KorAP: Find »[drukola/base=pui & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...53 54 55 ...466 >

11,637 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

of, doar de ea știut. Regreta că n-a reușit să facă un copil cu Gavril. Să terminăm casa și după aceea..., motiva mereu soțul femeii. Atunci a fost de acord și acum regreta că n-are și ea un pui de om cu care să vorbească. Putea vorbi verzi și uscate cu tot felul de oameni, în general bărbați, dar nu era același lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau să mă mărit, dar un copil tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
lui, mai bine să aibă fiecare cîte una. Mai ales că și muierile erau tare deștepte și făceau amor de dragul amorului. Cum adică? Nu vezi la animale? Femelele nu-s disponibile decît cînd au o treabă de făcut, adică un pui. Nu ca a mea, intervine un bețiv, fără nici un dinte din gură. Uită-te la tine, ce spurcăciune ești! Nevolnic, fără dinți și totuși mai chinuiești cotoroanța. Dacă erai animal, acum oasele îți erau albe ca varul! Că tu ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Și dacă ar fi un pic și pentru un păhărel? Atunci vino să cureți zăpada și vom vedea. Cu boala mea? Ce boală? Cu plămînii... Atunci n-ai voie să bei. Gospodina încheie discuția și Vasile iese pe alee. Un pui de mesteacăn începea să încînte ochii trecătorilor. Vasile îl rupe ciudos. De ce, tati? scîncește Radu. De aia, replică Vasile, dîndu-i un pumn greu în cap. Destinul lui Laurențiu Spînu Laurențiu Spînu era al șaptelea copil din familia lui Iordache Spînu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
haltă 26 Tovarăși de drum 29 Frumos, dar cam... prost 32 Sfaturi neinspirate 35 Un naiv prost 38 Ați lucrat la...? 41 Un turnător 44 Un om prudent 46 Singur pe lume 49 Unii sînt și mai proști 52 Un pui de fotbalist 55 Gînduri alandala 57 Colonelul Cataramă 60 Banditul de pădure 63 Glumă în Ajun 66 Au prins hoțul 68 Miracolul medicului austriac 71 Malpraxis? 74 O jertfă inutilă 77 Obsesia lui Gheorghe 79 Pagubă mare, dom'le! 82

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867

Dumnezeu și în acea dimineață și-a exprimat în mod selectiv dragostea. Dumnezeu a deschis porțile cerului o singură dată. 2. (A)casă este locul care te încape cu tot cu vise. Sub ruinele mănăstirii, somnul era precum mersul pe ape. Copăcel, puiule, copăcel! Cine pe cine pășește? Poartă în casă, rostogolește-te, norocel, rostogolește-te! Destinul, șase fețe, pe fiecare față, încrustată, iluzia. Hai, întoarce-te cu burta la soare, norocel! Blestemul de ieri purta o batistă legată la ochi; blestemul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cerneală imprimată neglijent peste un certificat A5. Era încă tânăr. 33 de ani, după unii, floarea vârstei: omul bine copt, omul bine împlinit, omul bine înrădăcinat. De-acum să-l vezi cum se rumene, cum se înalță, cum coboară. Copăcel, puiule, copăcel! Pășește peste cochiliile melcilor, peste morminte! Viața este un fel de a vegeta dincolo de fereastră; ești sâmbure într-un măr numără-ți frunzele; ești miez într-o nucă fă umbră în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
umbră în grădina bunicilor; ești nisip într-o burtă de mare sparge timpul de stânci. Pecingine peste trupuri cufundate în apa botezului, viața. Copăcel! Între un cimitir ce știe să legene și unul ce știe să numere, nicio diferență. Pășește, puiule, pășește! Ți-a crescut un lăstar în palma dreaptă, semn că trebuie să urci. Nu te teme, împletește-ți sângele funie și înalță-te! Hai, încă un pas! Până la tâmpla lui Dumnezeu, copii mici înalță zmei; tu, când erai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
gust, avea miros, patima avea cântec și descântec, formă, culoare, patima putea fi dusă de mână: Și nu mă duci, Doamne, în ispită precum în... magazia din spatele casei, pe când tanti Didina râșnea crupe pentru puișori, pentru bobocei, pentru rățuște... "Hai, puiule, bobocelul lui tanti, rățoi mic, lasă pe tanti să-ți pupe puța, mâine-poimâine calci pe urmele lui ta-tu..." Visul avea aroma chiloților uitați de tanti Didina, seva trunchiului de cireș: floare, frunză, fruct într-o cutie de pișcoturi sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
