2,886 matches
-
rând, întreg orizontul, cu lumina lui, neștiind ce e dincolo de el, lăsându-mi pleoapele grele, pește chipul tău, ce l-am întristat, odată, cu plecarea mea. Te-ntrebi dac-ai să mai poți răzbate fără mine, lacrimi inundă terasă mării, răcoarea te cuprinde, faruri plutitoare, uimidu-te și... parcă ești speriată, la gândul, că eu nu-s, insă de-ai privi spre cer, m-ai vedea, m-ai recunoaște, dintre-atâtea stele plutitoare, c-am fost al tau și m-ai iubit, c-
VIS, PE SCĂRI DE GÂNDURI de COSTI POP în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381421_a_382750]
-
în noi cu stropi de tinerețe. Culcuș își face primăvara-n noi, Adânc în suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de răcoare: Nu știu pe unde, dar citesc în semne, Căci drumul mi-a marcat dâra de floare. Citește mai mult Plouă cu mirPlouă mărunt, continuu, parfumatIar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți sfinții s-au scăldatși stropi de
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe.Culcuș își face primăvara-n noi,Adânc în suflet zămislind culoarea,Când înfloresc întru miresme ploi,Și ne îmbie de departe zarea.Mă-mbrac în văluri adiind pe glezneCând calc covorul fraged de răcoare:Nu știu pe unde, dar citesc în semne,Căci drumul mi-a marcat dâra de floare.... IX. BUJORI, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Bujori Petale delicate de alb și roz bujor Îmi rotunjesc
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
intrau în holul mare, își schimbau cărțile și caietele pentru a doua ziși apoi ... XIV. LEANA, de Steluța Crăciun, publicat în Ediția nr. 1930 din 13 aprilie 2016. Leana Era o toamnă încă timidă, doar dimineața și seara se lăsa răcoare, la prânz soarele era încă sus și încălzea, de parcă voia să-și epuizeze toată rezerva de căldură, pe care vara cam ploioasă, nu-i permisese să o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
drum al învățării avea să revină doar în vacanțe. Fetița de altădată devenise acum „o domnișoară” de liceu iar față de acest moment se simțea cumva duplicitară: ... Citește mai mult LeanaEra o toamnă încă timidă, doar dimineața și seara se lăsa răcoare, la prânz soarele era încă sus și încălzea, de parcă voia să-și epuizeze toată rezerva de căldură, pe care vara cam ploioasă, nu-i permisese să o folosească la maximum. Totuși, pe cer, berzele și cocorii scriau cu trupurile lor
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
publicat în Ediția nr. 1946 din 29 aprilie 2016. Sărutul dimineții, ce anunța furtuna de iubire, îl aștept demult și atâta-i de firesc, încât, zâmbesc, pășind din nou, în amintiri, gândind la tine. Am putut privi, în liniștea nopții, răcoarea ceții, învăluindu-mi sufletul, cuprins de nostalgii, pe-aceeași muzică, a timpului trecut, a timpului piedut, în care, rămas-am și eu prizonier. Nu-i nimeni pe-aici, să ies măcar pe cauțiune, să pot cutreiera din nou, pe-ntinderi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
între nori, sau poate mai departe. Sărutul dimineții, ... Citește mai mult Sărutul dimineții,ce anunțafurtuna de iubire,îl aștept demultși atâta-i de firesc,încât, zâmbesc,pășind din nou,în amintiri,gândind la tine.Am putut privi,în liniștea nopții,răcoarea ceții,învăluindu-mi sufletul,cuprins de nostalgii,pe-aceeași muzică,a timpului trecut,a timpului piedut, în care,rămas-am și eu prizonier.Nu-i nimeni pe-aici,să ies măcar pe cauțiune,să pot cutreiera din nou,pe-ntinderi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381437_a_382766]
-
o viață mă privesc în oglindă complice în fiecare dimineață ea e martorul mut al răstimpului meu, pasager prin viață. S-a lăsat seară, ma-nvinge iar trupul, o biată haină primită atunci când am pășit în lumina. Îl depun la răcoare departe de lume și toropeli înșelătoare în insula mea cu palmieri cu nopți răcoroase, si cântec de greieri. Mi- e teamă să te iau cu mine chiar și pe tine. Se lasă noaptea peste pleoapele obosite dar se deschid altele
INSULA de DANIA BADEA în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380843_a_382172]
-
e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpa de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam că-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipa de ieri, azi, decupată din neuitate veri. S-
DUDUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380844_a_382173]
-
Pe nesfîrșita catifea a serilor Stelele țintuiau apusul Pe acolo vulcanii erupeau viță-de-vie Și în struguri răbufneau. Iar vinul curgea că dintr-o coasta împunsa Aici ploile erau atât de fine Că le puteai da deoparte că pe un pled Răcoarea lor mirosea a aromate Pe sub umbroasele grădini Fulgerele erau niște mici surprize Deoarece unde cădeau Lăsau în urmă un pomișor sau o floare Iar Vită de vie era mereu atât de aeriană Încât toți știau că rădăcinile ei Sunt în
VIŢA-DE-VIE de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380849_a_382178]
-
nedefinit Ce se toarce mai subțire Ca un vis neîmplinit. Doar aracii de la vie Au rămas statui de bronz. Până când ? Nu se mai știe. Pe vier a crescut boz. Înspre sud zboară cocoare, Timpul lenevește totul Într-o mare de răcoare, Când în sobă arde focul. Ion Părăianu Referință Bibliografică: ÎNCEPUT DE TOAMNĂ / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2105, Anul VI, 05 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ÎNCEPUT DE TOAMNĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380884_a_382213]
