1,817 matches
-
Încât în țara asta nu e om {EminescuOpVIII 197} Ca să-mi ofere coroana țării mele Decât acesta... acest vînzător? O, negru vânzător... Cum? Aduceți un cerșitor, aduceți un ***, Un hoț de cai... sau un nebun aduceți S-arunc asupră-i purpura regală, Să-l fac boier?... S-aducă el coroana? Nu din aceste măriri... [VÎNZĂTORUL] Măria Ta, cer judecată! Cer juruitori. Măria Sa Cornea *** *** *** *** tînăr* căpitan de oaste Cer să-mi *** numa vânzarea *. ARBORE (s-aruncă și-l atinge eu sabia) Haide
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uitat în mormânturi și am văzut oase goale și am zis: "Oare cine este împăratul SAU ostașul sau bogatul sau direptul sau păcătosul? Ci odihnește-l, Doamne, cu direpții pe robul tău. [SCENA] II LĂPUȘNEANU (intră învălit în mantie de purpură) (pentru sine) De se-ntîmplă ceva-n țară și cumplit și făr' de lege Cine poate fi de vină? Lăpușneanu, se-nțelege... Bună vreme, boieri! [BOIERII] Bună să fie inima M[ăriei] Tale. [LĂPUȘNEANU] Ce bocete de muiere și buiguiri de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și în pohod de Nistru... Acolo corbii vie / și cânii să mănânce și inima dintr-însul. / Aduceți-l//încoace și îndărăt prohodul. S-aduce un sicriu înlăuntru. Lăpușneanu face semn să-l puie alături CU tronul; își ia mantia de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi deasupra lui și nime Să nu-ndrăznească-a pune un deget pe-acest om... E al călăului. Omu-acesta e al răzbunării mele. BARBU Lăpușneanu-i tot el. Aruncă peste spânzurătoare mantia lui
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
picioarele mele; (aruncînd mănușa în fața statuei lui Ștefan) Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, te disprețuiesc. [TOMA] Eu?... pe tine?... Copil nebun și răsfățat, care n-ai văzut că te-am scos din pustiuri ce se pierd. Să pui purpura pe umerii ce purtau pielea de fiară, să cercuiesc niște creieri uscați c-o coroană de diamante, ca în umbra ființei tale fără scop și fără țintă, fără înțeles, eu să fiu Domnul Moldovei?... Te-am ridicat ca să am de unde
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
versuri de Mihail Eminescu PERSOANELE LAIS PSAMIS CHALKIDIAS neguțător bogat din Corint sub numele de BOMILKAR ARIOBARSANES neguțător din Cartago TIMAS Servitoare Scena se petrece în Corint Scena reprezintă un apartament antic, împodobit cu opulență. Păreții acoperiți cu țesături de purpură; pe jos mozaic, acoperit cu covoare; tripoduri aurite, vase de argint îl împodobesc. în dreapta spectatorilor stă într-un colț al apartamentului statua lui Eros; în prosceniu, în oceeași parte, un pat de repaos, în stânga înainte o masă rotundă. în culisa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor napolitane. Era 19 sept., ziua aniversară a Sântului Ianuarie. Vezuv era în liniște, golful de Ischia se colora de fețe pe jumătate senine, pe jumătate purpură, ce se răsfrângea fugind de razele cele din urmă ale soarelui; adierile vântului îmbălsămite, dulci și răcoroase, urma după aburii cei arzători ai zilei; pretutindeni recădea, în grațioase festoane și în bogate draperii steagurile napolitane, pe care strălucea, ca niște
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mormăi Bart cu o figură preocupată, și cum înțelegi tu, până la urmă, karma asta? Că tot n-am înțeles bine. Se făcu tăcere. Arm respiră adânc, privind peste apele lacului care, în lumina amurgului, căpătase nuanțe de aur și de purpură, apoi își întoarse din nou fața spre Bart, care o cuprinse mai strâns pe după talie: O înțeleg ca pe Legea lui Dumnezeu, dar numită cu alt cuvânt. Uite, dacă eu sădesc, să zicem, un pom, înseamnă că am săvârșit o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
