1,897 matches
-
eu a cere - sunt demn să am mai mult? A lumei hulă oare în juru-mi n-o ascult? Putut-am eu cu lira străbate sau trezi Nu secolul, ca alții - un ceas măcar, o zi? Cuvinte prea frumoase le-am rânduit șirag Și-am spus și eu la lume ce-mi este scump sau drag... Aceasta e menirea unui poet în lume? Pe valurile vremei, ca boabele de spume Să-nșire-ale lui vorbe, să spue verzi ș-uscate Cum luna se ivește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el, doritul de patrie și de soție Nimfa măreață-l oprea, minunata zână Calipso-n Peștera cea boltită, râvnind de bărbat ca să-l aibă. În rotitoarea plinire de vremuri trecut-au un an azi, De când zeii-ntoarcerea-n țară îi rânduise În Itaka și tot de nevoie el mântuit nu-i La iubiții lui. Toți zeii-l plâng. Poseidaon Singur ține mânie într-una el lui Odisseus, Celui de-o samă cu zeii, nainte de-a ajunge în țară-i. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
se mai scoală; cît vor fi cerurile, nu se mai deșteaptă, și nu se mai scoală din somnul lui! 13. Ah! de m-ai ascunde în locuința morților, de m-ai acoperi pînă-Ți va trece mînia și de mi-ai rîndui o vreme cînd Îți vei aduce iarăși aminte de mine! 14. Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze, aș mai trage nădejde în tot timpul suferințelor mele, pînă mi se va schimba starea în care mă găsesc. 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
ascunsă de păsările cerului. 22. Adîncul și moartea zic: Noi am auzit vorbindu-se de ea;" 23. Dumnezeu îi știe drumul, El îi cunoaște locuința. 24. Căci El vede pînă la marginile pămîntului, zărește totul sub ceruri. 25. Cînd a rînduit greutatea vîntului și cînd a hotărît măsura apelor, 26. cînd a dat legi ploii și cînd a însemnat drumul fulgerului și tunetului, 27. atunci a văzut înțelepciunea și a arătat-o, i-a pus temeliile și a pus-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
de Moise pentru fiecare zi, pentru zilele de Sabat, pentru zilele de lună nouă, și pentru sărbători, de trei ori pe an, la sărbătoarea azimilor, la sărbătoarea săptămînilor, și la sărbătoarea corturilor. 14. A pus în slujbele lor, așa cum le rînduise tatăl său David, cetele preoților, după slujba lor, pe Leviți după însărcinarea lor, care era să mărească pe Domnul și să facă zi de zi de slujbă în fața preoților, și pe ușieri împărțiți la fiecare ușă, după cetele lor: căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
sfatul tinerilor: "Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu îl voi îngreuia și mai mult; tatăl meu v-a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioane." 15. Astfel, împăratul n-a ascultat pe popor; căci așa rînduise Dumnezeu, în vederea împlinirii cuvîntului, pe care-l spusese Domnul prin Ahia din Silo lui Ieroboam, fiul lui Nebat; 16. Cînd a văzut tot Israelul că împăratul nu-l ascultă, poporul a răspuns împăratului: "Ce parte avem noi cu David? Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
pregătește mirul și au ars în cinstea lui foarte multe mirodenii. $17 1. În locul lui, a domnit fiul său Iosafat. El s-a întărit împotriva lui Israel: 2. a pus oști în toate cetățile întărite ale lui Iuda, și a rînduit căpetenii în țara lui Iuda și în cetățile lui Efraim pe care le luase tatăl său Asa. 3. Domnul a fost cu Iosafat, pentru că a umblat în cele dintîi căi ale tatălui său David, și n-a căutat pe Baali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
care a zidit-o Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel. N-aveți să-l mai purtați pe umeri. Slujiți acum Domnului, Dumnezeului vostru, și poporului Său Israel. 4. Pregătiți-vă, după casele voastre părintești, după cetele voastre, cum au rînduit prin scris David împăratul lui Israel, și fiul său Solomon. 5. Luați-vă locurile în sfîntul locaș, după feluritele case părintești ale fraților voștri, fiii poporului, și după înșiruirea caselor părintești ale Leviților. 6. Jertfiți Paștele, sfințiți-vă, și pregătiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
