14,215 matches
-
mai ales cele vizibile. Alergă până în casă, închise ușa și se lăsă să alunece pe gresie cu spatele rezemat de ușă. Râdea în hohote. Un râs mecanic, iritant. Nu găsea nimic amuzant în întâmplare, dar simțea nevoia să râdă. Un râs nervos, ca o descătușare a sentimentelor care o covârșiseră. Nu era pentru prima oară când, fiind prea concentrată asupra unui lucru, nu era suficient de atentă la altele, dar gafa aceasta era de-a dreptul memorabilă. Continua să râdă în timp ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
toți bărbații din oraș, tu vei fi legată la ochi și fiecare îți va șopti vorbe de iubire la ureche, iar tu îl vei recunoaște pe intrus. Și gata, misterul s-a elucidat. Și râse cu poftă. Ciudat, îi plăcu râsul lui, deși avea toate motivele să-l urască. - Ești nebun! Te-ai gândit la toate, n-ai omis niciun detaliu care te-ar putea incrimina, compromite. Știam că ești un jucător bun, care nu lasă urme. Scrisorile scrise la mașină
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de a dori! Nu-i o perioadă prea veselă în viață când după ce bați la ușa medicului, te duci la farmacie și acolo ori nu găsești medicamentul indicat, ori n-ai bani ca să-l cumperi!... Plânsul ne descarcă de energie; râsul ne încarcă; de preferat e să fim cât mai mult timp cu „bateriile” încărcate! Dorințele neîmplinite ne răvășesc gândurile și ne obosesc speranțele. Soluția la câte o problemă mai greu de restabilit este, de obicei, dincolo de lungul nasului tău. Dacă
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
Dormi micuță copilă că vine Bau-bau... Incognioscibilul... Inaccesibilul... Este un spectacol bun, puțin artistic. Se întoarce și se întâlnește nas în nas cu Federico. Își reprimă un gest de nerăbdare pentru că îl tulbură acest Federico, mereu surâzător, dar cu un râs fals. Dumneata aici, pe câmp, Federico, dumneata? Șst! Dau ocol, pentru o vizită. În plus, îmi convine că pot să văd mai vine și aprecia farmecele unice ale orașului, unica reședință demnă de o ființă rațională, căci câmpul este al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Moștenire fatală! Este un caz de nutriție, peste toate, și nimic mai mult. Acest obstacol te va ajuta. Și eu, la fel, am trecut prin asta... Tu? și deschide ochii ca dorind să-l înghită. Tu? Tu? și izbucnește în râs ca un nebun. Eu, da, eu, eu; ce față faci, copile? Doar tu ești în stare să te îndrăgostești? Și eu, da, de asemenea eu m-am îndrăgostit de mama ta, la fel ea, și așa ai ieșit tu, ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-i alimentez mai bine acest foc, ca oricărui bărbat în toată regula care la fel arde, deși jos e cenușă. Pentru că, ce alt lucru este sentimentul comicului dacă nu cel al emancipării logicii și ce altceva decât ilogicul ne provoacă râsul? Și acest râs, ce e dacă nu expresia corporală a plăcerii pe care o simțim la versurile libere, măcar și pentru o clipă, a acestei feroce tirane, a acestei fatum lugubre, a acestei potențe nestăpânite și surde la vocile inimii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bine acest foc, ca oricărui bărbat în toată regula care la fel arde, deși jos e cenușă. Pentru că, ce alt lucru este sentimentul comicului dacă nu cel al emancipării logicii și ce altceva decât ilogicul ne provoacă râsul? Și acest râs, ce e dacă nu expresia corporală a plăcerii pe care o simțim la versurile libere, măcar și pentru o clipă, a acestei feroce tirane, a acestei fatum lugubre, a acestei potențe nestăpânite și surde la vocile inimii? De ce s-a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
om plouat, ci cum ar trebui, ca un bărbat brav, decât dacă sunt unii care iau glumele în serios pentru că nu știu să ia adevărurile în glumă, nici nu țin cont de ceea ce s-a râs, deși a dat de râs la toată lumea. Căci asta e mizerabila condiție umană, care nu are altă ieșire decât fie a râde, fie a da de râs, cum unul ia de râs și altul dă de râs, adică, râzându-se de ceea ce se dă de
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
