1,506 matches
-
o înțelegeau. Vorbeau despre lucruri care lui îi erau străine. Voia să primească explicații dar nu de genul celor de mai devreme. Vâlvele și alte ființe supranaturale nu-și aveau locul într-o investi gație polițistă. Nu într-o anchetă purtată serios. Cine știe ce se mai întâmplase în noaptea precedentă? Nu-i dădea pace gândul că asasi nul se apropia de o stare de excitație paroxistică care îl mâna să uci dă tot mai des. Asta însemna că cineva trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
abia se mai vede. Să tot fie 1000 de metri. De jos, dresorul îl urmărește cu mare atenție. Pasărea zboară planat, cu line și ample schimbări de direcție. La un moment dat, nu mai dă nici din aripi. Se lasă purtată doar de nevăzutele pale de vânt. Seamănă mai curând cu un planor. Ochii vulturului scrutează, însă, cu atenție totul. Nu-i scapă din priviri în primul rând dresorul. După câteva minute, timp în care privitorii nu se mai satură de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
și unu de ani. Boala, când reală, când mai ales închipuită, i-a ascuțit simțurile, nu numai văzul, auzul, dar ceva mai îngijorător; dimineața, când a venit asistenta să-l mute cu scaunul în geam, Aleks a simțit, sub izmenele purtate cam mult, ceva ce nu mai simțise de vreo cincisprezece ani, mădularul cu care concepuse două fete, astea care acum erau departe, în emigrație, și-a simțit deci, sub izmenele de un alb aproximativ, mădularul înfierbântat. Fierbințeala i-a urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de autobuz populat de semiorășeni cu greierii-n călcâie. Cât știi tu despre satul românesc, pufnește descurajant Zina. Știu cât m-a îndoctrinat într-o dimineață, tot așa, prin decembrie, nea Ambrozie din Suceava, cu dosarele lui imense, mult mai purtate decât manuscrisul meu european, care se stivuiesc ca într-un coșmar de-o parte a ușilor închise ale Europei. Știam că nea Ambrozie aștepta primăvara pentru a lua drumul Strasbourgului, la Curtea Europeană, cu un autobuz de nedreptățiți din țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
adică miile de istorioare despre lucrurile aparent fără însemnătate care trec, în timp, printr-o viață de om. Abia așa, luată în palme dintr-o grămadă de pietriș, vârâtă într-un sac și aruncată în cârcă, lipită de mine și purtată pas cu pas, ca o cocoașă, istoria a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
între suspine. Optimismul se transformase în deznădejde. — Ce se-ntâmplă? — De ce dăm înapoi? Nu vă retrageți! Mirați de deruta tovarășilor lor, unii dintre soldații lui Matsuda strigau furiși. Dar și acei oameni o luară, curând, la goană, spre poalele muntelui, purtați parcă de o avalanșă. Comandantul lor, generalul Matsuda Tarozaemon, fusese lovit de un glonț și luat pe umerii aghiotanților, în văzul tuturor soldaților. — La atac! Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja în urmărire, dar Kyutaro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de văzut... Își propuseră, fiecare în sinea sa, să reediteze discuția considerată abia începută, mai ales că și una și alta mai aveau multe Întrebări rămase suspendate undeva, Într-o zonă unde investigațiile stăteau deocamdată sub semnul nedoritului tabu. Discuțiile purtate anterior le făcură pe cele două fete ca în multe nopți, să nu găsească o pernă potrivită pe care să-și așeze capul îngreunat de gânduri încețoșate. Impresia care se degajase pe tot parcursul acelor mărturisiri era că se aflau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Capitolium. Cortegiul acela nu era însă o paradă; era o poveste feroce a războiului în imagini, realizată cu un spirit pre-televiziv. Mai întâi apăreau, încărcate în care și lectici, prăzile de război, comorile, latura exclusiv utilitară a războiului. Veneau apoi, purtate sus, desupra capetelor mulțimii, mari tablouri pictate ce ilustrau cetățile cucerite, bătăliile, asediile, actele de eroism individuale, dușmanii perfizi: imaginea războiului viril și eroic. După aceea veneau, puși fără milă în lanțuri, uneori, în derâdere, cu lanțuri de aur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu-l vorbind astfel pe doctorul Emanoil Rigani, în cursul unei discuții amicale și confidențiale purtate, se-nțelege, între patru ochi la cabinetul medical, Virgil aprobă cu o înclinare scurtă din cap, fiindcă îl încânta ideea, dar obiectă zâmbind că nu mai erau destui lupi în pădurile țării și că nici iarna nu avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gândul într-un vis ciudat, Pe aripile speranței. Privesc cu teamă norii negrii, Stelele aurii și luna argintie. Păsările mișună pe întunecatul cer, Și mă fac să cred Că îmi voi pierde puterile Și că ușor , ușor mă voi lăsa purtată, De stranii fantome spre neștiut. Însă ca o ființă fantastică Mă cufund în ochii păsării cu pene de aur, Și, ca prin minune, mă trezesc în razele soarelui. Se pare ca a fost doar un vis , Un vis ciudat... Lumea
