2,010 matches
-
restaurantele se deschideau. Cotlete, pui și homari erau oferiți de vreo douăzeci de grătare Înghesuite unele Într‑altele În stradă, cu mai multă flacără decât era nevoie pentru o frigare normală. Și fiecare tarabă avea propriul ei crainic‑reclamagiu, care rânjea, urla, râdea, agitând În mâini homari vii, ținuți de antene sau de coadă. Dacă vreo parte a creaturii se desprindea și cădea pe jos, cu atât mai mare distracția. - Hai să ieșim de aici! Îmi cerea Rosamund. Se plângea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dacă nu știi să te porți, o sfârșești urât de tot. ARTUR: Nu! în ruptul capului, nu! GARDIANUL: Chiar despre asta e vorba. Pregătiți ceva pentru călău... ARTUR: Eu? Să-l plătesc pe călău? Niciodată! GARDIANUL: Veți regreta cumplit! ARTUR (Rânjind.): N-o să mai am timp. GARDIANUL: Ba da, o s-aveți. Nu prea mult, dar o s-aveți. Nu uitați că un cap poate fi tăiat dintr-o singură lovitură, ori din două lovituri... Ori chiar din trei, în zilele proaste. ARTUR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pelerinaj, se vor face două băncuțe, se vor construi drumuri, se va pune o placă de bronz, vom turna un bust, poate că vom ridica și un hotel... Vom veghea tot timpul, vom curăța buruienile, vom spăla, vom vopsi, vom rânji, va fi curat ca-ntr-o lumânare... GARDIANUL (Efuziune.): Artur! Să ne ierți! CĂLĂUL: Din prima clipă am știut că lucrurile, că lumea... nu se va sfârși aici... Din ochiul lui, da, din ochiul lui ar merita să zboare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cântă. Se oprește și iar cântă. Această bucată muzicală este personajul principal al piesei. Ea va trebui astfel aleasă încât să producă frică și iluminare, crispare și speranță, înghițituri în sec și cutremurarea pielii. În timp ce PARASCHIV cântă, MACABEUS se trezește. Rânjește. Se întinde. Cască. Se scarpină. Se încheie la pantaloni. Își suge o unghie. Își trosnește degetele. Îi cârâie burta de foame. MACABEUS: Cânți ca o cizmă. PARASCHIV (Se oprește o clipă, scuipă, reia.) (Pauză.) MACABEUS: Mi-e foame. PARASCHIV (Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănânci greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine curăță niște cartofi. PARASCHIV (Începe să dea semne de frică.): Nu te du! MACABEUS: Ți-e frică pentru mine? Zău? (Rânjind.) Te temi pentru mămica ta? PARASCHIV: Nu te du, Maco... Zău.... Mai stai... MACABEUS: Ia te uită! (Urcă.) Nu, că azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
uită! (Urcă.) Nu, că azi am chef să omor un om. Am un chef nebun. Dacă nu omor azi un om îmi pierd mințile. PARASCHIV: Dă-l dracului, stai aici și te caută de purici. (Îl ține de bocanci.) MACABEUS (Rânjind.): Trebuie să-l rad. Trebuie să-i tai cuiva boașele. Mă scarpină ceva în palmă. Îmi tremură mâna, înțelegi? N-am mai rupt pe cineva în bucăți de mult... (Urcă.) Dormi, puiuțule, fii liniștit... PARASCHIV (Încercând, în panică, să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu cioturile mâinilor.): Nu mai vreau! Lasă-mă! PARASCHIV: Cum să te las? Unde să te las? De ce să te las? MACABEUS: Nu mai vreau! Nu mai vreau! Pleacă! PARASCHIV: Unde să plec? De ce să plec? Eu rămân cu tine... (Rânjind.) Rămânem împreună... MACABEUS (Urlând, răcnind, scuipând.): Pleacă, pleacă... Vreau singur... PARASCHIV: Singur, zău, singur, na... (Îl ridică, șncearcă să-l repună în poziție verticală.) Stai așa! Stai că n-am terminat... Încă nu m-ai prins... (MACABEUS se lasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cam tâmpițel. MACABEUS (Așezându-se, în spatele lui PARASCHIV.): Eu am obosit. PARASCHIV (Speriat.): Nu te așeza! MACABEUS (Speriat la rândul lui.): Ce? Se repede? PARASCHIV: Nu... Adică... nu știu... MACABEUS: Întreabă-l ce vrea... PARASCHIV (Către INAMIC.): Ce vrei? INAMICUL (Rânjește, chicotește și-i întinde lui PARASCHIV varza.) MACABEUS (Nerăbdător, trăgându-l de mânecă pe PARASCHIV, din spate.): Ce face, ce zice? Ce vrea? PARASCHIV: Vrea să ne dea varza. MACABEUS: Cum?! PARASCHIV: Ne-a întins varza. Vrea să ne-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nebun, că