să ia adevărurile în glumă, nici nu țin cont de ceea ce s-a râs, deși a dat de râs la toată lumea. Căci asta e mizerabila condiție umană, care nu are altă ieșire decât fie a râde, fie a da de râs, cum unul ia de râs și altul dă de râs, adică, râzându-se de ceea ce se dă de râs, și dând să râdă de ceea ce se râde, după formula pe care m-a învățat-o în diferite ocazii, la picioarele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
nici nu țin cont de ceea ce s-a râs, deși a dat de râs la toată lumea. Căci asta e mizerabila condiție umană, care nu are altă ieșire decât fie a râde, fie a da de râs, cum unul ia de râs și altul dă de râs, adică, râzându-se de ceea ce se dă de râs, și dând să râdă de ceea ce se râde, după formula pe care m-a învățat-o în diferite ocazii, la picioarele lui Simia sapiens, don Fulgencio
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ceea ce s-a râs, deși a dat de râs la toată lumea. Căci asta e mizerabila condiție umană, care nu are altă ieșire decât fie a râde, fie a da de râs, cum unul ia de râs și altul dă de râs, adică, râzându-se de ceea ce se dă de râs, și dând să râdă de ceea ce se râde, după formula pe care m-a învățat-o în diferite ocazii, la picioarele lui Simia sapiens, don Fulgencio al meu. Și e oare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
la toată lumea. Căci asta e mizerabila condiție umană, care nu are altă ieșire decât fie a râde, fie a da de râs, cum unul ia de râs și altul dă de râs, adică, râzându-se de ceea ce se dă de râs, și dând să râdă de ceea ce se râde, după formula pe care m-a învățat-o în diferite ocazii, la picioarele lui Simia sapiens, don Fulgencio al meu. Și e oare, potrivit, altceva mai comic decât don Quijote? Nu a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Partea blestemată, Georges Bataille Prin țările unei utopii apuse. Pledoarie pentru Europa Centrală, Rose-Marie Lagrave Revelațiile morții, Lev Șestov Scrisoare despre Insule, Costache Olăreanu Semnele Timpului, Thomas Carlyle Sentimentul românesc al urii de sine, (ed. I, II) Luca Pițu Teoria rîsului, Henri Bergson Unduire și moarte, Dan Botta LIBRĂRII în care puteți găsi cărțile editurii Institutul European (selectiv) ALBA-IULIA Librăria Humanitas, str. 1 Decembrie 1918, bl. M10, tel. 0258.826007 ARAD Librăria Corina, str. Mihai Eminescu nr. 2, tel. 0257.284749
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
general, nu poate fi altceva decît o parodie a parodiei. Oricît ar părea de lejeră, teoria este profund sceptică: în locul oricărei agitații eroice ori lamentații lirice, singura șansă a omului de a-și apăra demnitatea este să ia totul în rîs. Tot ce ar părea grandios este, la exigența imensă a teoreticianului, derizoriu, inclusiv dramele consacrate de o întreagă civilizație, de la Hamlet la Doamna Bovary, supraestimate de mîndria ridicolă pentru propriile suferințe. Toată această dramomanie nu are nici o semnificație în raport cu spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Întîmplare! Cîte nu se întîmplă! JENI: Mă apuc să scriu. MINISTRUL: Stai puțin. Nu încă. Mai întîi fardeaz-o puțin pe riguroasa asta mortificată, că arată groaznic. Dacă vine întîmplător vreun ziarist și-o fotografiază în halul ăsta, ne facem de rîs. Cum poate, domnule, o femeie să iasă așa pe stradă? De ziua Europei! JENI: Să folosesc trusa mea de farduri? MINISTRUL: N-ar fi rău. Cred că ea nici nu are. O balabustă neglijentă. Așa. Dă bine cu pudră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
mergînd ca la o ceremonie tristă, cu pași rari. Cînd se opresc, păstrează un moment de reculegere cu capul plecat. Cineva dintre ei (sau banda) spune celebrul citat: "Începem azi o altă istorie, mai tristă decît cea de pînă ieri... Rîsul și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi am rîs destul!". Ies tăcuți și triști. O pauză destul de lungă ca publicul să se foiască puțin. 2. Izbucnesc hohote de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
și gluma nu ne vor mai însoți de-acum înainte... Urmașii noștri poate vor avea dreptul să plîngă... noi am rîs destul!". Ies tăcuți și triști. O pauză destul de lungă ca publicul să se foiască puțin. 2. Izbucnesc hohote de rîs și Grupul reintră ca o trupă de circ, cu tumbe, salturi, pași de dans etc. Muzică de Moși sau Circ. Încep să strige, interpelîndu-se între ei și cu publicul. Spun un singur cuvînt: "Mitică". Dar pe toate tonurile: grav, rugător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
