3,386 matches
-
am luat scrisorile și le-am recitit încet pe toate. N-am găsit un rând care să-mi arate că mă iubești și să mă oprească din drumul meu. Numai grabă, preocupări străine de mine sau câte o declarație convențională, pusă acolo din jenă de a trimite o scrisoare prea rece. Una câte una le-am aruncat în foc. Aruncam în foc întreg trecutul meu de îndrăgostită. La urmă, ca o încheiere, ți-am distrus fotografia. Fotografia mea, care mă reprezenta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
însă la ceea ce stă în puterile intelectului, te poți întreba dacă poate fi conceput un asemenea paradox. Întrebarea însăși ascunde ceva discutabil, întrucât se pune problema dacă paradoxul absolut poate deveni concept. Cu alte cuvinte, această întrebare nu ar trebui pusă, iar dacă totuși e pusă, nu ar trebui să i se răspundă. Dacă totuși i se răspunde, cu riscul deja semnalat mai sus, răspunsul sună abrupt și elementar. „Sigur că intelectul nu poate să-l gândească, nu șil poate închipui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
împart și se adună cele enumerate acolo?“ nu ar fi deloc satisfăcut. O astfel de întrebare l-ar scoate afară din târgul divin descris mai sus. Nu ar mai putea să-i contemple frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmându-l pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos. Ea este mai curând absurdă, doar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
însă la ceea ce stă în puterile intelectului, te poți întreba dacă poate fi conceput un asemenea paradox. Întrebarea însăși ascunde ceva discutabil, întrucât se pune problema dacă paradoxul absolut poate deveni concept. Cu alte cuvinte, această întrebare nu ar trebui pusă, iar dacă totuși e pusă, nu ar trebui să i se răspundă. Dacă totuși i se răspunde, cu riscul deja semnalat mai sus, răspunsul sună abrupt și elementar. „Sigur că intelectul nu poate săl gândească, nu șil poate închipui, iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
criterii se împart și se adună cele enumerate acolo?“ nu ar fi deloc satisfăcut. O astfel de întrebare lar scoate afară din târgul divin descris mai sus. Nu ar mai putea săi contemple frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmândul pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos. Ea este mai curând absurdă, doar că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Balamber observă multe capete mișunând după buza zidului și prin ambrazurile turnului - bărbați și femei care cu siguranță se îngrămădeau să scruteze cu teamă capătul drumului dinspre bariera de altfel nesupravegheată. Câțiva războinici descălecaseră și începuseră deja să îndepărteze trunchiurile puse unul peste altul de-a valma, cu o grabă vădită. Inisius, ajuns și el acolo, sări de pe catârul său și alergă să se cațere prin încrengătură, privind atent spre sihăstrie. întinzând arătătorul, Khaba îl anunță pe Balamber: — Uite acolo! Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zicem. Vrei să spui că dorința ta de a-ți curma zilele e motivată de faptul că nu ți se permite acest lucru? Poate că da. Și susții că n-ai face-o dacă ai avea libertatea s-o faci? puse la îndoială Filip. Poate că nu. Nu te cred. încearcă-mă! Nu înțelegi că este vorba de un instinct firesc? Să vrei să deschizi ușa camerei interzise și să nu mai dorești atunci când camera devine accesibilă. Mda, e un paradox
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
descopere cu umilință camera populată de oameni care-l priveau nedumeriți și neplăcut surprinși. Fără să-și poată explica de ce, se depărtă în grabă, încercând să se amestece în mulțime. Intră într-o cârciumă improvizată în care negustori de vite, puși să-și păgubească agoniseala chimirelor, după ce pipăiseră cu mâinile crupele umede ale marhelor și gingiilor iepelor, înșfăcau acum hulpav hartane mari de berbec, fripte pe mangal, a căror grăsime li se prelingea în bărbi și pe postavul prăfuit al surtucelor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fel și scenele voit "tari" sunt subminate de simboluri și au ceva aforistic: astfel roiul de molii care iese din lada încuiată ("interzisă") pare o cugetare pe tema deșertăciunii și a trecerii timpului. Același lucru și cu proza a doua. Pusă artificial în formele povestirii cu ramă, ea ar fi valorificat mult mai spectaculos erudiția autorului și "anevoioasele nimicuri" dacă s-ar fi menținut eseu. Cutia cu bătrâni este o carte ciudată. Dacă, asemenea Bătrânului arhivar, ați dat vreodată un anunț