sunt maniac, v-au spus totul despre mine, nu? V-au spus că am o fată nebună care se plimbă toată ziua prin sala de așteptare a gării, nu? Toate astea vi le-au spus ei iar dumneavoastră rânjiți, vă prefaceți că nu știți nimic, încercați să vă purtați cu mine cât mai blând, credeți că astfel mă puteți menaja... Vi s-a spus că sunt bolnav, că sunt un ratat, că am pretenția de a fi cunoscut, odinioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar chipul ăsta urât cu găuri și țepi care se rânjește la tine vrea să-ți înșface napolitana. Păzea! Un vis plin de viclenii, ține minte! Cu bine! Cu bine! Micuțul se pune pe urlat ca din gură de șarpe și ca să fie sigur că nimeni nu va pune laba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
un pistol. În clipa următoare s-a ridicat de pe găleată, arătându-mi prin felul cum se clătina cât de beat era. Până să se ridice a răsturnat și găleata. — Ai avut vreodată coșmaruri cu mine, Campbell? m-a întrebat el rânjind. — De multe ori, am zis. Era firește o minciună. — Te surprinde că n-am adus pe nimeni cu mine? continuă el. — Da, am spus eu. — O mulțime de lume a vrut să vină, m-a informat el. De la Boston o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
vadă diferența. Crestăturile ar veni sus, aproape de lanț, așa că nu le-ai putea vedea decât dacă ai sta mult mai aproape decât stă publicul de obicei. Pot să-ți fac o schiță, dacă vrei... Vocea mea se pierdu, treptat. Sally rânjea la mine, dezvelindu-și aproape toți dinții și o bună bucată de gumă. Sunt foarte mulțumită, zise Melanie Marsh, care mă lucrase atât de subtil încât nu mi-am dat seama de lucrul acesta decât atunci când nu mai era nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la Oxford, Matthew? —Nu, la Cambridge. —Sidney Sussex? —King’s2. — Atunci nu prea se explică de ce ai un vocabular așa limitat, nu? Sau poate doar un pic. Hei, valea tu, ăla de la Sidney Sussex, strigă MM, iar eu o văzui rânjind pentru prima dată. —Și ce tupeu să te iei de King’s, adăugă compozitorul. Trei ani cât ai stat acolo te-au adunat de sub mese. Așa e, drăguță. Nu mă putem dezlipi de tipele alea cu haine largi și negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai pot să mi-l curăț. M-am tras de o șuviță lungă, întunecată și ondulată, ca să-i arăt despre ce vorbeam. Și se mai și usucă iască. Sally părea cam îngrozit. —Și asta încă nu e nimic, îi spusei, rânjind la el. Acum câțiva ani am rămas fără câteva smocuri pentru că mi-au sărit scântei pe cap. Profesorii nu te avertizează. Poți să-i spui proba de foc. Odată, un coleg de curs suda oțel prin forjare - ne-ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
era clar că radia, cu ochii săi albaștri lucind ca turcoazul. Janey, care fusese editor de scenarii, tocmai se mutase la BBC, unde lucra ca editor coordonator, o slujbă la care râvnea de mult timp. E lumina puterii, spuse ea, rânjind la mine. Veniți de-mi priviți munca, zei atotputernici, și plângeți-vă în pumni. Cred că o să primesc undă verde pentru primul meu serial dramatic. Am dat peste o producătoare extraordinară, foarte dinamică, argint viu, și-i place mult ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
asta nouă, spuse Bez coborând după mine pe scară și arătând cu capul către decorul pentru Virginia Woolf. A mai și reușit să-i fraierească mai pe toți ăștia de la ziare ca să-i facă recenzii bune. A înnebunit lumea! Ben rânji. —Ben lucrează la Cross de când lumea, zise el plin de veselie. N-o să mă ia în serios până nu fac și eu măcar zece ani pe aici. Practic, ăsta a fost primul meu loc de muncă, după ce mi-am terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fac altceva decât să pun în aplicare hotărârile tale. Salut, Sam! zise el odată ajuns pe palierul unde se afla ușa deschisă a camerei directorului de scenă. Verifici recuzita? —Beau o cafea într-un moment de liniște și pace. Ben rânji cu gura până la urechi. Avea un zâmbet frumos, încadrat de două cute ale obrajilor, și cu ochii mijiți în spatele ochelarilor. — E ciudat acum, nu? Luminile sunt aprinse, dar nu e nimeni acasă. —Și eu mă gândeam tot la Marie Celeste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