poruncit Dumnezeu. Dumnezeu, suferind de singurătate, nu are voie să-și pozeze modelul. EVA, în fiecare trăsătură, mama: Gest, cuvânt, privire, atingere, umbră, umbră, umbră pe ape, pe câmpii, pe stânci. Când era mic, se cuibărea lângă ea ca un pui de rândunică. Mirosea frumos: a lapte, a scorțișoară, a pălămidă; sângele mamei sale, izvor ce repeta la nesfârșit drumul spre casă. Revista, plină cu fete lucioase. La pagina 7, taică-său nu s-a oprit niciodată. Petru a ascuns-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sânge, leagăn în inimă, cămașă în piele. Nimic mai intim decât să te plimbi cu moartea de mână prin iarmaroc: Doamne, în oglindă, dimineața, cu lama, ale cui riduri îndrept? 6. Ce vrei să te faci când vei fi mare, puiul mamei? Om singur, mamă. Vreau să fiu cel mai singur om de pe lume și să nu împart cu nimeni nimic. Era copil, nu distingea binele de rău, frumosul de urât, adevărul de minciună. S-a copt, umbrele au început să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
sub un măr și te trezești Greuceanu strunind căpăstrul unui armăsar nărăvaș, ce înfulecă jeratic din podul palmei. La 15 ani, pe vreme de secetă, te trimite mama tocmai în capătul satului să aduci o găleată cu apă, iar tu, puiul mamei, o iei la deal pe firul izvorului până în cer și te întorci seara cu buzunarele pline de nori, cu sânul plin de nori, și aduci ploaia în bătătura ei și în bătătura vecinilor, și în bătătura întregului sat. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
deal, în Copou, școala de construcții numărul 6. Un perimetru împrejmuit cu plăci de beton și patru rânduri de sârmă ghimpată, o cazemată din colivii suprapuse. Internatul: ziduri gri, netencuite, gratii, obloane, piatră și fier forjat. Toate casele au suflet, puiul mami. Eu dorm la margine, tu dormi la perete. Noaptea, când este liniște, pune urechea și ascultă, nu orice pământ știe să vorbească: Mama este lutul care a lipit casa de grinzile cerului. Noap-tea, ascult în chirpic cum crește grâul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
se desfundă fântânile în vreme de ploaie, cum pasc oile miriștea arsă de soare. Noaptea, de sub streașină, luna lacrimă la rădăcina mușcatelor, stelele se sting în roua ferestrelor, norii, precum barba bunicului, se pieptănă în oglindă. Toate casele au suflet, puiul bunicii: Mămuța toarce ștergar alb după icoană, tătuța călește fierul, candela mușcă din ascuțișul coasei, coasa obosită doarme într-un mănunchi de busuioc. Internatul era precum spitalul de nebuni. Lași sufletul acasă pentru o vreme, vii, te îndopi cu diazepam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
ștergar vinețiu deasupra icoanei cu pete negre, cu pete roșii. Unde sunt norii, cine a șters geamul? Erau parcă zugrăviți cu var alb. Cine a scuturat plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cu var alb. Cine a scuturat plopii de ploaie? Din oglindă, o dâră de sânge albastru imita zorii. "Nani, nani, puiul mami, nani, nani! S-a făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
se leapădă ca o cămașă putredă. Dumnezeu' mă-ti, dacă-ți aud gura, îți iau gâtul, ți-e clar, mă? Firul de păianjen cobora ușor ca un leagăn legănel legănat de-o creangă de nuc în grădina bunicilor: "Huța, huța, puiul mamei, huța!" La capătul firului, o muscă abia se mai mișca, aripile-i erau cusute cu o rază de lună, picioarele, încleiate în joc. (Șotronul, mai ușor de sărit în aer decât pe pământ.) Sus este mai multă lumină, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
largă este haina asta nouă! Copilul din mine s-a ascuns într-un buzunar printre firimituri de pâine și refuză să privească soarele în ochi. 15. Hemoragia, precum un ghem de lumină deșirat printre frunze, în iarbă, pe alee. "Pășește, puiul mamei, pășește! Ți-am însemnat drumul cu cenușă dintr-o stea coaptă! Nu vei rătăci niciodată. Pășește! Pe unde a trecut Dumnezeu, calea este bătută. Drumul drept, răcoros, la o lungime de suflet merge înainte. Îl trimit în fiecare seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