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pe care tocmai i-o sărutasem cu câteva clipe înainte. Eu sunt Gonzales, i-am răspuns strângând acea mână cu un soi de recunoștință, fiindcă mă simțeam onorat că-mi vorbise, că nu crezuse în etichetele pe care le aveam puse pe haine ca dungile pe zeghe și simțeam în acele momente că am totuși o șansă să mă arăt lumii așa cum sunt, fără prea multe cuvinte, fără prea multe țoale cu care să sucesc gâturi, fără prea mulți centimetri care
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ce nu-și primește jucăria. Marius își plimba privirile pe liniile ei perfecte, amorțind uneori pe zonele care-i stârneau imaginația și cred că se visa alături de ea. Mă, tu ai polipi? îl întrerupse Erjika din visare cu o întrebare pusă hotărât, aproape amenințător. Nu, de ce? Fiindcă stai cu gura căscată. Mestecă și nu mă mai dezbrăca din priviri că o să ți se facă rău...! și pufni în râs chiar dacă gluma o făcuse chiar ea. Sini se ridică de la masă vizibil
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum erau, mă făcură - și încă multă vreme - să gândesc la numitele „categorii sociale”, marea gălăgie făcută în jurul acestora, la așa zisa. „problematică” a lor. S-ar putea... Cineva bătu din palme: era doamna Agripina și ne pofti la mesele puse cap la cap pe deschiderea a patru odăi care aveau ușile scoase și duse în magazie. „Fiecare, rosti, să treacă pe locul unde îi e scris numele!” Cartonașe la mărimea cărților de vizită, cu numele invitaților - scrise de mire -, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Dacă iau numai întrebările legate de primul articol din Pact, observ o avalanșă de întrebări, deși răspunsurile se aflau deja în Raport, pentru că membrii Comitetului nu citiseră atent documentul ori vroiau să se edifice mai bine, cerând detalii. Dintre întrebările puse, menționez: ce modificări importante s-au produs în România în ceea ce privește Pactul, de la Raportul precedent; rolul Frontului Democrației și al Unității Socialiste și posibilul impact al acestuia asupra Pactului; diferența dintre două reglementări (D. nr.1/1967 și D. nr.1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
mass-media din Geneva, prezența unui diplomat de la Misiunea Ungariei și alți factori văzuți și nevăzuți de mine și nu știu cine ar mai fi trebuit să fie, pentru ca lucrurile să fie duse peste limită) care duceau ostilitățile (în sensul pozitiv), prin întrebările puse, comentariile făcute și concluziile Președintelui și subsemnatul (singur singurel), pe de altă parte, trebuind a da răspunsuri care să fie pe placul și să-i satisfacă pe cei 18, să se înscrie în limita dialogului a cărei zonă nu era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
judecă lucrurile; pe de altă parte, era sabia lui Damocles (cei care mă trimiseseră) deasupra capului meu și atârna amenințătoare. Convorbirile au fost cu mine, dar ca interlocutor eram pus pe banca celor care datoram răspunsuri și explicații, la întrebările puse (inteligente, interesante, dar uneori anoste și chiar deloc savante). Au fost discuții pe probleme generale teze, precum: care dintre Pacte, cele referitoare la drepturile economice, sociale și culturale sau cele privind drepturile civile și politice sunt mai importante; dacă Pactele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
o poruncă și eu trebuie s-o plinesc... Petrișor simți o aburire de vin, o suflare pe gura gârliciului. Hangiul sta neclintit la pământ, rumenit de jarul din vatră. Trecu pe dinaintea gârliciului, deschise ușa din fund. Ș-acolo erau obloanele puse - și trei lumânări de seu ardeau într-un sfeșnic cu trei crengi. Anița hangiului se ridică încet de pe divan, și Petrișor stătu în loc privind-o cu luare-aminte. Credeam că-i bărbatul... zise ea încet. Apoi uite cum e, vorbi bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
te spăria... Bea dintrodată... Scapi de mare pacat... Pentru ceea ce-ai făcut tu, Haie, legea cere pietre și foc... Ș-o cățea, Haie, acuma-i mai curată decât tine!... Fata se ridică deodată în cot, c-o privire stranie, puse tremurând mâna pe ceșcuță ș-o sorbi din trei înghițituri. Apoi își lăsă capu-n perini, oftă și închise pleoapele. Sara târziu, când se întoarse Sanis acasă, toată mahalaua era strânsă în drum, înaintea casei lui. Și-nlăuntru, în odaia răscolită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
