1,394 matches
-
viața monahală după criteriul obștei. Pentru acest scop l-a chemat pe Sfântul Grigorie Teologul la mănăstirea înființată de el în Pont, pe malul râului Iris, nu departe de satul Annesi. Aici el îmbina munca manuală cu rugăciunea și cu râvna caldă intelectuală. Aici a scris el Regulile vieții monahale (Regulile mari și mici) și a pus bazele Filocaliei, împreună cu Sfântul Grigorie. În timpul păstorii episcopului Eusebiu, om din popor, fără cultură și experiență bisericească, Vasile a fost hirotonit preot. În urma unei
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (III) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/178_a_154]
-
când a fost exclus, alături de alți scriitori favorabili Axei. A mai activat în Asociația Ziariștilor din Țara Bârsei și în Sindicatul Presei din Ardeal și Banat. Poezia lui B.-L., mult îndatorată unor modele, este, în ceea ce are particular, o râvnă a „țintelor mari”. Meditația afirmă, pe tipare romantice, orgoliul spiritului și aspirația înălțării la „lumea ideală” (Destinul, O, noi, stăpâni vremelnici). Tumultul căutării dumnezeirii și iubirea domină „nemilostivul amar” al existenței (Învingătoare), iar înfiorarea, smerenia sunt mereu concurate de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
o școală admirabilă și o operă formidabilă pentru care se cere să nu-l uităm, dacă nu din respect, cel puțin din mândrie, pentru că opera este a lui, iar el este al nostru” PAULESCU- LA A PATRA CRUCIFICARE sau Despre râvna unor resentimentari furioși „ Pentru a trăi pot fi mai multe mijloace, pentru a lupta nu este decât unul, să lovești în adversar” Panait Istrati Pare un blestem pentru istoria, cultura și știința acestui popor tendința perenă de a-i fi
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
un mizantrop, nu-i privește cu sarcasm pe acești neinițiați gata să poziționeze pe oricine în paradis, ci doar o voce cu o fină ironie, arătând că naivitatea lor nu are în structura sa nimic culpabil, iar Dumnezeu le răsplătește râvna în încercarea de a vedea binele chiar și acolo unde nu este. Un îndemn subtil este, totuși, inserat în această povestire: nevoia de analiză lucidă, de ieșire de sub imperiul dictatorial al sentinței: „Crede și nu cerceta!” Sanctificarea lui ser Ciapelletto
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
merită soarta de încornorați, după cum afirmă și Fiammetta, naratoarea celei de-a cincea povestiri din ziua a șaptea: „orișice bărbat gelos întinde zeci de curse nevestei lui și zi de zi nu face altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o colaborare regulată i-a obosit, astfel că pe numărul 12,13,14,15, și 16 publicul cititor nici n-a mai putut da de numele lor în ziar. Ba și aceia care scriau în ziar, nu mai scriau cu râvna de mai nainte. Lucrul acesta, firește, a oprit mult din avântul ce-și luase, ceea ce s-a constatat la numerii 14,15 și 16 când numai cu mare greutate s-a putut face rost de banii trebuincioși pentru tipărirea și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
alegea în edițiile lui, cu autoritatea prietenului, oarecum patron. Editorii prosteriori /sic! E joc de cuvinte, nu greșeală de tipar/ au înghesuit fără nici un discernământ și fără nici o evlavie toate petecuțele poetice sub pretextul că sunt postume. Nepioasă și condamnabilă râvnă. N-aș vrea să tulbur sărbătorirea de astăzi cu o imputare. Dar mă întreb cu nedumerire, cum nu s-a gândit nimeni, înainte de un monument în bronz, la „ediția-monument” a lui Eminescu. Un monument în bronz va ilustra mai degrabă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
apariția bruscă a unor motive); 3) cu trunchiul țeapăn (exprimă mândrie, orgoliu, aroganță); 4) repede sau încet (arată dorința de a ajunge mai repede la o țintă sau de a amâna atingerea unei ținte neplăcute); 5) cu ,,pași uriași" (exprimă râvna, zelul persoanelor extravertite); 6) cu ,,pași mici" (specific persoanelor introvertite când doresc să schimbe direcția, pentru a evita orice pericol); 7) împiedicat (arată conflictul interior al persoanelor, lipsa de siguranță, timiditatea); 8) relaxat (atribuit persoanelor dezinteresate, triste, lipsite de un
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de a ne asculta întotdeauna. Mai mult decât acestea, Dumnezeu ne cheamă, ne așteaptă și ne învață să ne rugăm. Nu caută la haina noastră, la rangul nostru, la însemnătatea noastră. El ne cheamă și ne cercetează inima, evlavia și râvna noastră. Dorește ca în necazuri să păstrăm curățenia inimii, să ne înmulțim evlavia și să ne depărtăm de păcat ca toate cererile noastre să se împlinească. S-a rugat un fariseu, care împlinea Legea și se lăuda cu aceasta. S-