tehnic-comportamentală (iconografie, iconoclastie, iconoscop etc.): icoană. Conotația originară era însă fertilă, acordând imaginii detașarea transcendentă față de obiectul reflectat, evidențiindu-i întoarcerea privirii: "Ce e poezia? Înger palid cu priviri curate, / Vuluptuos joc de icoane și cu glasuri tremurate, / Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea" (Epigonii). PRIVITORUL. La fel ca în procesul cunoașterii, în cel al privirii artistice problema esențială este aceea a raportului dintre subiect și obiect, dintre cel care privește și cel care este privit, o problemă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Doamne, ce-am făcut cu ele... De altfel și ilustratele le-am folosit aiurea. De pildă, să vă spun ce am făcut cu una dintre ele, ce reprezenta castelul Monrepos, baroc târziu, pe fundalul unui amurg KODAK, de aur și purpură, cu un lac alături, plin de lebede AGFA, cu penetul ca sideful. în hotel cu noi stătea echipa de fotbal Eintracht Frankfurt, sosită într-un autobuz monstruos pe care scria EINTRACHT FRANKFURT. Fotbaliștii, uimitor de tineri (și mi-am amintit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
minte, știința idolilor nu este decît deșertăciune, e lemn! 9. Ei aduc din Tarsis foițe de argint și aur din Ufaz, meșterul și mîna argintarului le pun în lucru, hainele acestor dumnezei sunt de materii vopsite în albastru și în purpură, toate sunt lucrate de meșteri iscusiți. 10. Dar Domnul este Dumnezeu cu adevărat, este un Dumnezeu viu și un Împărat veșnic. Pămîntul tremură de mînia Lui și neamurile nu pot să sufere urgia Lui." 11. "Așa să le vorbiți: "Dumnezeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
În ziua Sabatului am ieșit afară pe poarta cetății, lîngă un rîu, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am șezut jos, și am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă. 14. Una din ele numită Lidia, vînzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, și asculta. Domnul i-a deschis inima ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel. 15. După ce a fost botezată, ea și casa ei, ne-a rugat și ne-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a ciclamei, cu perișori ca acel verde care abia se-ntinge în galbenul lămâilor, cu filiere roze și aproape invizibile inele frez. Aluniul, ultramarinul, galbenul-canar, ocrul și acajuul, verdele-albăstrui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
așezat direct pe clisa mlaștinei și împrăștiind în aerul sulfuros raze cafenii de asfințit. Era mai mare decât putea fi gândit, era semitransparent și tremurător, umplând subterana fantastică. între pielița lui și pereți, prin razele stinse, prin valurile moi de purpură, zburau monștri. Nu erau lilieci 159 , nici fluturi, nici păsări, ci himere fără spiță și nume. Cu materia purulentă până la brâu, apoi până la piept, înaintam hotărât către soarele vibratil ca un pântec. Se lipeau de umărul meu stropii de roua-cerului
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în oglinzile lor globulare, multiplicată până la greață. O sanda pietrificată ieșea o clipă la suprafață, scoasă de mișcările corpului meu. Un caiet de școală înnămolit plutea cu filele stropite de murdărie. înaintam cu fața încălzită de lumina de ambră și purpură, de parcă lumina ar fi fost doar căldură blândă, consolatoare. Globul strivitor ocupa acum tot spațiul din fața mea și nu-mi puteam dezlipi ochii de pe pielea lui delicată, pe care curgeau, se schimbau, evoluau și se stingeau desene de neînțeles și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mei, când locuiam cu toții pe strada cu nume de muzician din Floreasca... Știam acum de ce-mi venea atât de des în minte dimineața umedă, cu imense ceruri roșii, când, ținut de mânuță de mama, ne-drep-tam direct spre globul de purpură al soarelui, printr-o zonă a orașului necunoscută, cu ziduri vechi și statui uriașe de bronz închipuind Himere... Mergem la Ancuța, să ne jucăm cu jucăriile ei", îmi spunea mereu mama, dar eu știam că acela nu era drumul spre
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