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
una câte una, Lumânări nestinse țin aprinsă luna, În obscur zăresc pietre funerare, Mister și farmec ritual, pe cărare. O umbră urcă rar treptele cetății, Se-aud și pașii apăsați ai nedreptății Celor căzuți demult aici în patimi, În războaie purtate, în sânge și lacrimi. Locul unde odată marii regi dormeau Și o frumoasă fată, regină o numeau Itinerariul luptei, inscripție pe-o clădire, Pe un tărâm aparte, păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul negru plin de nouri, Îmi văd trecutul
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Fie că suntem doar personaje figurante sau principale, lumina succesului ne cuprinde pe toți, deoarece chiar și cea mai neînsemnată ființă are un cuvânt de spus în această reprezentație numită „Viață”. O masca este un obiect rigid, dar atunci când este purtată poate fi modelată după fiecare sentiment al persoanei care a animat-o. Răsuflarea amplă a buzelor șoptind câteva vorbe se pierde rapid la ieșirea din mască, apoi rătăcind neștiutoare printre alte chipuri dantelate. Masca, poartă către un univers de poveste
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zâna din basmele pe care mi le citea odinioară, iar eu adormeam, visându-mă deja pe tărâmuri ce basmele prevesteau. Mama este ființa cea mai iubită, cea mai îndrăgită. Nu cred că voi putea să îi mulțumesc îndeajuns pentru grija purtată. Te iubesc - e prea puțin pentru o mamă, pentru purtarea de grijă, dragostea și sacrificiile ei. Ție îți datorez totul, scumpă mamă: faptul că exist, că sunt ceea ce sunt și că voi deveni un om integru, onest, pregătit pentru viață
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lăsase neterminată. Dante Înălță lampa cât putea el de mult, săltându-se pe vârful picioarelor. Ceea ce la prima vedere părea a fi un păienjeniș de zgârieturi Întâmplătoare alcătuia, În realitate, un desen precis: un pentagon. Acesta Îi aminti de pentagrama purtată ca talisman: steaua cu cinci colțuri, simbolul cel mai puternic al teurgiei. Desenul fusese trasat cu forță, În grabă. Privi În jur. Către centrul naosului era o scară În cavalet, lăsată deschisă pentru lucrări Înainte de tragedie. O trase spre mozaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
statuia lui Iisus venit de la mare pe fluviu. Pescarii găsit pe ea. Frumoasă! Frumoasă! Ei spălat pe ea aici în grotă. Și o piatră crescut în grotă. În fiecare an, azi sărbătoare. Spargi, spargi cu ciocan bucăți din piatră, care purtat noroc. Tu spargi, spargi, ea crește, crește. Minune! Ajunseră la grotă. Peste capetele celor ce așteptau, puteau zări intrarea scundă. Înăuntru, în întunericul străpuns de flacăra lumânărilor, o siluetă ghemuită izbea cu un ciocan. Omul, un gaucho deșirat cu mustăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
în patimaș sărut, Când timpul parc-a dispărut Trupuri în joacă se alintă... Iar dansul erotic devină Cu mișcări ce parcă se rup, Unindu-se trup cu alt trup într-un joc ce nu se termină... Pe brațe de iubiri purtată Și cerul tresare în noi Aș vrea să dau timpu-napoi Nu vorbi, mai vreau încă o dată... Ninge cu vise Ninge cu vise ascunse cândva într-un colț al florii albe de nea, Cade peste trupul tăinuit de tăceri Zâmbet de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mine - era la fel de plictisit și arăta chiar mai deprimat decât înainte - și m-a condus către holul de la intrare. Am multe chestii la care trebuie să meditez, mi-am spus, în timp ce ușile aurii ale liftului se închideau, iar eu eram purtată înapoi, către vestibulul clădirii. * * * Când am ajuns înapoi, la birou, Mara rânjea ca lovită de streche. — Ai