întrerupe) Am zis că a trecut iar în incarnațiune! (se apropie de Efimița, cu pași rari, se apleacă și îi urlă în ureche) Scoală Mițule că-i revuluție, luptă mare afară. EFIMIȚA (sare ca arsă): Ce-i ?!? LEONIDA (izbucnind în rîs): E repausul duminical, domnule! (rîd amîndoi) Strașnic tachinez! (Efimița îl pupă pe frunte) EFIMIȚA: Aferim! (ridicîndu-se) Ei? Ce e nou? LEONIDA: Bravos! Eu te-ntreb pe dumneata, nu dumneata pe mine! EFIMIȚA (fără transă, simplu): Șeful era bine dispus. LEONIDA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pagina) EFIMIȚA (ridică într-un tîrziu receptorul, are mare chef de glumă): Ei? RICĂ (banuitor): Jupîne?! EFIMIȚA: Ei aș! (rîde) R ICĂ: Jupîne! Eu sînt! EFIMIȚA: Parol? (chicotește) Spui drept? R ICĂ: Jupîneeee! EFIMIȚA: Ce'ești copil? (închide pufnind de rîs) LEONIDA: Cine să fi fost? EFIMIȚA (izbucnind în rîs): Galibardi, soro! Rică formează iar numărul nervos. Telefonul sună pe cu totul alt ton. EFIMIȚA (ridică, enervată): O să te căiești! Mitocane! R ICĂ: Jupîne, eu sînt. EFIMIȚA: Aoleu! Ai puțintică răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
chef de glumă): Ei? RICĂ (banuitor): Jupîne?! EFIMIȚA: Ei aș! (rîde) R ICĂ: Jupîne! Eu sînt! EFIMIȚA: Parol? (chicotește) Spui drept? R ICĂ: Jupîneeee! EFIMIȚA: Ce'ești copil? (închide pufnind de rîs) LEONIDA: Cine să fi fost? EFIMIȚA (izbucnind în rîs): Galibardi, soro! Rică formează iar numărul nervos. Telefonul sună pe cu totul alt ton. EFIMIȚA (ridică, enervată): O să te căiești! Mitocane! R ICĂ: Jupîne, eu sînt. EFIMIȚA: Aoleu! Ai puțintică răbdare. (face semn lui Leonida) LEONIDA: Ce e frate? EFIMIȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
o țin fiecare cu o mînă cîntînd, ca și cum ar fi scrisă pe ea vreo partitură. Se leagănă veseli în ritmul muzicii. Deodată se aude din culise, pe bandă, melodia "Portretului" cîntată bine, de o voce profesionistă. Cei doi izbucnesc în rîs. 19. Cîntecul pe bandă se oprește și intră grupul de agitație în uniforme de tot felul: roșiori, vardiști, marineli (poate fi un mic Goe), gardă civică etc, cu instrumente, închipuind o fanfară. Pe bandă se cîntă o muzică de fanfară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
COR (citesc cu voce foarte tare și sacadat) "... Pentru că e-ra se...niiiil !" BUNICUL: Eu se...?? TOATE: Niiil! Se-nil! Se-nil! BUNICUL: Eu, mă? TOATE TREI ÎN COR: Ei, nu tu... Personajul Ilie (îi dau cu sîc și hohotesc de rîs). BUNICUL: Nu, că-l omor!! SONIA: Ai văzut cum e cu literatura? Sună telefonul. Bătrînii nu aud. Răspunde mama. GETA (la telefon, depărtînd din cînd în cînd receptorul pentru că interlocutoarea urlă la ea și încercînd să traducă celorlalți prin gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
Lasă-l! Grigore! BUNICUL (reintră): Ce mai vrei? BUNICA (scoate din geantă și îi întinde un teanc de bani fără să-l privească): Ia-i! Du-te la Ștefan Furtună al tău și... (accentuat, cu total dispreț) fă-te de rîs! (BUNICUL ezită o clipă, face un pas pentru a ieși ofensat, dar apoi se întoarce, înhață banii și iese). FANE (lasă ciocanul și cuiul): Plec și eu. GETA (stupefiată): Ce? Te duci și tu la femei? FANE: Aș. Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
își face cruce). Poftim! Zice că asta-i pictură. Ptiu! EDUARD (intră repede): Săru-mîna! S-a întîmplat ceva? L-am văzut pe tata plecînd supărat. (dă cu ochii de tabloul pus pe șevalet și izbucnește într-un mare hohot de rîs) GETA: Rîzi că ai de ce! (interpretînd că el rîde de aberația din tablou, rîde și ea) Uite de ce se ține taică-tu. BUNICA: Rîzi, rîzi! Că ai de ce! EDUARD (continuă să rîdă cu poftă): Nu de-asta rîd... Cine l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că am și doctoratul. Dacă nu mă pricep eu, nu se pricepe nimeni! Cel puțin la Ilie văd ca la radiografie ce-are în cap. Oricînd mă fac ginecolog de suflete. Diploma-mi lipsește, că-n rest.... EDUARD (izbucnind în rîs): Așa e, bunico! Și-a doua facultate a matale? BUNICA (și mai mîndră): Arta! GETA (uluită): Arta? BUNICA: Arta culinară. (ironică) Aia la care tu și fiică-ta sînteți abia prin clasa a treia. Eu sînt șefă de promoție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]