2,262 matches
-
avea voce, toropit de oboseală și de transpirație, cu nasul lucios și cu stomacul chinuit - deprimat de acel fiasco din periferie, supărat de primirea glacială pe care i-o făcuse Maja, necăjit de Întârzierea lui impardonabilă, de toate. Dar zâmbea răbdător În dreapta și În stânga, așa cum Îi cereau fotografii și ridică mâna În semn de dezinvoltă binecuvântare. Îi respecta pe muncitori. De altfel, ăsta era aspectul cel mai plăcut al popularității. În ciuda zâmbetului Întins pe față, ca un autocolant, Emma observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aprins un Marlboro Light și a-nceput să aștepte, la fel de stânjenită ca și Zogru, căruia întârzierea lui Andrei Ionescu i se părea o insultă la adresa lui. Aceasta la început, în primul sfert de oră, când și el și Giulia au așteptat răbdători. Dar Andrei Ionescu nu avea de gând să vină și nici Giulia să plece. Lipsa ei de demnitate îl amăra și mai rău. Și nici nu putea să vină în studentul mărunțel, crăcănat și cu părul zburlit și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dotat cu rațiune și nemăsurat orgoliu, omul se consideră superior animalelor, ceea ce, după părerea mea, nu este adevărat. Să vă povestesc cum am ajuns să contest supremația noastră asupra celorlalte viețuitoare... Era iarnă. Fulgi mari și mulți se-ndreptau spre răbdătorul pământ. Luna luase deja în stăpânire acea bucată de Pământ pe care se afla și casa noastră. Deloc obosită după o zi petrecută în întregime țintuită la pat, de o gripă deloc plăcută, în preajma sărbătorilor, nu puteam să adorm. Din
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
făcut, s-a arcuit, și-a dat capul pe spate, încât acesta s-a retezat. I-a venit rândul celei mai modeste dintre ele. Ea nici nu dorea să se întreacă, ci numai să-i fie de folos stăpânului. Calmă, răbdătoare, perseverentă, nu a abandonat lupta. Nu a rămas niciun colțișor din gura necurățat, nespălat, neperiat. Cât au vrut resturile de alimente să se ascundă de privirea vigilentă a periuței, tot nu au reușit. Muncitoare ca o albină, a insistat, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
vii nu pun asemenea întrebări și nici nu pot suporta durerea adevărului fără consolarea muzicii. Cei morți înțeleg. Ai văzut fața morții? a întrebat ea. - Da, am zis eu, amintindu-mi umbra cu față de câine care asistă la atâtea nașteri, răbdătoare și grăbită totodată. - Ah, a zis ea, ridicându-și vălul dintr-odată. Buzele nu-i erau atinse, dar restul feței era rupt și plin de cicatrici. Nasul îi fusese spart și sfâșiat, obrajii îi erau căzuți și marcați de tăieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
răspuns la telefon. Gildas era beat și atît de incoerent Încît n-am crezut nici o clipă că ar fi util să vă vorbesc despre acest lucru. - Și ați stat să ascultați niște incoerențe timp de unsprezece minute? SÎnteți un om răbdător, domnule de Kersaint... Arthus se făcu roșu la față. - Dacă această convorbire trebuie să se transforme În interogatoriu, Îmi chem avocatul și-l sun și pe procurorul din Brest, prietenul meu Dantec... - Nu cred că va fi necesar deocamdată... Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urma lor și Îi vor despărți. O vor expedia pe Juliette la celălalt capăt al lumii, o vor face să avorteze, iar Ronan n-o va mai vedea niciodată. Trebuia să le fie curajul pe măsura dragostei, trebuiau să fie răbdători și Îndeajuns de puternici pentru a accepta să renunțe la copil. Juliette era minoră, singura cale de a salva cuplul, viitorul lor, era de a aștepta pînă la majoratul ei. După care vor fi liberi să se iubească, cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care își toarnă un pahar de vin și se așază lângă mine la masă. O clipă, nici unul dintre noi nu spune nimic. Nici măcar nu mă uit la el. În cinstea ta. Nathaniel ridică paharul. Felicitări. — Mda, mersi. — Serios, Samantha. Așteaptă răbdător până când îmi ridic ochii din podea. Indiferent dacă se ating sau nu de ea, e o mare realizare. Vorbesc cât se poate de serios. Mustăcește amuzat. Îți aduci aminte când ai gătit ultima dată în bucătăria asta ? Fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mișcată. Chiar doresc ce e mai bine pentru mine. — Îhm... păi... poate. Mă dezbar pe șest