un admirator, mi-a cântat ea. M-am uitat pe birou. Un buchet enorm de bujori de un roz aprins îl acoperise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în avioane, problema jet lag-ului cu siguranță s-ar diminua considerabil ,de asemenea. Chiar dacă trăiți într-o zonă cu o climă puternică, în care câmpul electric natural este unul puternic, întregul dumneavoastră sistem poate fi lipsit de beneficiile acestuia dacă purtați pantofi cu talpă de cauciuc și haine din fibre sintetice și locuiți în apartamente etanșe, fiind înconjurat de mobilă și decorațiuni de plastic, toate acestea izolând organismul de electricitatea atmosferică, la fel cum cauciucul izolează firele electrice. Pentru a simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
într-o stare de existență liberă, spontană - o ființă atât de aproape de perfecțiune încât corpul său nu e decât un înveliș sau un receptacul de spirit pur. Atunci când va veni, moartea nu va fi pentru el decât aruncarea unei haine purtate. El a câștigat viața eternă și este pregătit să sară înapoi în oceanul nesfârșit de ființă pură. Taoiștii și budiștii sunt de acord, în general, în legătură cu faptul că moartea are loc în patru etape specifice pentru toate ființele umane, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
parfumului Trussardi pe care Îl degaja trupul zvelt al lui Roxi, licențiată În Marketing. Lumini multicolore În brazi fără rădăcini, râsete, oameni grăbiți, În grupuri mai mari sau mai mici, cupluri sau persoane singure dar toți ducând câte ceva În mâini, purtați parcă de ritmul obsedant al acelorași două cântece Waiting for the miracle și Closing time pe care vânzătorul ambulant de casete și fan Leonard Cohen nu obosise să le transmită Încă de dimineață. Privirea Îi fu atrasă de un cuplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am căutat în micul geamantan cu care venisem la azil o cămașă curată. N-am găsit. Trebuia să mă îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitându-mă în jur, am observat pentru prima oară că dezordinea din cameră semăna izbitor cu dezordinea din viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu presupună drumul lung până la toaleta de la piciorul scării principale. I se puse la dispoziție o oală de noapte, ascunsă după mai multe paravane la un capăt al salonului privat, iar eventuala stânjeneală fu eliminată de conversația sonoră și animată purtată ori de câte ori oaspetele de onoare trebuia să se retragă brusc În spatele lor. Săptămânile trecură, iunie Îi făcu loc lui iulie și Londra deveni tot mai sufocantă, mai mirositoare și mai prăfuită, iar el Încă nu-și făcuse nici un plan de evadare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
eliberându-le. În absurdul vieții, pentru că nimeni nu mai respectă regulile societății, te poți dispera până la a nu mai înțelege. Nu vorbești cu cine trebuie. Eu nu fac nimic. Viața se desfășoară, eu doar sunt pe-aici, lăsându-mă oarecum purtată. A face ordine în absurd: a-l descoperi prin rațiune, care e conștientizarea simțirii, a comunica și demonstra că ne înțelegem. De ce neapărat să fie vorba că din necesitate omul a început să vorbească și de-abia apoi să abstractizeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
închiriat laolaltă cu sala de bal, domnul Ninel se desparte de o parte a colaboratorilor săi, le mulțumește hazliu, îi încotoșmănește în brațele sale subțiri și îi aruncă în stradă. Face câte ceva pentru fiecare din ei. Le dăruiește garoafe, haine purtate, scrisori de recomandare (alte ateliere de ceramică tot nu mai există în București), un braț de povețe și secretul cum că, de acum, trebuie să stea cătinel pe propriile lor picioare. Ăia încearcă un timp, ținîndu-se de niște muieri mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu siguranță, un produs al „democrației recente“ și, cu toate astea, calmul lui doct și cămașa de calitate, impecabil călcată, îi dădură încredere. Faptul că putea vorbi în persană, fără să fie concentrat pe cuvinte, îl făcu să se lase purtat și să uite cui îi vorbea. Îi povesti despre agregatele lui de frig, despre șah, despre pasdari și „turbane“, despre nevastă-sa și copil, despre frica de zi cu zi, ca și despre adevărul că, în Iran, fiecare avea un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]