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
cerul, trebuie să facem din pământ, cer, astfel încât, trăind pe pământ, să făptuim și să vorbim ca și când ne- am afla în cer.” „Prin aceasta Hristos ne învață să ne smerim, arătându-ne că a face binele nu depinde numai de râvna noastră, ci de harul ceresc; și ne mai învață ca, atunci când ne rugăm, să luăm asupră-ne grija întregului univers. El nu a spus facă-se voia Ta în mine sau în el, sau în noi, ci pe întreg pământul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
aceasta înseamnă să fim buni. Sf. Maxim Mărturisitorul ne învață să ne înălțăm mintea până la căutarea de Dumnezeu. „Ar fi mai exact și mai adevărat să spunem: fie ca mintea noastră să se înfățișeze cuviincios înaintea lui Dumnezeu, cu puternica râvnă, pornită din puterea de a se aduna în sine și de a se înflăcăra de tăria unei dorințe fără seamăn. Fiindcă în acest chip, imitându-i pe îngerii din cer, îi vom putea aduce lui Dumnezeu aici, pe pământ, slujire
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
fost colecționat decât numărul recenzat, din care rezultă că primul său număr a fost editat în anul 1923 sau... 1924. * 256 Aripi tinere, revista Liceului nr. 1 „Gheorghe Gheorghiu Dej” din Bârlad Apare în 1969 - 1971 ca „expresie fidelă a râvnei școlărești, cu febrilitatea ei caracteristică - grea dar și plăcută - „dureros de dulce”, cum ar spune poetul - pentru atingerea sclipirii astrale. „Alături de sfatul magiștrilor, ne vom stră dui, aici, pe băncile celui mai interesant laborator, „a dezv olta aripi la cei
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pictură și economie” - susține ing. Gheorghe Alexa, profesor universitar dr. docent Iași . ...”Un colectiv de peste o sută douăzeci de bârlădeni, rămași în oraș sau plecați pe alte meleaguri (dar cu sufletul strâns legați de locul natal), animați de energia și râvna neobositului Romulus Boteanu, au realizat recent cel de al doilea volum monografic din ciclul „ Bârladul odinioară și astăzi” - scria în 1984 dr. Rene Duda, un fiu al Bârladului, plecat prea de timpuriu dintre noi... 270 ... „În septembrie 1982 a apărut
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
mai semnau: V. Buțureanu, M. Gr. Patriciu, George Pallady, I. Gr. Oprișan, G. Tutoveanu, N . Iorga, Natalia Pașa, Paloda Arcașu ș.a. Cu toate că revista se tipărea la București, în „cuvânt înainte” reținem: ...” Avem cu toții datoria mare de a lucra cu neostenită râvnă la întărirea sufletului național prin cultură, prin chemarea în conștiința generală a ideii de solidaritate și unitate prin cultul tradițiilor strămoșești, pr in păstrarea intactă, conservatistă a comorilor etice transmise și în sfârșit, prin educație civică a maselor. Pentru biruința
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
nu calc legea dreptului de autor din care am extras unele materiale. Acest neajuns lasă locul studierii de către cititori a mai multor lucrări de specialitate în domeniile respective. Am început să scriu aceste rînduri nu din slava deșartă ci din rîvnă pentru adevăr. Sfîntu Ioan Damaschin Antibioticele În acest capitol descriu unele noțiuni despre anumiți agenți patogeni ce se întîlnesc în natură și cum au ajuns unii să fie folosiți la crearea unor toxice numite antibiotice utilizate în tratamentul oamenilor și
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
alb, a uitat de precauții și a marcat focul și oroarea cu tușe viguroase, aproape brutale, de lac stacojiu și alb, portocaliu de cadmiu și cinabru. Vulcanul Își sângera lava până la marginea câmpului de bătaie, ca un Olimp indiferent la râvna furnicuțelor cu lănci ridicate care se Înfruntau la poalele lui, și era brăzdat acum de linii deschise În evantai, creste și găvane ce păreau să pună la respect haosul doar aparent al lavei roșiatice - mai portocalie și mai cinabrie - care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
fiul său, Dumitru Ploștineanu, care servește Împreună cu preotul Kostache Lupoianu, la Biserica Lupoia și filiala Valea MÎnăstirii, pînă În 1889, cînd este transferat la biserica din Zegujani. Preotul Kostache Lupoianu rămînÎnd singur la Lupoianu, a servit Biserica cu multă dragoste, rîvnă și devotament, pînă În 1916, cînd moare. A realizat intervenții la Biserică Între 18881895. Alți preoți: Gheorghe Prundeanu, Alexandru Mihart, Virgil Mărășescu. În 1959 Aristide Muja, Gheorghe Buciu. Din 1967 Purdescu Dumitru, apoi Murgilași İon. Aspectul general al bisericii este