puse o cămașă în dungi și o pereche de blugi. Doar nu vrei să mergi îmbrăcat așa! îi zise Eva când ieși din baie, în mare parte goală. Fața îi era tencuită cu o pudră albă, iar buzele îi erau purpurii. — Iisuse Hristoase! exclamă Wilt. Mardi Grass cu anemie pernicioasă! Eva trecu pe lângă el, îmbrâncindu-l. — O să mă îmbrac în chip de Marele Gatsby, îl anunță ea, și dacă ai avea măcar un strop de imaginație, te-ai gândi la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mersul ei, toate astea, am înțeles cu groază, mă atrăgeau, mă făceau să doresc s-o mai văd. La focul de tabără, printre scânteile incandescente ale cetinei, îi vedeam din când în când profilul, galben ca șofranul sau roșu ca purpura, după culoarea limbilor de flacără care i se reflectau pe chip. Arșița rugului înalt, sclipirea paietelor și aripioarelor de fluturi ale dansatoarelor din programul artistic, zdrăngănitul de chitară, toate se depuneau, strat peste strat, pe retinele mele, în mintea mea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înspre Moșilor. Priveam casele bătrânești, cu balcoane sub formă de alveolă periculos suspendată deasupra străzii, cu stucaturi, ciubuce și mascaroane, cu atlași de ipsos muced sub arcade. Pe măsură ce soarele cobora la orizont, aurul zidurilor trecea în ambră, și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau de sânge, iar o fetiță în rochie albastră, oprită în poarta de fier forjat, cu sulițe, a casei sale, îți răvășea amintiri vechi, atât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă târăsc pe podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi încrucișez mâinile și picioarele, căci umplusem cu totul bolta gigantică. Din acest vis mă trezeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu el de pământ. Când au intrat bătrânii în cameră (Maricu și Tanicu și apoi Penelopa, livizi, cu saliva curgîndu-le pe bărbii de spaimă), m-au găsit tăvălindu-mă pe jos, târând după mine toate covoarele, înfășurîndu-mă în draperiile de purpură pe care le smulsesem de la geamuri. Pe jos erau împrăștiate cărțile aruncate din bibliotecă și bibelourile de pe pianină. Nu mă puteam calma. Cu cât încercau mai mult să mă mângâie și să mă liniștească, cu-atît mă agitam mai tare, lacrimile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vechi, din ciocul căscat al unui vultur de metal. Balconul era minuscul, și totuși vara el devenea locul meu de joacă, reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
voce joasă: "Biletele la control!" și înghețai chiar dacă aveai bilet. Pe înserate, tramvaiul era aproape gol, taxatoarea dormea între stații cu capul pe mica ei tejghea, mama moțăia și ea pe scaun, cu mine în brațe, iar eu priveam norii purpurii, arzând deasupra caselor cu acoperișuri negre, în zig-zag, neregulate. Așa, clătinîndu-ne, ferindu-ne de bețivi, retrăgîndu-ne din preajma unei duhori de cort sau de usturoi, ajungeam până la Bariera Vergului, cu cinematograful Munca și mai ales cu statuia coclită din mijlocul havuzului
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gudronat, ca o gheretă de paznic, mă fascina în aceeași măsură în care mă înspăimînta. Se afla tocmai în fundul curții, la vreo cincizeci de metri de casă, în capătul unei alei de cărămizi. Profilată în amurg, neagră pe cerul ca purpura, era sinistră. Doar la amiază mă încumetam să intru acolo. Deschideam ușa dând la o parte un ivăr primitiv din lemn și mă cutremuram de oroare: pe toți pereții vegheau păianjeni. Nemișcați, grași, cu corpul sferic și labele filiforme, lungi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dus-o la buze și-am sărutat-o, pe când ne îndepărtam, minusculi sub cerul ca flacăra, pe cărarea îngustă. Noroc că băiețelul era prea preocupat de ceea ce făcuse la foișor ca să observe. Vântul rece, bătând în rafale roșii, mânjea cu purpură florile de câmp. În noaptea aceea m-am visat din nou în pădure. Era tot dimineață, o dimineață eternă, orbitoare. Dintre sutele de poteci întretăiate, alesesem una pe care mă hotărâsem să merg fără să mă mai abat din drum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Invidia și Sclavia, în spatele ferestrelor fără perdele (căci totul era aici numai piatră cenușie și sticlă) se aflau bufnițe împăiate, de mărimea unui om. Câte un uriaș papagal împăiat se apleca spre noi de pe muchia unui zid, uimindu-ne cu purpura și verdele aripilor, cu azurul penelor lungi ale cozii. Ochii de sticlă ai păsărilor împăiate răsfrângeau arhitectura aceea dementă. Dând câte un colț, mereu alte piețe, alte perspective se deschideau, alte construcții ciclopice în muchii ferme se ridicau, brusc sau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]