scenă; Tabitha fu ridicată și dispăru din nou în spatele mobilului, după care se repetă întreaga procedură - de data asta nu atât de bine, cu excepția Tabithei, care interveni la fix, și a săriturii ei, chiar mai bună decât data trecută. Sally rânji cu gura până la urechi, plin de el. —Vedeți? ne spuse el lui Sophie și mie. Ea este - a fost - alegerea bună. Și, judecând după zâmbetul orbitor al Tabithei, s-ar fi spus că și ea știa lucrul ăsta. *** Marie, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
putea să punem un mobil să coboare chiar prin tavan. Poate îl iau cu mine când vin. După care îl expediem frumușel și noi mergem undeva la masă, ce zici? Am stabilit o întâlnire pentru săptămâna următoare și am închis, rânjind. Nu mai vorbisem cu Duggie de așa de mult timp încât felul lui aparte de a vorbi, în loc să mă enerveze, mă scosese dintr-ale mele. Mi-am uscat părul și am urcat scara, până pe platformă, ca să aleg ce urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Săracul băiat roși din nou, încercă să spună ceva, își reveni la timp și rămase cu gura pe jumătatea căscată. Sau pe jumătate închisă, în funcție de viziunea pe care o ai. L-am lăsat acolo și am urcat din nou scara, rânjind. Ca să mă apropii de platforma de servicii am urcat două rânduri de scări, am trecut printr-o trapă și am coborât din nou pe scara lui Iacob de pe peretele din spate al teatrului. Aș fi putut să urc mai puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
șansa să o întâlnesc pe iubita lui Helen, cea negreșit suferindă de atâta timp, care mai e, pe deasupra, și producător, și editor contractor la BBC. Trebuie să te scot la cină mai des. — Deja ai epuizat cercul meu, zisei eu, rânjind către el. Janey e singura prietenă șic pe care o am. A, uite-l și pe Tim. Lucrează la Herald. — Nu face recenzii. Nu-i recunosc numele. — Nu, mai mult articole obișnuite. Un trio de tipe de la suplimentul color de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mai rămas din șampanie. Am lins totul cu o grabă rușinoasă. Mă simt de parcă ar fi început deja petrecerea, zise Bez. —E, nu ne stă în cale decât un fleac de piesă care trebuie jucată, remarcai eu. —A, da Bez rânji. — Întotdeauna se găsește câte ceva, nu? *** Când am ajuns, petrecerea era deja în toi. Până la urmă, s-a dovedit că, de fapt, casa lui Matthew era casa părinților lui. Se pară că aceștia își petreceau weekendul la Wiltshire și era spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să-l aduci întreg înapoi, da? E nevoie de el pentru piesă. Și nu-i lăsa semne pe față. Sally îmi trase o palmă peste fund. Dar tu? zise el. Îl lași pe Hugo cu semne? Mă străduiesc, zisei eu, rânjind. E un tip foooarte drăguț, spuse Sally, pe un ton mai serios. Îl știu de multă vreme. Tu ai făcut o alegere buonă. Sally se chinui din răsputeri să pronunțe vocalele din ultimul cuvânt. Totuși, pentru că era binevoitor, nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
la petreceri. Tocmai atunci se întoarse și Lurch, cu o altă sticlă de șampanie și cu un pahar pentru mine. Bună treabă! îl lăudai eu, întinzându-mă după pahar. —O, mulțumesc, Sam, spuse el, lăsându-și capul între umeri și rânjind, rușinat. S-a tot învârtit cu sticla, emoționat, până când i-am arătat cum să o deschidă. — Scoți dopul ușurel, zisei eu. Numai fraierii scot dopul cu zgomot. E așa de nașpa. Să-l fi văzut pe Lurch, cât de mândru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
operat niciodată de nimic. Avea amigdalele, apendicele. O sănătate perfectă. Brunetti Își dădea seama din vocea lui că asta era tot ce-i putea oferi Rizzardi. — Mulțumesc, Ettore. O să trimiți un raport scris? — Vrea să-l vadă Superioritatea Sa? Brunetti rânji auzind apelativul pe care i-l dădu Rizzardi lui Patta. — Vrea să-l primească. Nu-s sigur c-o să-l citească. — Păi, dacă o s-o facă, o să fie atât de plin de termeni medicali, Încât o să trebuiască să mă sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]