1,425 matches
-
în perioada schismei celei mari, pentru care problema principală a fost filioque. Bizantinii păstrau formula din "Evanghelia după Ioan, 15:26", potrivit căreia Duhul Sfânt «de la Tatăl purcede». O parte din latini au adoptat formula: «de la Tatăl și de la Fiul purcede». Anselm încearcă să le împace pe cele două, pledând totuși pentru prima, dar considerând că a doua nu știrbește credința. Anselm primește o scrisoare, în care un episcop de pe continent se plânge că ar fi văzut preoți ce săvârșeau euharistia
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
prințul troian Aeneas a navigat peste Marea Mediterană către Italia și a fondat Lavinium. Fiul său, Iulus, a mers mai departe, fondând orașul Alba Longa. Din familia regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni, Romulus și Remus, care au purces la fondarea Romei în 753 î.Hr . Republica Romană a fost guvernarea republicană a Romei și a teritoriilor sale din 510 î.Hr. până la instaurarea Imperiului Roman, care este plasată, uneori, în anul 44 î.Hr., anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu
Roma Antică () [Corola-website/Science/299887_a_301216]
-
separarea industriilor, a specialității funcțiunilor, răspundere individuală și colectivă, potrivit muncii individuale sau în grup, reducerea taxelor generale la minimum, suprimarea parazitismului și a mizeriei ... Deoarece religiunea de stat e înseamnă violarea conștiinței, centralizarea administrativă înseamnă castrarea libertății. Instituțiuni funebre, purcese dintr-una și aceeași patimă a oprimării și intoleranței, a cărei roade otrăvitoare arată bine analogia! Religiunea de stat a dat naștere inchizițiunii; administrațiunea de stat a dat naștere poliției." "Secretul ecuației între cetățean și stat, precum a celei între
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
dreptatea. Or, o va face, atunci când fiecare cetățean va semna pactul social; atunci când într’această convențiune solemnă se vor hotărî drepturile, obligațiunle și atribuțiunile fiecăruia, când se va face un schim de garanții și se va scrie sancțiunea. Atunci justiția, purcegând din libertate, nu va mai fi răzbunare, ci în reparare. Deoarece legea societății nu va mai fi opusă individului, acesta nu va mai putea protesta, și nu va avea decât să-și mărturisească fapta." "O comună are nevoie de un
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
autodidact, cu sau fără diplomă. Singurul lucru de însemnătate e ca învățătorul să convină capilor de familii, ca aceștia să hotărască dacă își lasă sau nu copiii pe mâna lui. În acest caz, ca altundeva, trebuie ca acest lucru să purceadă din liberul contract și să fie supus concurenței; lucru imposibil sub un regim de inegalitate, de pile, de monopol universitar sau de măritiș între Biserică și Stat." După cum nu este libertate fără unire ori fără ordine, la fel nu există
Pierre-Joseph Proudhon () [Corola-website/Science/298748_a_300077]
-
unde se găsește una dintre ipostazele Sfintei Treimi să fie întreaga Dumnezeire. Proprietățile Dumnezeirii sunt și ale fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naște din veci pe Fiul și purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl. Dumnezeu a adus din neființă la ființă toată lumea, pe cea văzută cât și pe cea nevăzută (lumea îngerilor). O
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
fiecărei ipostaze în parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi în parte sunt următoarele: Tatăl este nenăscut, naște din veci pe Fiul și purcede din veci pe Duhul Sfânt, Fiul este născut din veci de Tatăl, iar Sfântul Duh este purces din veci de Tatăl. Dumnezeu a adus din neființă la ființă toată lumea, pe cea văzută cât și pe cea nevăzută (lumea îngerilor). O parte din lumea nevăzută a căzut, din pricina semeției. Ea a format împărăția întunericului. Odată cu lumea începe și
Biserica Ortodoxă Română () [Corola-website/Science/297782_a_299111]
-
vot pe care astăzi majoritatea statelor din lume le-au adoptat, dar care în secolul XVIII, când niciun stat din lume nu era democratic, păreau utopice și chiar păcătoase (devreme ce autoritatea absolută a suveranilor și legile regatelor trebuiau să purceadă "din voia lui Dumnezeu", nu din cea a "norodului"). Regulile de vot erau fixate printr-o Constituție concepută în comun și ea-însăș acceptată printr-un vot. Pentru a se ajunge la generalizarea acestor reguli în viața politică, au trebuit veacuri
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
