2,499 matches
-
tuturor îndrăgostiților lumii... Aproape obsesiv, visez că, într-o altă viață vom muri împreună sub o ploaie rece de toamnă..., îndepărtați, prăbușindu-ne în pulberi de stele cu coada... Doi oameni înfrânți de dorință, trudind în dragoste și păcătuind în puștiul ce ii înconjoară... Trec prin venele mele norii plumburii, fulgerându-mi visele îndurerate..., trec toamnele..., trec iernile și covoarele de flori ale primăverilor... Privesc înspăimântat drumul fără de întoarcere al vieții noastre, nervura pietrelor fără de suferință, și-ți incrustez din sângele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
scara care duce la odăița ta de lucru te simți hotarul a mai multe vieți imaginezi din scaunele din pod o sculptură modernă un stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat pe-aceste scaune și acum te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
de femelă, se repede, răcnindu-și soprano furia, în cârdul ca de gazele al unor puștani de zece-treisprezece ani, care se joacă de-a războiul și de-a ambuscada pe lângă și printre gheretele dezafectate ale muncitorilor de la o construcție recentă. Puștii trag, răpăind din gură, cu niște pistoale automate improvizate din țevi și din bare metalice șterpelite de pe un alt șantier din apropiere. După aspectul feței apoplectic și după răcnete, hipopotama în fustă colorată și înfoiată, și în târlici, pare să
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
ajutat, reproducând desenul dintr-o carte. Lucrarea l-a impresionat pe profesorul de desen ( dar și pe soțul Minervei), care a recomandat înscrierea... copilului la cercul de Artă Plastică din Lupeni. Zis și făcut. Tanti Nela s-a dus cu puștiul de mână la primul curs. De fapt, lucru de care a aflat mai târziu, soțul ei știa de aranjament. Apropiații doreau ca și Nela să urmeze cursuri de artă, convinși fiind de talentul ei nativ. Și... a fost și ea
Agenda2003-31-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281325_a_282654]
-
altul, având totuși o însușire comună: mitomania. Gary și-a inventat un pseudonim, Malraux, o biografie, Kosinski, un destin. Evreu polonez, cel din urmă (1933- 1991) s-a remarcat în anii 1960 prin romanul Pasărea bălțată, povestea autobiografică despre un puști evreu pe care, în timpul ocupației, țăranii polonezi care i-au oferit adăpost l-au terorizat în fel și chip, spânzurându-l de o bârnă și asmuțind un câine asupra picioarelor lui sau vârându-l într- un sac și aruncându-l
Scriitori mitomani () [Corola-journal/Journalistic/3997_a_5322]
-
e că nici nu ai cu cine! Tataie a tăcut. Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei ce aveau arme. Toți, activiști de partid comunist. - Mă, Costică, hai, că ăștia sunt În stare să ne
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
eu mica mea contribuție - una care merită, cred, atenție și recunoaștere, deși ea nu e pomenită încă nicăieri în actele oficiale. Atât eu cât și țara aceasta am fost, se pare, în rahat chiar din momentul în care, în 1803, puștiul care eram pe atunci sărea de pe balenieră, împuns din spate pentru mai mult curaj de pistolul domnului Banks, și primea drept în moacă apele agitate ale Golfului Risdon. Am străbătut distanța până la țărm pe jumătate înotând, pe jumătate luptându-mă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
atât de sfruntata poate fi «vehiculată» în presa occidentală a anului 2012 și în unele cancelarii europene.Aș vrea să cred că lucrurile nu vor fi lăsate așa. În decembrie 1989, cei care au protestat la Timișoara și București în fața puștilor și țancurilor tiranului Ceaușescu nu au scandat: Vrem salarii mai mari!», ci au strigat: «Alegeri libere și presa liberă!». Studenți, colegi și prieteni ai mei au căzut în 21 decembrie sub gloanțe sau striviți sub senilele țancurilor. Cei rămași în
Emil Constantinescu către Martin Schulz: Mandatul lui Băsescu este ilegitim () [Corola-journal/Journalistic/42375_a_43700]
-
Statul actual să le asigure adăpostul mai departe și nici vreo slujbă)1). De asemenea, nivelul și frecvența sărăciei au crescut, multe mame își abandonează copiii în maternități, se adaugă desperarea șomajului și dezbinarea soților, familiile se descotorosesc ușor de puștii care vor să-și ia lumea în cap, "Organele" Statului (ale "Partidului" au dispărut) nu mai intervin în viața particulară, să pună capăt violenței față de copii; se nasc copii "liberi" șí din fireștile acuplări ale minorilor din bandele înfrățite în
