1,831 matches
-
Și partea cea mai rea - Fran simți un nod dureros în gât amintindu-și chipul tatălui ei, care nu dăduse vreun semn că ar recunoaște-o - e că nu știa cine sunt! Își îngropă fața în umărul lui Stevie, în puloverul ei de lână. — N-ar fi ajuns niciodată acolo dacă aș fi fost eu soția lui! Amărăciunea lui Stevie reverberă în încăpere, aproape înfricoșătoare prin intensitatea ei. Brusc, se desprinse din îmbrățișare și o bătu pe Fran pe umăr. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de pantomimă și, în loc să înceapă să discute despre nuntă, aduse imediat vorba despre taică-său și despre căminul unde fusese internat. Zău așa. Fran, însă, simți un fior de încântare văzându-l pe Laurence, calm și fermecător, îmbrăcat într-un pulover de lână de culoare deschisă și niște pantaloni lejeri de bumbac, așezat într-un colț al canapelei drăguțe de creton din drăguța cameră de zi îmbrăcată în creton a maică-sii. Fran rămăsese oarecum surprinsă când văzuse prima oară încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îl iubiseră. Până și unul-doi gazetari hârșâiți băgară nasul în pahar ca nu cumva un suspin compromițător sau o lacrimă să-i dea de gol. Stevie, înghesuită în colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet ca Francesca să fi fost acolo să-l audă. Dar Fran demara în trombă din parcare, convinsă că părerea ei inițială despre Jack Allen, anume că era un fustangiu ambițios și care-și vedea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Eu vă las adresa pentru cazul că vă schimbați părerea". A fost o iarnă foarte friguroasă. N-au căzut zăpezi mari, dar frigul, sticlos și demoralizant, nu mă slăbea nici o clipă. Îmbrăcat cu două perechi de ciorapi groși, cu două pulovere, tropăiam în atelierul cu cruci de marmură. Trebuia să-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mai fusesem de multă vreme la mare, iar ziua era prea frumoasă ca să rezist dorinței de a-mi înmuia picioarele în apă și de a umbla puțin pe nisip. Mai purtam încă în mine frigul nopților în care, îmbrăcat cu puloverul peste pijama și cu două pături deasupra, nu izbuteam să mă încălzesc; contactul cu marea avea să mă spele, în sfârșit, de el. Am pornit, deci, pe cărarea care făcea un mic ocol până la niște trepte măcinate de timp și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să nu se supere. Cel mai simpatic mi se părea Siminel. Poate și fiindcă am citit într-o carte că vidanjorii seamănă cu zeii. Siminel suferea de angină pectorală. Nu ieșea niciodată afară pe vreme rece fără să îmbrace un pulover pe sub halat. Visa să vadă țările calde, a fost dealtfel primul care m-a rugat să-i vorbesc despre deșert, și avea un suflet de copil. Râdea cu mare plăcere, sincer și contagios. Când auzeai pe cineva râzând în hohote
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
medicamente, sub teroarea că una din crize îi va fi fatală. De aceea se ferea de polen, de câini, de ceață, de orice i-ar fi putut declanșa astmul și, pentru a nu răci, umbla ca Siminel îmbrăcat cu un pulover pe care-l scotea numai în zilele foarte calde. După-amiaza făcea lungi plimbări pe țărm. Dealtfel, venise la azil tocmai din pricina mării; avea nevoie de ea, cum avusese nevoie altădată să urmeze terapia de salină. Aceasta fusese unica decizie fermă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Să mă pună în gardă. Cu alte cuvinte, nemernicul vroia să-i spun și "merci". 28 mai Doctorul B. mi-a recomandat o nouă coborâre în salină. Dar acum nu pot pleca. 19 mai Augusta mi-a făcut cadou un pulover. "Ca să nu răcești seara, puișor", mi-a zis. 20 mai Două lucruri nu le împarți probabil cu nimeni. Așteptarea și moartea. 21 mai Dar ce fel de psihiatru sânt eu dacă nu reușesc să mă educ nici pe mine? Știu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă bărbieream. Era rațiunii nu-mi dăduse decât școli de corecție și cruci de cioplit. Mă admonestase mereu, atrăgîndu-mi atenția să-mi văd lungul nasului, mă silise să mă culc într-un pat rece, să mă îmbrac peste pijama cu puloverul și să mă învelesc cu două pături și tot să-mi fie frig; mă vârâse la închisoare fără să fi avut nici o vină, mă pusese în situația să-mi lingușesc gardienii ca să le intru în voie. Nu, mă săturasem de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
