul celui plecat"}, cănd "diriguitorii
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]
-
iar la etaj un hol și 4 dormitoare , toate decomandate. Grădină care înconjura castelul avea o suprafață de circa 5 hectare , mare parte fiind ocupată de legume și pomi fructiferi { nuci, meri, peri, gutîi, caiși, piersici și diverse soiuri de pruni }. Curtea era orientată spre sud - est și înconjurată de o mică pădurice de brazi, iar drumul de la castel spre sat era mărginit de o perdea de malin și salcâm. Parte din perdeaua de malin și salcâm încă se mai păstrează
Familii nobiliare din Aruncuta, județul Cluj () [Corola-website/Science/328276_a_329605]