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
Enigmatic ca o mască, Frochi râdea numai cu jumătate de obraz. - De ce te doare capul ? strigau copiii iarăși, ca s-audă întreaga mahala. - Fincă n-am ceas la mână, se repezea Frochi la îndrăznețul care reușise să-i scoată cămașa. Puștiul era însă sprinten și nebunul trecea mai departe, cu tot alaiul după dânsul. Ulița avea trei cronicari. Primul, bătrânul cântăreț la strană de la Sfântul Ilie, își însemna cugetările pe cărțile pe care le citea : „Am cetit cuprinsul acestei cărți în
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se înserează și în noaptea aceasta „Se naște Pruncul Sfânt!” E seara de Crăciun! Lângă o vitrină în care tronează un brad mare, bogat împodobit, s-au oprit trei copilași sărmani, un băiețel și două fetițe. Sunt frați. Băiețelul, un puști de vreo 10 ani, cu ochii mari, albaștri, cu haina peticită și pantalonii cârpiți, își ține mâinile înfipte cu nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele două păpuși preferate și i le înmână unei distinse doamne. Ce jale în inimioarele bietelor fetițe! Dar iată, că doamna cumpără și trenulețul care-l fascinase pe puști. Acesta își stăpâni cu greu un suspin, dar, deși „bărbat”, nu-și putu opri lacrimile care începură a-i șiroi pe obraji. Da, nu avea bani să-l cumpere, dar era fericit să-l știe acolo în vitrină, să-l
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
o jucărie care ni se dă la naștere și ni se ia la capăt. Jocul se sfârșește totdeauna în lacrimi. Copilului i se iau darurile, i se strică bucuria, cineva dă cu piciorul în tot ce i-a fost drag puștiului. Sau, dacă vrei, viața e ca o piesă de teatru. Îți joci rolul pe scenă dând din tine tot ce ai mai bun, dar în același timp ești conștient că, din moment în moment, cortina roșie de catifea stă să
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
spun asta, ci toată lumea, și de la care tot timpul o să cer sfaturi și știu sigur că niciodată nu mi le vei da greșite. Acum am crescut amândoi și tu la rândul tău ai copii, dar pentru mine rămâi tot puștiul acela blond, slăbuț, cu multe coșuri pe față, de care mă țineam scai în fiecare zi și cu care mă certam atât de des, încât orele păreau zile, dar cu care nu am stat certată niciodată. Tu ești cel care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Și pe acest fundal imaculat se desfășoară povestea autoarei, Darul de la Moș Crăciun, avându-l ca erou pe Cristinel, un băiețel aflat la vârsta primelor litere din alfabet. Sărbătoarea Crăciunului cu toate darurile și cu pomul de iarnă apropiindu-se, puștiul se hotărăște să-i scrie lui Moș Crăciun și să-l roage să aducă pentru fiecare dintre membrii familiei câte un dar. Pentru sine, însă, uită să ceară ceva. În noaptea Ajunului, năstrușnicul Moș Crăciun bate la ușă, împarte darurile
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
voie tatei să mă plimbe cu tractorul. Numai el știe cum a scos-o la capăt și ce i-a îndrugat tatei. Nu am scos niciun cuvânt. Uriașul de fier cu motor ne aștepta la marginea tarlalei. - Hai, hopa sus, puștiule, să te văd dacă mai ești așa de bun de gură. Am zâmbit odată cu el și am reușit, cu greu, să urc singur în cabină. Brazdă după brazdă pământul rămânea negru, ca fundul ceaunului, în urma tractorului, iar apoi era așezat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
singur rănile. Era pocăit și pentru el asta era rana care îl durea, de asta copii nu se jucau cu el, de asta îl băteau, de asta nu putea merge la bunici liniștit atunci când dorea. Nu se juca cu restul puștilor de vârsta lui. Avea să stea acasă când va crește mare, la fel ca frații lui, și o să învețe cu mama toate tainele pe care ceilalți copii le descoperă jucându-se în clădirea aceea numită școală. El nu va merge
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