de toate creaturile de podoabă și le strecor în cutia de bijuterii. După care mă uit la Nathaniel, care a așteptat tot acest timp răbdător în prag. Mergem ? — Zi-mi și mie: ce-a fost chestia de mai devreme ? mă întreabă Nathaniel când pornim pe drum. Aerul e blând și cald și părul meu cel proaspăt aranjat tresaltă ușor și la fiecare pas îmi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pornesc spre ușa bucătăriei și ies în grădină. — Poftim ? Iris iese după mine, ștergându-și mâinile de șorț. Ce s-a întâmplat, scumpa mea ? — Nu pot să fac asta ! Mă întorc spre ea. Nu pot să... stau pur și simplu răbdătoare, așteptând ca drojdia să-și facă treaba. De ce nu poți ? — Pentru că e o mare pierdere de timp ! Mă apuc cu mâinile de cap, frustrată. E o mare pierdere de timp ! Ca și toate celelalte ! — Și ce crezi c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Elldridge mă fixează nedumerit. E ultimul termen din jargon pentru consultant pentru situații de criză ? Nu mai țin pasul cu toate denumirile astea ridicole. — Lucrezi ca juristă ? spune Ketterman. Asta vrei să spui ? — Nu, nu asta vreau să spun, zic răbdătoare. Sunt menajeră. Fac paturile. Gătesc. Sunt fată în casă. Preț de vreo șaizeci de secunde rămân toți împietriți. Doamne, păcat că n-am un aparat foto. Au niște fețe... Vrei să spui că ești... chiar menajeră ? spune poticnit Elldridge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară ? — Nu, spune Jack Harper răbdător. Nu te dau afară. Acum, putem vorbi ? Mă așez și În minte Începe să mi se formeze o suspiciune de nesuportat. — Despre... Îmi dreg glasul. Despre CV-ul meu voiați să vorbim ? — Nu, spune el blînd. Nu despre asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Oricum, probabil că la ora asta au uitat deja totul. — Vezi să nu ! N-ar fi mai bine să rămîn acasă cu tine ? Îi apuc mîna rugător. O să fiu cuminte de tot, Îți promit. — Emma, ți-am explicat, spune Lissy răbdătoare. Azi mă duc la tribunal. Îmi desface mîna dintre ale ei. — Dar ai să mă găsești aici cînd vii. Și diseară o să mîncăm ceva bun de tot. OK ? — OK, zic cu o voce mică. Ne iei și niște Înghețată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un fel neabătut de a fi la locul lui. Părul alb Îi era și creț, și ondulat, iar fața viu colorată. Arăta bine, dar Își datora viața unei intervenții chirurgicale pe inimă. Când Îi puneai o Întrebare, trebuia să aștepți răbdător până Își organiza răspunsul. Era În stare să stea Încordat, gândindu‑se la răspuns (de câteva ori l‑am cronometrat), și cinci minute. În conversații era sobru și circumspect. Fiind de origine germană, se specializase În gânditorii germani. Dar aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
era sobru și circumspect. Fiind de origine germană, se specializase În gânditorii germani. Dar aceștia nu‑l Înflăcărau niciodată la fel de mult ca femeile, și de la moartea soției lui avusese o legătură durabilă cu o doamnă, al cărei soț nu foarte răbdător trebuise să se Învețe cu lungile lor convorbiri telefonice nocturne. Fără telefon, ce‑ar mai fi fost viața spirituală a lui Morris? Ravelstein, așa cum am mai spus, prefera expresiile franțuzești. Spunea: - Nu l‑aș numi pe Morris un crai. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
poporul?“ aproape că strigă entuziast. „Omul anonim, cel de la coarnele plugului sau din hala de fabrică, el ce a făcut în toți anii opresiunii și odioasei dictaturi? S-a supus, că nu avea ce să facă. Așa-i românul, cuminte, răbdător, descurcăreț și supus. Dar a aplicat singura lui formă de rezistență tăcută. A furat, domnilor! Poporul, în tot ce avea el mai valoros, mai specific național, strămoșesc, a furat cu curaj socialismul, într-una. Pe toate căile! L-a slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