urmează să se întâmple? ...moartea leagă nod acele ceasornicului în turnul de veghe. În carnea cetății se aruncau pietre, sângele mlaștină sub copitele îngerilor, oasele fluiere cioplite din cumpăna fântânii, cineva cântă a sete, altcineva ascultă a ploaie: "Nani, nani, puiul meu drag, nani, nani, în leagăn laptele are gust de stea putredă." Ca după topitul stâncilor, primăvara, o deltă albă, vâscoasă, inunda odaia. O să am grijă de tine, fetița bunicului, o să-ți dau bani, o să te îmbrac ca pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
nu am omorât nici măcar o muscă. Este un copil, Doamne, un copil nevinovat, of, fata tati! Cum a ajuns sub roțile tramvaiului? I-am văzut prea târziu. Se țineau de mână, dansau pe trotuar, alergau, dansau... acolo... Respiră, nu muri puiule, nu muri, respiră! , fie-ți milă, ai grijă de ea! Maica Domnului, ajută-mă, te rog, te rog, te rog! Nu vreau să moară, nu o să moară, este un copil, un îngeraș, Doamne, un îngeraș nevinovat. Da, erau acolo, săreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
chemare la înec, prima descompunere. Mirungerea frăgezește vertebrele. Apleacă-te, Petre, apleacă-te! Coboară în genunchi, întinde-te ca o râmă, învață să fii vierme în burțile merelor coapte, în carnea stejarului, în limbile clopotelor! Aleluia! Ai verde la viață, puiule, verde, până ți se usucă speranța înainte să dea în pârg, până se transformă zilele în absurdități inutile, nopțile în insomnii repetate, până te ascunzi de tine însuți. Ai verde la viață. Leapădă-te de îngerii mincinoși, dă foc icoanelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
să-l îndemne. Puiu se oprea la toate porțile unde, de obicei, poștașul lăsa un ziar, o pensie, o scrisoare, o telegramă; se oprea două-trei minute, iar dacă stăpânul nu era în stare să coboare, își continua drumul spre iesle. Puiul se oprea și la alte porți: Tanța, Florica, Didina, Ileana, Varvara și pomelnicul poate continua. "Doamne, numele lor pe toacă, pe clopot, pe cazanul cu smoală!" Iar i s-a făcut de pizdă poștașului, Didină! Vezi că ți-a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
pătrată. Și ploua Petru în fața icoanei, și ploua mama în fața icoanei ploaia era trecută prin cămașă ca prin sită și sufletele erau date în teasc, durerea curgea tulbure în potir, Petru își bea furtuna, și furtuna aducea altă furtună. Taci, puiule, nu mai plânge, ăsta este păcatul părinților! Dumnezeu nu dă mai mult decât putem duce! Mamă, nu mă mai minți, m-am săturat să mai inventez sfinți, cârpe pentru sperietori am adunat toată viața. Mi-ai povestit atâtea minuni, minunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
Viața este o înșiruire de gări, poți să-ți alegi după bunul plac cimitirul. Trenul alerga printre morminte împodobite cu beculețe ca de Crăciun, trenul se împrăștia în vene, în inimă degeaba i s-a așternut peron. Nu fi trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este vremea omizilor, curaj, puiule, cimitirul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
trist, puiule! Pe toți ne înghite întunericul și ne scuipă sub brazdă. Deschide fereastra, privește, fiecare mușuroi ascunde câte un grăunte de singurătate. Hai, sari! Posibil, peste tine va coborî roua, vei încolți, vei face muguri. Este vremea omizilor, curaj, puiule, cimitirul nu-ți garantează dreptul la proprietate, curaj! De ce închizi ochii, de ce vrei să-ți dormi moartea, dacă viața ți-a fost mereu o trezire? Prea multe treziri. Cum să te împaci cu visul când singur te dai afară din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
cimitire: Mamă, mai bine mă aduceai jertfă cerului, precum Avraam pe fiul său Isac, decât să mă naști în fața abatorului! 28. Numai nebunii visează libertatea ca o evadare a sinelui. Pașii țes gratii, adâncesc capcane, împletesc lațuri, pisează sticlă. Copăcel, puiule, copăcel! În arenă s-a făcut strigare și pentru tine. Libertatea ridică ziduri, închide cercul, încuie lacăte, libertatea este o proiecție a depărtărilor. Desfaci o paranteză pătrată, te închizi într-o paranteză rotundă, te extragi dintr-un radical, te blochezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]