bucura era Siminel. El mă încuraja din ochi: "Nu vă opriți, domnule sculptor. Ah, se întristă el brusc, de ce v-ați oprit?" Nu mai aveam chef să fac pe prostul și, pe deasupra, observasem amuzat că Siminel își îndesase ziare sub pulover ca să nu-i fie rece. Anton profită de tăcerea mea ca să-i întrebe dacă mă considerau vinovat. Ultimul care a dat din cap a fost Domnul Andrei, foarte jenat, uitîndu-se în altă parte. "Și tu Siminel? ricană Mopsul. Ce faci
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Sau, în cel mai bun caz, unul cu gura desenată cu ață. Din cu totul alt motiv, sunt sigură. Platinata mea prietenă îmi ține isonul. Merg. Băieții întorc cărțile. Eu și blonda le punem jos. E prima care-și scoate puloverul. Are ceva din agilitatea unei căprioare. Și din naivitatea ei. E ținta perfectă. Eu sunt opusul. Îmi deschid fermoarul gecii de parcă aș derula înapoi. Colegul din dreapta mea renunță la pantaloni de parcă s ar debarasa de ceva ce nu-i folosește
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
imploră mama sa, întorcându-se tocmai la timp ca să-l vadă scoțând capul pe fereastră și vomitând pe partea unde era lovită mașina. Agentul de stradă Mancuso mergea încet pe Chartres Street, îmbrăcat în pantaloni mulați pe picior și un pulover galben, la sugestia sergentului care îi zisese că așa va avea posibilitatea să aresteze persoane cu adevărat și de-a binelea suspecte, nu bunici sau băieți care își așteaptă mamele. Costumul constituia pedeapsa pe care i-o aplicase sergentul. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
barurile pentru negri, oamenii-ncearcă să țină păsăricile afară. Dă-i papagalului o șansă, se rugă Darlene. — Ăău! Ian te uită, spuse Jones, apare pretenu’ tău orfanu’. Se vede că-i ceasu’ pomenilor. George intră pe ușă, îmbrăcat într-un pulover mare, roșu, pantaloni albi de doc și cizme bej de dansator, cu vârfurile ascuțite. Pe ambele mâini își tatuase cu pixul pumnale. — Regret, George, azi n-am nimic pentru orfani, spuse repede Lana. — Ai văzut? Orfanii tăi ar face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâine. Luând cu lopata animale moarte. Nenorocitul căruia Îi aparținea locul acela stătea la ușa unuia dintre adăposturi, cel pe care-l goliseră cu o zi Înainte. Nici el nu părea să observe lapovița, ci doar stătea acolo, cu un pulover jegos pe el, privind nefericit cum colecția lui de om bolnav Îi era luată. Matthew văzuse de dimineață ziarul tatălui său. Niște părinți din Garthdee Îl bătuseră de-l luase naiba pe tip, pentru că pierdea vremea prin apropierea școlii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deschise ușa din spate. Watson și Rennie se-nghesuiră Înăuntru din frigul de afară, iar zăpada intră șfichiuind pe lângă ei În camera ponosită. — Numele? ceru Insch, ațintind un deget gras spre femeia scandalizată. Era Îmbrăcată ca pentru următoarea era glaciară: pulover gros de lână, fustă groasă de lână, șosete groase de lână, papuci mari, plușați, și, peste toate astea, un cardigan mărime XXL maro jegos. Părul Îi arăta de parcă fusese stilizat prin anii ’50, nemafiind atins de atunci. Lucea În bucle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
treilea agent În uniformă păstrunse În cameră, respirând greu. — Am fost În toată casa: nici urmă de altcineva. Logan Împunse mormanul de material. La un moment dat fusese o pereche de pantaloni negri. Și acolo, dedesubt, se aflau resturile unui pulover negru și ale unei bluze albe. Genul acela cu umeri umflați, creat special ca să includă epoleții de poliție. Privi peste umăr când cel de-al patrulea dintre dulăii de pază ai detectivului inspector Insch scârțâi oprindu-se În hol, În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Se întoarse în cameră, își puse mănușile de cauciuc din trusa pentru probe, se întoarse la baie și verifică grămada de haine după ce le puse jos. Trei perechi de pantaloni. Trei cămăși de vară. Trei perechi de șosete rulate. Un pulover, o geacă căptușită, un sacou sport. Trei victime. Cealaltă încăpere. Danny ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