înăbușe manifestările creștinilor ortodocși din Țara Făgărașului. Mănăstirea sfintelor și ortodoxe românești tradiții, lăcașul de cult este osândit flăcărilor în 1761 când monahi, parte ai locului, parte căutând adăpost în fața vitregiei vremurilor, ard odată cu vechea biserică. În 1928, Regina Maria purcede împlinirii unui îndrăzneț și amplu proiect, menit să edifice pe locul vechii Mănăstiri Bucium, Mănăstirea “Întregirea Neamului”, însă timpurile interbelice îi răpesc sorții de izbândă. Pronia Cerească se face auzită în 1953, când rugămintea credinciosului “Moș Ilie”, însoțit de tânăra
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
cu autoportret intitulată " Un cap visător încununat cu lauri". Cunoscându-se pe sine, Băncilă nu s-a rezumat la un autoportret care să emane doar impresii de suprafață, ci abordând lecțiile pe care marii maeștri le-au dat portretisticii, a purces la înfățișarea oglindirii sufletești. La München, ca și la venirea sa în România după terminarea studiilor, el s-a înfățișat în forme clasiciste inspirate ca stil din portretistica lui Tizian, Velasquez și Rembrandt, precum și din opera lui Franz von Lenbach
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
înainte ""mitropolitul și cu caimacamii și cu alțî boeri care să mai tâmplasă, și călugări, și neguțitori de laturea târgului, despre muntenime, și i-au închinat cheile țărâi și stiagurile slujitorilor. Și s-au împreunat cu mare bucurie ș-au purces pen Iașu. Pân'la Frumoasa l-au petrecutu boerii. Și s-au așădzat acolo cu oastea."" După ""Cronica Ghiculeștilor"", Constantin Cantemir s-a instalat în casele de la Frumoasa, în timp ce oastea a rămas în corturi, pe câmp. La 3 septembrie, a
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
intrare. "Asediul Constantinopolului" nu se referă la asediul turcesc, ci la cel al perșilor din anul 626 (anul 6135 conform cronologiei bizantine). Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei și Dumnezeu a trimis asupra lor fulgere și ploaie și foc
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
și acum ceea ce are prin fire fără de început și mai presus de rațiune. Căci Duhul Sfânt, precum este prin fire al lui Dumnezeu și Tatăl, după ființă, la fel este prin fire și al Fiului după ființă, ca cel ce purcede ființial în chip negrăit din Tatăl prin Fiul cel născut din Tatăl; și dăruiește candelabrului, adică Bisericii, ca niște candele, lucrările proprii. Și precum candela împrăștie întunericul, tot așa lucrările Duhului scot și alungă din Biserică păcatul cel de multe
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
Cronicarul Ion Neculce precizează că, la apropierea tătarilor, soldații austrieci s-au retras spre Hlincea unde au fost atacați de tătari și de oastea moldovenească. În luptele purtate acolo, au murit mulți soldați austrieci. După spusele cronicarului, ""deci au și purces cătanile pe lângă pârăul Cetățuii asupra Hlincii a să spăriia și tătarîi a-i încungiura giur împregiur, de le da năvală să-i spargă. Atuncea au eșit și Mihai-vodă cu seimenii și cu streleții, adecă vănătorii ce avea, în timpinarea lor
Mănăstirea Hlincea () [Corola-website/Science/307813_a_309142]
-
termen teologic care se referă la problema "purcederii" Sfântului Duh de la Dumnezeu Tatăl și de la Dumnezeu Fiul (lat: ""). Problema în cauză constituie pretextul unei dispute istorice între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și cea Apuseană (Catolică), teologii ortodocși susținând că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Filioque este una din cauzele Marii Schisme. Biserica Ortodoxă își susține poziția pe baza Crezului Niceo-Constantinopolitan și a referințelor biblice. Astfel, definiția Crezului
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Tatăl și de la Dumnezeu Fiul (lat: ""). Problema în cauză constituie pretextul unei dispute istorice între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și cea Apuseană (Catolică), teologii ortodocși susținând că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Filioque este una din cauzele Marii Schisme. Biserica Ortodoxă își susține poziția pe baza Crezului Niceo-Constantinopolitan și a referințelor biblice. Astfel, definiția Crezului, stabilită la Conciliul Constantinopol I și reconfirmată la Conciliul Constantinopol II din
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Crezului Niceo-Constantinopolitan și a referințelor biblice. Astfel, definiția Crezului, stabilită la Conciliul Constantinopol I și reconfirmată la Conciliul Constantinopol II din anul 381 (d.Chr.), pe care Biserica Ortodoxă o păstrează ca atare, spune că Duhul Sfânt, ca Persoană Divină, „purcede de la Tatăl; cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slavit”. Astfel, Biserica Ortodoxă susține că Occidentalii (Biserica Catolică) sunt vinovați de a fi modificat unilateral textul unui Conciliu (antic), care are o autoritate absolută și deci nu poate fi