erau Țicniții sub Acoperire. În alte locuri îi recunoști imediat -zbiară pe străzi la dușmani nevăzuți sau merg la farmacie să cumpere Bonjela îmbrăcați în costum de Napoleon. Nicholas a înclinat din cap, arătând spre băieții din plin South Pacific puși să-și repete pașii. Faima se plătește, a zis. Și începi să plătești chiar de-aici. Arăta normal. Vorbea normal. Și deodată m-am întrebat de ce n-ar trebui să fie normal? Și eu eram aici și nu eram anormală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
unei păsări de pradă. Următoarea noastră etapă a fost în munții Ziz, numiți astfel deoarece un râu cu acest nume izvorăște de acolo. Locuitorii regiunii aparțin unui trib berber de temut, Zanaga. Sunt oameni robuști; poartă o tunică din lână pusă direct pe piele și își înfășoară în jurul gambelor niște cârpe care le servesc drept nădragi; și vara, și iarna umblă cu capul descoperit. Nu-i pot totuși descrie pe acești oameni fără să amintesc de un lucru de necrezut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
laude oaspeților mei, și mai cu seamă mie, la fiecare petrecere, la fiecare întoarcere a unei caravane, uneori pur și simplu la ceasurile mesei, când se adunau în jurul meu prieteni, rude, slujbași grijulii, neguțători ocupați, ulema aflați în trecere, zidari puși să-mi înalțe palatul. De când cu călătoria la Tefza, bogățiile mele se înmulțiseră, iar reprezentanții mei străbăteau Africa, de la Bedis la Segelmesse, de la Tlemcen la Marrakech, cu încărcături de curmale, indigo, hena, uleiuri sau țesături; eu nu mă deplasam decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scutura din toate încheieturile. Era brunetă, cu buze de culoarea sângelui și păr de spaniolă, prea încâlcit să mai strălucească. M-am consolat la gândul că, ajutat de o sticlă de Je Rêve, un cartuș de Executive Lights și una pusă bine între șale, m-aș putea umple de niscavai sculament, numai bun să-i tai cheful Selinei - Herpes I, Herpes II, Herpes: Filmul. Îmi amintesc de holul rudimentar din stabilimentul cu înfățișare prosperă. Am plătit pentru camera din față. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
în dulapuri, în cartotecă, în valiza de sub pat și așa mai departe, și totuși am dat peste un articol fascinant în timp ce eram în patru labe, completându-mi inspecția în dulapul de jos. O cutie de carton pe care scria OSSIE, pusă acolo, fără îndoială, de Martina ieri seară, conținând lucrurile lui. În ea erau diverse obiecte de toaletă, o pereche de espadrile, câteva cămăși murdare, un pașaport expirat (capul tânăr și blond ținut ridicat în nota unei clasice vanități), o geantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
furat de chemări neînțelese, pe urma zborului închipuit al marelui fluture, cu aripile lui larg desfăcute, răvășind spații, răscolind goluri, chemând și adunând grozave taine din nimicuri, care, atunci, sub lenta lui ducere, se întrupau în răspunsuri la întrebări demult puse, demult necercetate, demult părăsite în înălțimile ademenitoare ale fărăderăspunsului. Plutirea marelui fluture mă împăca, pe neștiute, cu Lumea, cu întâmplările și cu darurile ei venite mereu târziu, din ce în ce mai târziu primite. — De ce nu-mi răspundeți la întrebare? Ați întrebat ceva? — Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cele șase ore ale statului în Bibliotecă, într-o zi rodnică, dacă folosesc efectiv trei. Jumătatea cealaltă o pierd în așteptare. Le înțeleg plictisul. Săracii fac o treabă în gol, mecanică, aceeași și aceeași - inutilă în mintea lor -, precum nebunii puși să care apă într-un butoi fără fund. Numai că nebunul ești tu, care vii la Bibliotecă (uneori și sâmbăta!) și-i deranjezi din plictisul lor. Zăcutul cărților este molipsitor. Veghea somnolentă a cărților în depozite, pe rafturi, aerul stătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
plătite șleahta specialiștilor în tocat bani și armia lihnită de profitori ai osanalelor. În spatele paravanului patriotic, s-au tocat și se toacă sume fabuloase, justificabile oricând prin cele mai imponderabile și inefabile mânării. N-or fi fost ele toate steagurile puse, dar tot s-a defilat. N-or fi fost toate pomenile cu tacâm complet, dar tot s-a mâncat și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]