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
la Teatrul Național din București, Teatrul Nostru, Teatrul Municipal, Teatrul de Comedie, Teatrul Modern, ca și la teatrele naționale din Craiova și Cluj. A figurat, cu prezențe episodice, în distribuția unor filme. Este, poate, și o nevoie de compensație în râvna lui B. de a scrie versuri - dorința de a-și pune în relief vocea lirică, alta decât aceea de pe scenă sau de la teatrul radiofonic. Meloman - compune poemul în proză Năluca ascultând un cvartet de Debussy -, el caută să imprime poemelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285556_a_286885]
-
tenacitate drăcească, pălăria latinității neamului român, bolborosită de unii în amestecul unor informații foarte subțiri falsificate și răstălmăcite după vrerea lor. În secolul XlX povestioara a fost împopoțonată cu sulimanuri pariziene iar de atunci vătafi năimiți o păzesc cu mare rîvnă și înverșunare să nu vină vreun cutezător prea curios să se uite pe dedesupturi și să vadă ce nu trebuie văzut. Pământul pe care ne-a zămislit destinul ne-a oferit atîtea dovezi ale statorniciei noastre pe aceste meleaguri, încît
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
trei" (Les lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va întrece în înțelepciune: nu mă cobor nici măcar pînă la lucrurile utile" (NN). Dincolo de moștenirea transmisă de atîtea generații ce dorm în sîngele lui ("oboseala e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade o dezvoltă pentru a marca, În finalul poemului, neputința lui de a părăsi ceea ce azi numim obligațiile cetății: „Lutoasa mea ființă aci se zăbovește, Dar eu sînt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; RÎvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne În veci eu o doresc, ...................................................................... Dar... plumbul datoriei mă trage iară jos.” Natura, va să zică, dublă a creatorului, Împărțirea talentului Între ideal și real, vis și datorie, cu opțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
amintirea acestei prefaceri, sapă pe copaci celebrele slove: „Că amoriul cel mai strașnic din prieteșug răsare.” În foarte cunoscuta Jaloba mea, Conachi pare a spune că o formă superioară de iubire este aceea ce leagă pasiunea cu prietenia. „Dulcea desfătare”, „rîvna fără temut”, iubirea cu pace, cu chip cinstit sînt posibile cînd „prieteșugul cu amorul Îi unit”. Însă poetul se contrazice numaidecît: prieteșugul („dar din ceruri, hazul sunetelor mari”) se transformă În dragoste nebună și, atunci, bucuria devine durere, ființa liniștită
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trimiterea sfanților. Ploieștenii, cinstiți negustori, citesc mai mult fiind mai evlavioși decît alții. Pann Îi laudă Într-o abilă Înștiințare: „Ploieștenii, cum se vede, sînt mai mult evlavioși, Prin urmare ș-În Scriptură sînt mai tare credincioși, Că cu-nflăcărată rîvnă spre cele dumnezeiești, Cu asupra s-arătară doritori cărții acești; Negustorii mai cu seamă toți sărind s-au abonat Ș-au rămas numai aceia carii (poate) n-au aflat;” Cu aceeași precizie dă indicații de ordin estetic. Muzica este „totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este adevărata ei politică”. O altă idee importantă, deși mai mult subînțeleasă, a cărții e că nașterea poezii românești moderne nu poate fi explicată decît În cadrul altor culturi europene, În primul rînd al celor occidentale. Poeții Întemeietori au practicat cu rîvnă (chiar dacă fără s-o știe) sincronismul, preluînd modele, convenții, clișee și totodată luptînd Împotriva lor. Dimineața poeților este, dacă nu cea mai importantă, În orice caz cea mai inspirată carte a lui Eugen Simion, critic la care luxurianța călinesciană a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Europa): Stricase acea mărire ce are acest principat Care la toată Evropa e vestit și lăudat. Iluzia atinge proporțiile unui adevărat mit și mesianism național, precum într-o prefață la o carte despre patriotism din 1822: Ajungând cu toții la o râvnă și la o unire cu sporire întru cele bune pentru toată obștea, să dobândim dorite fericiri cu înălțarea neamului românesc a fi lăudat în toată Evropa (s.n.), ce acum stă la mirare de atâta neîngrijire a noastră. Mitul de altfel
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]