străzi distanță, iar când pleci de aici, te duci jos, la frizerie. Al, frizerul primarului Bowron, te va scăpa de tunsoarea asta cazonă și te va face să arăți mai puțin a polițist. Vreau să-mi dai măsurile tale pentru pulover, cămașă, haină, pantaloni și pantofi și vreau să te întâlnești cu mine la miezul nopții la secția West Hollywood. Voi aduce legenda ta și noua ta garderobă comunistă și vom pune la punct unele mici detalii. Ne-am înțeles? Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
are doi buldogi de la LAPD, eu îl am pe unul de la LASD care a câștigat anu’ trecut Mănușile de Aur, da’ tot îmi mai trebuie unu’. Te interesează? Cinci sutare pentru o zi de lucru? Îi putea cheltui cu Audrey: pulovere de cașmir mulate - roșii, roz, verzi și albe, cu o măsură mai mică, să-i pună în valoare balcoanele. — Sigur, Mick. Strânsoarea lui Mickey se accentuă. — Am un magazinaș în Souhside. Pe felia comitatului. Puțină camătă, câteva pariuri... Cam juma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
interior era reglat după fusul orar al lui Audrey, ceea ce-l obliga să piardă o oră aiurea. Așa că Buzz se duse direct la casa leoaicei, parcă în spatele Packardului ei și sună la ușă. Audrey deschise ușa. Era în pantaloni și pulover și nu se machiase. — Ziceai că nici nu vrei să știi unde locuiesc. Buzz își târșâi picioarele, arătând ca un absolvent de liceu la banchet. — M-am uitat în permisul tău de conducere în timp ce dormeai. — Meeks, nu poți să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
dar nu reuși. N-am pus pe nimeni să te împuște. Am auzit că au fost oamenii lui Dragna. Meeks îi aruncă lui Mal cutiuța de catifea. — Ia-o cât timp mă simt generos. Tocmai i-am cumpărat iubitei mele pulovere de vreo două sutare. Mal vârî cutiuța în buzunar și întinse mâna. Meeks i-o strânse mai să i-o rupă. — Prânz, șefule? — Sigur, sergent. Luară ascensorul până la parter și ieșiră în stradă. Doi polițiști de la Circulație stăteau rezemați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
picioare. Danny era tot înghețat și zbârcit acolo jos, iar mâna ei îi făcu mai mult rău. Danny simți că întregul lui trup îl sufoca. Claire își retrase mâinile, le duse la spate și își scoase dintr-o singură mișcare puloverul și sutienul. Sânii ei erau pistruiați - cu pistrui ce păreau cancerigeni. Cel din stânga era mai mare și atârna ciudat, iar sfârcurile îi erau închise la culoare și plate, înconjurate de pliuri de piele încrețită. Danny se gândi la trădătorii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deschise și o mână androgină pescui ziarul. Dacă încă nu știau, vor afla curând, iar dacă reușeau să-și depășească teama din creier, vor gândi Chaz. Trecu un minut lung. Mal se foi și găsi pe bancheta din spate un pulover vechi - bun pentru spargerea unui geam cu pumnul. Urmară alte câteva clipe lungi, apoi Loftis și Claire ieșiră în grabă, luând-o spre Lincolnul din fața casei. Femeia se așeză la volan, iar Loftis în dreapta ei. Mașina demară, îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
casei. Femeia se așeză la volan, iar Loftis în dreapta ei. Mașina demară, îndreptându-se spre sud - în direcția locuinței lui Minear. Mal se apropie de casă - un bărbat înalt, distins, într-un costum la două rânduri, având în mână un pulover împăturit. Văzu o fereastră lângă ușă, îi arse un pumn, vârî mâna înăuntru și descuie. Intră, încuie ușa și blocă încuietoarea. Existau cel puțin cincisprezece încăperi care trebuiau cercetate. Mal se gândi: dulapuri, debarale, camere cu birouri. Dădu peste masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Poezia ta e, în multe secvențe, încărcată de fior mistic, de căutarea revelației... Nu am nici un merit pentru asta, scriu ceea ce simt, mai bine-zis scriu ceea ce îmi este dictat...! Nu se scrie poezie cum ți-ai alege un model de pulover, nu? Fiecare scrie, adică transcrie, ceea ce îi iese din abisurile de necontrolat ale ființei. Spune-mi cam ce ți-a dat ție poezia pe lumea asta? Mi-a dat... revelația. A simți mai mult și a putea să spui, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]