ceva, gândim totodată, și despre terminul cu care prin obicinuirea noastră este legată o asemenea înfățoșare. De aice vine aceea că, adeseori, mai nainte ne aducem aminte de termini decât de concepturi, așa încît se vede însăși natura a fi rânduit terminii în chip de simboluri prin care parte să ne statornicim și să ne preînnoim în memorie cugetările noastre, parte să le împărtășim altora pre acestea. Folosul terminilor altul este în privire cătră noi înșii și altul în privire către
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Căpitanul hoților. CAIETUL ANONIM (p. 649-650) 2260, 175 r 212 r Daca ai venit în lume Numai ca să mă omori Mă omoară dar odată, Nu pe ceas de mii de ori. 5 Mie cerul, ca oricărui, O moarte mi-a rânduit, Însă ție văd că-ți place Să omori fără sfârșit. * Îmi spunea gura iubirii Cu un glas mângâietor " Nu te-ncrede fericirii Că e vis amăgitor". 5 Vis îmi pare fericirea Cea trecută când gândesc Că o clipă a fost
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
iubești, Daca la a mea durere Poți să te milostivești. 5 Daca ai venit în lume Numai ca să mă omori, Mă omoară dar odată Nu pe ceas de mii de ori. Mie cerul ca oricărui 10 O moarte mi-a rânduit, Însă ție văd că-ți place Să omori fără sfârșit. De m-aș ști cu vreo vină Sigur nu m-aș amărî 15 Dară vina mi-e amorul Și că nu te pot urî. De încape vreo vină Pentru că eu
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în frunte și să se îmbogățească... este o rotație perpetuă de oameni, micro și macroorganisme, uni și pluricelulare, pietre mai mici sau mai mari, meteoriți, planete, sisteme solare, galaxii fără număr și totul pentru ce?! Pentru că existăm ! Așa le-a rânduit creatorul și sunt legate una de alta! Nu contează că ne vom întâlni cu veșnicia, doar momentul, clipa actuală este tot ce trebuie trăit. Parcul Maxim Gorki Din oraș, sovieticii au luat parcul și liceul Mircea, le-au îngrădit cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
tare, stors din strugurii de la capătul de răsărit al Mării dintre Pământuri. Intrând din liniștea mării în această larmă, Iahuben a pășit pe țărm bucuros că picioarele lui pipăie iar pulberea pământului țării. A trecut prin mulțimea pestriță, s-a rânduit în șirul armatei și a pornit spre cazărmi. Seara, unul dintre căpitani l-a chemat la sine și i-a dat vestea mărinimiei strălucitorului Puarem. A doua zi, sutașul Iahuben era pe zidul palatului. Acest palat uriaș cu câteva sute
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prag. Străinul (sau străina) se așeză în partea cealaltă și apăsă ceva ca un sâmbure negru. Scaunul se ridică în sus, spre tavan, pe un fel de picior lung, și se opri dinaintea unui soi de măsuță pe care erau rânduite câteva lucruri sau unelte stranii. Aici mă omoară!" se gândi Auta. Străinul (sau străina) trase dinspre măsuță un maț subțire care ieșea dintr-o cutie sticloasă și avea în celălalt capăt o rotunjime îngroșată, ca o jumătate de măr. Această
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răstit: - Bine! Acest sclav se va duce în Marele Oraș să aducă dezlegare de la strălucitorul Puarem. Dar tu, câine cules din smârc (și privi spre ajutorul de sutaș),, tu, copită de bou, tu, rât de porc, ai să plătești scump!... Rânduiți armele și faceți tabără. Numaidecît! Obosiți de greutatea armelor, soldații se supuseră bucuroși. Numai ajutorul de sutaș întrebă încurcat: - Vrei să ne ții jumătate de lună până se va întoarce sclavul? dar se uită mirat la străinii care intrau în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să le arate în zilele care urmară că Iahuben era acum ca și ei și că numai pentru ei putuse veni în aceste locuri spre care doar deznădăjduiții se încumetau. În cele cincisprezece zile hotărâte dinainte, oastea de robi fu rânduită atât cât se putea rândui. Întârzierea însă nu putea fi decât rea, căci armele atlante se și mișcau în taberele de jos, așa că lupta trebuia dată. Erau mulți robi. Fiecare din ei știa din copilărie să tragă cu arcul și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
care urmară că Iahuben era acum ca și ei și că numai pentru ei putuse veni în aceste locuri spre care doar deznădăjduiții se încumetau. În cele cincisprezece zile hotărâte dinainte, oastea de robi fu rânduită atât cât se putea rândui. Întârzierea însă nu putea fi decât rea, căci armele atlante se și mișcau în taberele de jos, așa că lupta trebuia dată. Erau mulți robi. Fiecare din ei știa din copilărie să tragă cu arcul și fiecare din ei, de când era
