1,709 matches
-
zile, în Budapesta, și-a pus la încercare "concepția de viață" în toate împrejurările, și după fiece încercare i se părea mai bună, mai mulțumitoare. Viața în capitală însă îi era nesuferită. Zgomotul străzilor, egoismul oamenilor, mecanizarea vieții îl supărau. Râvnea civilizarea sufletului și aceasta i se părea că nu se poate dobândi în marile aglomerații de oameni. În mijlocul naturii se simțea liber și mai aproape de inima lumii. De câte ori avea vreme, fugea de oraș. Dealurile din jurul Budei le cunoștea întocmai ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zăvorâte cu lacăte grele, și cheile lor zac tăinuite în focul chinurilor. Pe mine golul m-a înfricoșat ca și întunericul. De aceea m-am străduit să găsesc cheile comorilor mele. Dar și comorile sunt înșelătoare. Îndată ce ai descoperit una, râvnești pe cele mai ascunse... Poate cea mai de preț nu ți-o dezvăluie decât moartea, și totuși o dorești cu lăcomia avarului... O fi deșartă chiar râvna aceasta... Fără ea însă viața n-ar mai avea nici o valoare și nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mai știa unde să se ducă, parcă ar fi uitat pe ce lume se află. Picioarele mergeau însă singure, și așa se trezi în ulicioara dosnică... Se simțea atât de sleit de puteri, că, din tot sufletul, nu mai râvnea decât un ceas de odihnă. Acasă, în ogradă, sergentul de la cancelarie îl primi cu o salutare înlemnită. Vru să-i zică ceva, dar oboseala îi risipi voința. În pragul casei văzu pe Ilona rezemată de ușcior, ca și cum ar fi așteptat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se ciocneau, se amestecau, se înlănțuiau. Și printre ele, ca un bondar roșu, bâzâia de ici-colo, când mai tare, când în șoaptă și mereu sub forme noi, obsesia că, în noaptea aceasta, trebuie să se sfârșească, negreșit. Îi era somn, râvnea să doarmă, dar cu cât încerca să-și mulcomească zvârcolirile sufletului, cu atât gândurile izvorau mai furtunoase. Apoi, obosit de sforțări, le lăsă în voia lor, și atunci i se păru că toate aleargă într-o întrecere vertiginoasă, spre o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
al tatălui său. Știa inscripția pe de rost și totuși, de câte ori o privea, căuta s-o silabisească, pentru că în vremea aceasta îi venea mereu în minte linia dreaptă pe care a urmat-o bătrânul în viață. O linie dreaptă a râvnit și el cu patimă. În zadar. Între inima și mintea lui era un zid asupra căruia toate sforțările lui se frângeau neputincioase. Când credea că l-a dărâmat, atunci îi simțea mai dureros ființa, oricât căuta să se înșele. Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa le petrecu într-o agitație cumplită. Serviciul în birou îl chinuia, ca și cum ar fi stat pe cuie. În mintea lui se stinseră toate gândurile care nu priveau pe Ilona, precum inima și toată ființa lui numai pe ea o râvneau în fiece clipă cu o patimă disperată. Din cinci în cinci minute trecea în odaia de dincolo, mereu cu speranța de a o vedea măcar pe Ilona. De câteva ori încercă să se gândească la Cervenko, la Dumnezeu, la iubirea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
privind mereu în fața preotului: ― Vreau să cred... și uneori îmi simt ființa curată și primitoare ca un potir! Dar zadarnic implor și zadarnic bat la toate porțile, nimeni nu-mi răspunde!... Cred, cred, părinte! Toate fibrele inimii mele numai credință râvnesc, chiar când mă sfâșie îndoielile și întrebările!... M-am războit cu ispitirile urii și le-am izgonit din sufletul meu... Sunt în stare să mă umilesc, să mă înjosesc și să-mi presar cenușă pe cap, numai să dobândesc un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pierzaniei”, bisericile protestante ajung, rând pe rând, nu doar să recunoască accesul pastoral femeilor, ba chiar mai mult, să le accepte ca episcopi. Cu alte cuvinte, să redea femeilor deplina demnitate spirituală. În dialogul nostru românesc cu veșnicia nici măcar nu râvnim să ridicăm ochii din podele, să fim eliberate de imaginea de spurcate, de necurate, necum să ne recunoască cineva capul propriu în probleme duhovnicești. Caut în calendarul ortodox, de exemplu ziua de 22 iulie: nu este sărbătoare importantă. Este trecută
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