atât de firave cunoștințe în ale alfabetului, încât abia buchiseau. Zăboveau, nedumeriți, intrigați și ușor speriați mai ales când dădeau de liniuțele de despărțire a cuvintelor dintr-un rând în altul. Poticnelele lor îi enervau până și pe cei mai răbdători. Mâncau din timpul de lectură și-i defavorizau pe cei care își așteptau rândul. A fost și o încercare de fraudare în timpul unei lecturi. S-au prezentat șapte cititori care au citit impecabil. Unul după altul. Cu dicție, cu pauze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dacă îți place. Margareta nu veni din primul moment. Își lăsa greutatea de pe un picior pe altul, indiferentă la chemarea lui, poate fiindcă nu auzise. Buzele îi fredonau un cântec, iar clătinarea ușoară a capului sugera ritmul. - Margareto, vii? întrebă răbdător Samuel, îndreptându-și spinarea. E gata... O cunoștea bine, știa că asemenea lucruri se mai întâmplă; ca de obicei, trebuia să ai puțină răbdare. Însă, pe neașteptate, Margareta se repezi la el și începu să-l mângâie folosind aceleași gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să trăiască, trebuie să merg până la ultimele consecințe. Și, spunându-și acestea, iniție un dialog cu computerul de agrement care, surprins de cerere, îl întrebă de zeci de ori dacă e sigur de decizie. Da, da, da, sunt sigur, răspundea răbdător Samuel, sunt foarte sigur. Până la urmă, pe ecran nu mai rămase decât o singură întrebare: Ești Absolut De Acord Cu Restricționarea Totală A Accesului La Fișierele Nevastă? Exploratorul scrise da și dădu un enter solemn, fără să se gândească cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un om? Foarte bine. Dar și eu am nevoie de încă un om. Cred că ești mulțumit. Așa că șeful și tânărul aspirant porniră să exploreze galeriile în fruntea a doi oameni fiecare. Lăsară în coridorul principal femeia. Ea îi așteptă răbdătoare, fredonând o melodie. Când cele două grupuri se întoarseră, aproape simultan, femeia îi găsi cuprinși de agitație. Primul grup vorbi prin reprezentantul său, bărbatul mai vârstnic. - Am mers mult și am descoperit trei galerii fără mare însemnătate științifică. În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ne întoarcem la luminile din scena de dinainte și să lăsăm sunetul să meargă? strigă MM. Acum e lumina lui Oberon, zise luministul, pe un ton acru. —Bun, păi eu vreau din nou luminile pentru scena Titania/ Oberon, spuse MM răbdătoare. Luminile scăzură și apoi se stinseră. —Se poate să scadă luminile în trei secunde și să le ținem stinse încă o secundă? ceru ea. — Se schimbă luminile înainte să intru eu? zise Hugo de pe scenă. — Da, se sting de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Hugo, care nu părea prea convins. Deși am recunoscut că fusesem un pic geloasă - ceea ce nu-mi stă deloc în obicei - când o văzusem pe Violet căzând în brațele lui Hugo asemenea soției rătăcite care se întoarce la soțul cel răbdător, la capătul unei super producții în trei părți, principalul motiv pentru care pusesem capăt îmbrățișării lor fusese acela de a-i elibera mâinile lui Hugo ca să poată telefona. Fusesem implicată în așa de multe morți violente încât mi se cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întregul amestec înapoi în bolul meu, fără să dea măcar un strop pe alături. — Mulțumesc, zisei eu, întorcându-mă la masă cât puteam de repede. Practic, cum m-am așezat am și luat o înghițitură. — Cum e, fomilă? întrebă Hugo răbdător, așezându-se în fața mea, cu mișcări mai lente. — Mmm. Am înghițit și am luat o gură de vin, ca să meargă mai bine. — Delicios. Și vinul. Am mai luat din amândouă. — E bun, nu-i așa? Eu tot încerc alte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de temut animale de pradă - stăteau mult pe gânduri până să pornească lupta. Pe malurile râului Pastaza se istorisea povestea unui vânător care a atacat o turmă de huanganas și și-a căutat apoi adăpost în coroana unui copac, așteptând răbdător ca ei să plece. Animalele au împresurat copacul, au stat la pândă și au rămas acolo, ore în șir, zile și nopți, până când, după o săptămână, omul s-a prăbușit, sleit de puteri, și l-au devorat de viu. Mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
își înălță capul și îl privi stăruitor cu ochii lui gălbui. Adulmecă aerul și se retrase pe uscat, scurmând în continuare la umbra unui arbore de cauciuc. Însoțitorul lui atent îl urmă și malul râului rămase pentru moment pustiu. Așteptă răbdător în liniștea râului, atât de nemișcat, încât dacă ar fi stat cineva să-l privească, l-ar fi putut crede mort. Privi spre înaltul cerului fără nici un nor, spre coroanele copacilor ce se aplecau peste apă și își aminti de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]