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
adune robi. - Păcat că a murit Iahuben! zise el trist. Nu trebuia să se avânte cel dintâi. - Dacă a pierit el, suntem mai puțini numai cu unul, zise Mpunzi. Era viteaz, dar nu era rob. - Iahuben știa însă cum se rânduiește o oaste, cunoștea meșteșugul războiului, și voi luptați cu cea mai bună oștire a lumii. Lui Auta îi părea rău că nu știe ce povețe să-i mai dea. Spuse ce putu: Voi sunteți viteji, dar soldații au și meșteșug
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întrebă pe Hor cine erau acești oameni veseli și voinici, care muncind întruna, cântau. - Sclavii biciuiți care am venit să-i vindecăm. După ce Maat și celelalte trei prietene ale ei i-au vindecat de răni, prietenul nostru Mai-Baka i-a rânduit să muncească. Am vrut să-l opresc, dar am aflat că nu ne puteam descurca fără ajutorul lor. Mi-au plăcut acești oameni și de altceva. Bineînțeles, n-aveam cu ce să-i plătim, după obiceiul vostru. Nefert a vrut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am călătorit cândva în munții cu cedri numiți Lebanon, lângă satul Baalbek, unde spuneai că te-au adus acei străini. Am văzut lespezile acelea uriașe și m-am minunat ce putere a putut să le urce sus și să le rânduiască atât de bine. Numai de când mi-ai spus tu cum a fost clădit acel turn, am înțeles că nu minți. Altfel nu putea fi clădit. Acolo trăiesc acuma păstori și tăietori de lemne. Am auzit cântece și povești plăcute în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
la momentul când va părăsi această lume și Ramona va rămâne fără sprijinul ei. De aceea își dorea foarte mult ca fiica ei să se căsătorească atâta timp cât ea mai este încă în viață, rugându- l pe bunul Dumnezeu a-i rândui un soț bun și cu multă înțelegere față de ea, gând care îl ține tainic. în vreme ce muncea în gospodărie la hrănitul animalelor, sigur împreună cu tanti Aurica, grăbindu- se, întrucât le prinse întunericul, acum zilele fiind foarte scurte, asculta și ceea ce tanti
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
fost Radu. Andrei care încercă să se abțină, nu reuși, iar acum plângea și el, liniștit. După aceste clipe de alinare sufletească, bătrânul își șterse ochii cu dosul mâinii și se adresă lui Radu: -Mă rog bunului Dumnezeu să-mi rânduie zile, măcar până acest copil se va căsători, ș-apoi, de voi pleca la cele veșnice, să știu că are cine să-i poarte de grijă și nu va rămâne chiar al nimănui. -Dumnezeu să vă asculte ruga, moșule! -Am
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
împărătească și să plece cât mai departe; despre ceilalți, în schimb - pe care însuși adevărul îi dovedise vrednici de (dragostea lui) Dumnezeu - a socotit Constanțiu că tot astfel se vor purta ei și cu împăratul lor, și, drept urmare, i-a rânduit în garda sa de corp și le-a dat în grijă până și veghea împărăției însăși, lăsând să se înțeleagă că din astfel de oameni se cade să ne facem noi prietenii și oamenii de casă cei mai apropiați și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
oare, răsplătire fiecăruia după faptele lui? Pentru ce, oare, drepții sunt săraci, iar păcătoșii bogați? Pentru ce, oare, drepții sunt lipsiți de slavă, iar păcătoșii încărcați de slavă? Nu cumva, oare, lumea se mișcă de la sine și niște întâmplări iraționale rânduiesc într-un chip neregulat viața fiecăruia? Dacă ai gândit așa, ai umblat în sfatul necredincioșilor (Ps., 1, 1). Fericit este, dar, acela care nu s-a îndoit de Dumnezeu, acela care n-a fost mic la suflet față de întâmplările din
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
femeile eretice, ce îndrăznețe sunt! Cutează să învețe ele pe alții, să discute, să facă exorcisme, să făgăduiască vindecarea, poate chiar să și boteze! Ordinea lor ierarhică este făcută la întâmplare, fără a i se da vreo însemnătate, nestatornică; ei rânduiesc mai mari când pe niște neofiți, când dintre cei legați de lumea aceasta, când pe cei ce s-au lepădat de credința noastră, pentru ca să-i lege de ei prin slavă, dacă nu pot face aceasta prin adevăr. Nicăieri nu se
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]