roman toate „categoriile“ sunt tratate cu tandrețe, de la curtezanele abile și la femeile-zeițe, până la bărbații virili ori timizii „începători“. Spusele și acțiunile lui Vatsyayana au tâlc: alegerea de a se retrage în meditație exprimă serenitatea la care ar trebui să râvnească și pentru care ar trebui să trudească orice cuplu, dincolo de limitele intens-plăcute ale pasiunii. De aceea, Ascetul dorinței nu este nici măcar printre rânduri o carte a lui „69“, ci a poziției seninătății profunde, asumate. Cum erotismul ține de un exercițiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
noroc, mă tem că nu se poate. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Darts Vader Românica are un mecanism special de produs guru. Iar ultimul guru electronic al patriei se numește Ioana Maria Vlas. Domnia sa a ajuns, în ultimele săptămâni, vedeta râvnită de toți moderatorii de talk-show-uri. Râvnită, curtată, alintată. „Mama FNI“ a ieșit din închisoare și a primit liber la vorbitor. Este absolut uluitoare atitudinea de cățel fascinat la vederea mâncării granulate din reclame, pe care au îmbrăcat-o fără sughițuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
eram foarte mult timp plecată. Avusesem înregistrări pentru serialul Hotel Babylon și chiar în ultima zi de filmare am dat o probă cu Simon McBurney, la Măsură pentru măsură a lui Shakespeare, cu compania de teatru Complicite, o companie foarte râvnită în România, niște legende, și compania, și Simon McBurney. Și așa am venit acasă pentru o săptămână, ca să mă întorc la Londra pentru șapte luni. Am făcut un turneu prin toată lumea cu ei, timp de patru luni, din Polonia până în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
și lapte, fructe și vin, totul era pentru front. Copilul meu nu a putut să se bucure de o hăinuță nouă, de o fundă pentru minunatul ei păr buclat, de o jucărie sau de un dulce, după care toți copiii râvnesc. M-am bucurat că am putut să o alăptez până la un an și s-a dovedit un copil sănătos și ascultător. Era lipsă de cadre medicale, am urmat în grabă o formație și am devenit soră la spitalul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
puterea continuă să se deplaseze spre vest, chiar dacă principalele bogății rămân încă în est. De aceea, după ce Filip își instituie controlul asupra Peloponesului își în timp ce Platon dă o formă gândirii lui Socrate), fiul său Alexandru, elev al lui Aristotel, nu râvnește decât la India, unde ajunge în 327 î.e.n. Pleacă de acolo doi ani mai târziu, pentru a muri, în 323 î.e.n., în capitala Persiei. Imperiul său se divide în acest moment în trei părți - greacă, persană și egipteană -, a căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
financiare pentru a ține piept concurenților ei pe toate fronturile. Lipsită de armată, ea nu-i poate împiedica pe olandezi, în sfârșit liberi, să preia controlul noilor rute ale Atlanticului și să atragă aurul și argintul Americii la care Anvers râvnise un secol mai devreme. în acel moment, la fel ca Anvers înaintea sa, Genova este fragilizată de o nouă recesiune generală declanșată în Spania. Născută dintr-o lovitură la bursă care slăbise Anversul, Genova dispare așadar de pe firmament pe la 1620
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Și când mă gândesc, spuse fără nici o legătură Sidonia, că aș fi avut și eu dreptul la fericire, așa, ca orice femeie de pe lumea asta. N-am visat niciodată la măriri și averi, aceste deșertăciuni nu m-au atras. Am râvnit la tainele sufletului și întâmplarea a făcut să nu mă aleg cu nimic din asta, sau mai bine zis să nu descopăr nici una. Pentru unii oameni fericirea este imposibilă. Îi zâmbi și săltă umerii. Trebuia să plece, totuși, era nerăbdător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândesc astfel. Toți copiii Își Închipuie că gândurile lor au putere. Dar noi Îi Învățăm cu răbdare că nu judecă În mod corect. Desigur, a existat și o altă tradiție a modului cum sunt considerate gândurile. Biblia spune să nu râvnești la femeia aproapelui tău, fapt pe care Îl interpretăm ca pe interzicerea adulterului. Dar asta nu este În spiritul Bibliei, care spune că gândul adulterului este la fel de interzis ca și actul În sine. — Și Harry? — Cunoști câte ceva despre psihologia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin de domnitori pribegi, râvnind venirea sau revenirea la tron. Greu de spus în care cazuri exilul implică o minimă demnitate. Se știe că Petru Șchiopul părăsea tronul pentru a nu mări tributul către Poartă. Semnificativ, el se îndrepta spre Vest, sfârșind undeva prin Tirol