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
cu voi în veac"". În aceeași Evanghelie, în capitolul următor [15, 26], Iisus Hristos se referă explicit la purcederea Duhului Sfânt: "" Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"". De asemenea Biserica Răsăriteană face apel și la gestul papei Leon al III-lea, de la începutul secolului al IX-lea, de respingere a hotărârii sinodului de la Aachen de a adăuga Filioque la Simbolul credinței, marcând
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
secolului al IX-lea, de respingere a hotărârii sinodului de la Aachen de a adăuga Filioque la Simbolul credinței, marcând această decizie prin gravarea celor două plăci de argint. Pe de altă parte, în liturghia latină se spune că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl și de la Fiul" (în latină: ""qui ex Patre Filioque procedit""). Temeiurile opțiunii catolice sunt la rândul lor dogmatice și istorice. Dogmatic, se susține necesitatea disjungerii ipostatice a Duhului în raport cu Fiul și afirmarea consubstanțialității Fiului cu Tatăl. Argumentele istorice
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
subînțeleasă în Biblie, chiar și în textul de la "Ioan" 15.26, întrucât la "Ioan" 10.30, Fiul lui Dumnezeu spune: "Eu și Tatăl una suntem". Această unitate înseamnă, conchide Romanocatolicismul, că și Fiul este obârșie a Duhului Sfânt (Duhul Sfânt purcede și din Fiul), ca și Tatăl. Filioque este un termen din limba latină; înseamnă "și de la Fiul" - cazul ablativ plurisemantic; este cunoscut mai ales sub forma "și de la Fiul", cu referire la Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană din Sfânta
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
a doua Persoană din Sfânta Treime, și la raportul dintre Fiul și Duhul Sfânt, a treia persoană a Sfintei Treimi; prin urmare, în accepția generală, Filioque este un termen teologic; Termenul latin "Filioque" este traducerea expresiei grecești "Ekpouretai", "expouresis", a purcede, dar în același timp redă și termenul, folosit de Părinții Bisericii, "exerchetai", "a veni de la". Traducând doi termeni printr-unul singur, latina creează o falsă echivalență. Astfel, s-a putut spune, în literatura de limbă greacă, că Duhul Sfânt "purcede
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
purcede, dar în același timp redă și termenul, folosit de Părinții Bisericii, "exerchetai", "a veni de la". Traducând doi termeni printr-unul singur, latina creează o falsă echivalență. Astfel, s-a putut spune, în literatura de limbă greacă, că Duhul Sfânt "purcede" de la Tatăl dar "vine" și de la Fiul (vezi Ioan 15, 26), ceea ce în limba latină nu a putut fi echivalat decât prin expresia unică "Filioque" sau "per Filium". Din punct de vedere istoric, termenul "Filioque" a fost introdus ulterior față de
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
Fiului. Astfel, pentru bizantini era importantă, în context, afirmarea divinității Duhului. În Constantinopol, unul din marii oponenți ai lui "Filioque" a fost Fotie (810-892). Sf. Grigore Palamas avea o poziție nuanțată. În contextul doctrinei energiilor necreate, el afirma că Duhul purcede doar de la Tatăl, dar își capătă consubstanțialitatea și de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe latini de infidelitate față de Concilii
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
domnilor de pământ, de servicii și de contribuție; se vede aceasta și din faptul că în realitate se servesc toți de cărți schismatice", "din care vorbesc poporului și slujesc Liturghia, în care se neagă în chip fățiș că Sfântul Duh purcede de la Fiul și nu se adaugă nici în Simbolul niceean filioque; ...absolut nici unul dintre popi nu învață și nu instruiește poporul, fie în mod particular, fie în biserică, despre cele patru puncte. Numai când se ivește vreo cauză, vreun litigiu
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
răzvrăti. După cum spunea cronicarul Nicolae Costin, "„Iară Mehmet iazagi efendi și alți turci ce-au fost mai fruntea, pricepând lucrurile, mers-au la Cetățue de atâte ori de au dzis lui Dumitrașco vodă în față, strigându, de vreme că nu purcede la oaste este hain. El punea pricină că să hăinește țara și n-are cu cine merge la oaste, și el va pune sangiacul împărătescu în sin și să va duce la vezirul.”" Domnitorul i-a scris feldmareșalului rus Boris
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]