a comunicat că mesajul nu mai e necesar deocamdată... Că se amână sine die. L-am privit cu o neîncredere atât de vădită, Încât italianul a Început să râdă. Un râs scrâșnit ca lemnul rupt: pârâitor, opac. Eu plec acum, puștiule. Am multe de făcut. Dar vreau să-mi faci un serviciu. Un mesaj pentru căpitanul Alatriste... Se poate? Eu continuam să-l privesc neîncrezător și n-am mai scos nici un cuvânt. El s-a mai uitat o dată În spatele meu, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că oamenii din sectorul 5 trăiau cel puțin la fel de intens ca per so najele ce populează Legendele Olimpului, cu o conștiință a destinului dacă nu implacabil, atunci măcar măreț, aleea Muzelor căpătase un aer destul de vesel. Ceva mai exaltat, un puști de școală, la vârsta când lucrurile nu au încă măsură, își așternuse stângaci și în mai multe tranșe o compunere cu tema „Patria mea“. Nu atât din cauza lipsei de antrenament la orele de educație fizică țceea ce dusese în mod
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de aici înainte Plictiseală, pentru a evita iritarea personajului și dipariția lui voluntară din povestire) nu știa nimic, îi mai aducea la prânz sendvișul cu salam dat de mamă-sa de dimineață să-l mănânce la școală. Zilele în care puștiul făcea asta erau pentru Plictiseală un adevărat miracol, nu neapărat cu încărcătură religioasă. Doar că Plictiseală nu avea de unde să știe că autorul compunerii „Patria Mea“ nu îi adu cea sendvișul cu salam decât atunci când se hotăra să nu i-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
picioare. Căra o căldare de apă. Zgâlțâită în mers, căldarea se vărsase, udând pantalonii omului de la genunchi în jos. Venea spre el, aplecat într-o parte, legănându-și capul alb, înconjurat de un roi de muște, ca un nimb. Păzea, puștiule. Unde naiba te duci? E razie în oraș! Fii atent! Mulțumesc! îi spuse Miluță și-o luă la fugă. Strecurându-se prin locuri dosnice, fugi până în apropierea pieței din fața depoului, unde se uneau toate drumurile ce duceau și ieșeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
leșinat. Ușa de la intrare era deschisă, luminată slab. În dreptunghiul de lumină, o fată vântura un fier de călcat. Verfluchter! M-ai speriat! Tu erai? șopti fata, și repezi fierul înainte, parcă ar fi vrut să-l lovească. Ce-i, puștiule? Am fugit. Nu mai pot. Mama-i acasă? Te-au căutat de la depou, fii atent ce-i spui. De dinăuntru, de undeva din capătul scărilor, se auzi o voce enervată strigând: Ce faci, dragă? Vii odată cu fierul cela? Ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
jurnal de convalescență. (În genul pașoptistului C.A. Rosetti, în definitiv.) Pe care-l supraevaluează tale quale. Ar fi, totuși, mult prea puțin. Spre norocul cărții, există contraargumente la o asemenea perspectivă reducționistă. Și ele sunt evidente: „eram doar un puști/ și ea îmi spunea:// femeile și-așa au o soartă nenorocită// nu contribui și tu la nefericirea lor/ iubește-le dacă poți, dacă nu/ treci mai departe/ însă ai grijă de ele/ nu te gândi niciodată mai întâi la tine
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
al fructelor, legumelor, borcanelor bine stivuite nu se mai ascunde după cireș. Spune direct, fără ocolișuri ceea ce avea de mult pe suflet. Voyeur învederat stă cu ochii pe femeia hiperbolizată, felliniană, în imaginarul uimit, pervers și speriat ca al unui puști de 12 ani, își imaginează sexualitatea ei dezlănțuită cu fervoarea adolescentului care a răsfoit prima revistă porno. Perversitatea versurilor bătrânului satyre - referință obligatorie pentru poeții din ultima generație, lectură de taină pentru jupânesele mai coapte, prilej de antologice grimase pentru
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
cel mai frumos copil din lume. În urmă cu câțiva ani, fotograful Terry Green a surprins un bebeluș de culoare, cu niște ochi de culoare cristalului. A postat fotografiile pe Internet, iar de atunci copilul a devenit o senzație mondială. Puștiul are pagină de Facebook, Twitter și milioane de fani în întreaga lume, scrie . Un mare fan a pus fotografiile într-un videoclip pe YouTube, care a strâns peste 5 milioane de voturi și sute de mii de cometarii.
Laren Galloway - cel mai frumos copil din lume. Votat de peste 5.800.000 de ori () [Corola-journal/Journalistic/68802_a_70127]