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin de domnitori pribegi, râvnind venirea sau revenirea la tron. Greu de spus în care cazuri exilul implică o minimă demnitate. Se știe că Petru Șchiopul părăsea tronul pentru a nu mări tributul către Poartă. Semnificativ, el se îndrepta spre Vest, sfârșind undeva prin Tirol
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
cred, un oarecare idiom tribal. Nu m-ar suprinde, a afirmat argentinianul, ca predării, în școlile noastre, a latinei să-i ia locul cea a graiului guarani. E, între altele, o afirmație ce, pasămite, l-a costat Nobelul. — Eu nu râvnesc la fabulosul premiu, dragă Nora; și nici nu văd din ce motiv aș face-o. N-am niciun merit literar deosebit, dar’mite unul științific; iar singurul Nobel accesibil mie ar fi, la limită, acela „pentru pace“... La care ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
un călțun, icoanele văzute i se deșteptau în lumina umedă a ochilor. Viața care fierbea în juru-i săracă și năcăjită, figurile palide și flămânde, săptămânile și lunile de răbdare, toate, fără ca ea să-și deie samă, câteodată o făceau să râvnească la altă viață, să invidieze soarta altor femei din alt neam, mai libere, mai respectate și mai scutite de griji. Astfel intrau în sufletul ei mai multe năcazuri decât bucurii; și astfel trăia în mijlocul neamului ei. Bătea drumul părinților, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o singură femeie e de ajuns uneori pentru a suprima deșertul unui bărbat. Eram fericit eu însumi, uitasem de mâna rănită, de cerbi, de Moașa, de bătrâni, nu mai trăiam decât clipa aceea, plină de o bucurie simplă, la care râvnisem mereu. Când am fost tânăr n-am umblat decât pe la baluri mizerabile, în săli care miroseau a transpirație și a parfum ieftin, cu lumina chioară și cu fete urâte, cele mai multe, care trebuiau să danseze singure, ceea ce mi se păruse îngrozitor de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
verzi. M-a chemat într-o zi în garsoniera lui, era clar pentru ce. Un arivist, nu voia decât să se însoare cât mai repede, să-și facă o poziție socială, fusese de curând numit nu știu ce secretar utecist, mare sculă, râvnea la casa noastră imensă, la mașina maică-mii. Îmi era milă de el. Cu ăsta nu m-am culcat. Nu beau, fumez puțin, nu sunt nemaipomenit de deșteaptă, dar nici chiar proastă nu sunt. Ce altceva mai vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta cele mai elegante haine pe care un tânăr boier și le-ar fi dorit. Ar fi arătat bine și în hainele europene la care râvnise atât de mult, numai că, după ce probase tot ceea ce îi oferise Dante Negro la croitor, o inspirație de moment îl făcuse să renunțe. El trebuia să fie pentru Nanone altceva. Și dacă ea avea într-adevăr o sensibilitate de artistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O veritabilă comoară. Mai mulți șoimi dunăreni, șoimi călători și o pereche princiară de șoimi albi, exemplare dintr-o specie extrem de rară, mult râvnită de cunoscători. Toți aveau veselă, ustensile și accesorii personale frumos orânduite pe rafturi, lângă perete. Marioritza își alese un șoim călător. De fapt, șoimul o alesese pe ea. De când pășise în acele odăi, el întorsese capul spre ea, apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în afară de unul singur. Du-te, dragul meu, și nu mai întârzia să-ți faci datoria! ― Nu, nu! Rămân și chiar mă așez aici, între perne. Scrisorile acelea mai pot să aștepte puțin. Intermezzo informativ: Uneori, atât soțul, cât și soția râvnesc la serviciile aceleiași persoane, fără să știe însă unul de intențiile celuilalt. În cursul serii, feciorul primi două bilete. Unul, vârât cu de-a sila în palmă de către domnul conte, celălalt, strecurat cu discreție sub cămașa tânărului, aproape de inima acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]