-
frumos - și trăiește așijderea. Cu naturalețea și vitalitatea olteanului sudist, care, dacă n-a avut șansa muntelui gorjean, are în schimb trăinicia repetabilei poveri a firului de iarbă, umbra amară a pelinului, răsuflarea fierbinte a miriștii eliberate de rodul pământului, răcoarea de sub streașina Oltului. Parafrazându-l pe Dinu Săraru, se poate spune că Nicolaie Dincă, dacă a ratat clipa, a câștigat veșnicia. În egală măsură, sincer și prudent (să ne amintim zisa olteanului de geniu Marin Sorescu: ... „nu uitați că eu
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
nr. 1920 din 03 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Eu n-am știut Eu nu știam că toamna plânge Prin lacrimi de petale pale, Prin sevă ce se scurge, sânge Cules de fluturi în pocale. Eu nu știam nici că răcoarea Poate o inimă suavă Să o atingă doar cu boarea Și-n veci să o transforme-n sclavă. Dar nici că inima-nrobită Se pleacă în genunchi și plânge, Iar ”altă zare”-i o ispită Și sufletul încet se frânge. Nu
EU N-AM ȘTIUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1920 din 03 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380946_a_382275]
-
că le luam imediat și fugeam cu ele la pivniță unde, după ce le rupeam în două iar aburii îmi dezmierdau nările, introduceam în fiecare jumătate câte o lingură de unt galben de casă aflat în ulcelele de pământ înșirate la răcoare pe lângă pereți după care, din cele două căzi în care se aflau fagurii de miere decăpăciți și astfel pregătiți pentru centrifugă, turnam câte două sau trei linguri pline cu miere peste untul aproape topit de căldură iar apoi fugeam înapoi
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
Azi,leul fără de valoare, Iar hoții nu mai au odihnă Și jefuiesc la drumul mare. Ne plânge înstrăinat ogorul, Țăranii nu au alinare, Își caută sărmanii sporul Și dreptatea în tribunale. Plânge acuma și pădurea, Ea ne mai dă încă răcoare. Însă s-a năpustit securea Și retează a ei picioare. Și pe islazul ars de soare, Cresc de acuma mărăcinii. Ne plâng turmele de mioare, Ce azi,le cumpără vecinii. Și plânge ziua în amiază Mama ce-ș alăptează pruncul
TRĂIM ACUM DOAR DRAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2281 din 30 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380961_a_382290]
-
sau de borhot, căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare, și se întorc păgînii pe Dunăre înot. În fond și pîn-la urmă, mansardele sînt goale acolo sus în cerul mai bun din cîte sînt; dac-ai ratat "răcoarea" ai șansa prin spitale să te înscrii la casă prin luare de cuvînt. Așează-ți deci papucii cînd dormi ca pe o pînză, tu, comandantul navei cu pupa-n alizeu, se mai întîmplă șoarici să mai adormă-n brînză, dar vine
FIŞA DE CADASTRU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380957_a_382286]
-
putere să-i răspund acestei femei: Telefonul mi-a căzut din mână și nu l-am mai ridicat: Un somn profund m-a cuprins aproape instantaneu. M-am trezit târziu, buimăcit și am privit afară, pe geam: Era noapte! Simțeam răcoarea nopții intrând pe geamul deschis și am căutat în jurul meu ceva să mă acopăr, dar n-am găsit nimic: Pătura și celelalte lucruri, erau încă în mașina nedescărcată. Atunci, m-am întors pe cealaltă parte: Nu-mi mai păsa de
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
e iarăși dor de negre dude, coapte, strivite-n ritm de pași sfioși, în noapte pe care le-ocoleam și-atunci, abil să nu-mi păteze talpă de copil. În poarta casei noastre, un dud mare ne dăruia umbră, alean, răcoare, nu bănuiam ca-n viața mea de om voi fi captivă-ntr-un simbol, un pom, un copăcel plantat demult cu dor rămas în suflet, viu, nemuritor într-un poem iubind clipă de ieri, azi, decupata din neuitate veri. S-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mai mult DudulDania BadeaMi-e iarăși dor de negre dude, coapte,strivite-n ritm de pași sfioși, în noaptepe care le-ocoleam și-atunci, abilsă nu-mi păteze talpă de copil.În poartă casei noastre, un dud marene dăruia umbră, alean, răcoare,nu bănuiam ca-n viața mea de omvoi fi captivă-ntr-un simbol, un pom,un copăcel plantat demult cu dorrămas în suflet, viu, nemuritorîntr-un poem iubind clipă de ieri,azi, decupata din neuitate veri.S-au scurs șuvoaie- n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
dă muget cerbul turmei să adaste atent pândind la vreo sclipire sfârșită de efort și opintire începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate, se înalță pe picioare ea-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
de gălăgia petrecăreților, lătrând fără chef la ei. Luna alerga pe cer luminându-le drumul plin de colb. Nu mai plouase de mult și aceasta se simțea și în aerul respirat. Era înecăcios, chiar dacă ar fi trebuit să se simtă răcoarea dimineții ce se apropia cu pași repezi. Tinerele gazde au lăsat în sufragerie unde a fost amenajată masa festivă totul așa cum rămăsese după plecarea musafirilor și au mers mulțumiți și obosiți la culcare. Era prima noapte pe care o petreceau
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374373_a_375702]
-
Ca mine în rugăciunile mamei. IV Coloane de dealuri cu ferestre, Satul ca o licărire suie, Norii în pâlcuri aleargă din casă în casă Sub soare via își fierbe mustul Și Oltul macină în turbine lumina, Mama tot mai aduce răcoarea fântânii, Sora mea tot coase batiste și față de masă, Tata cioplește carul Pentru întoarcerea mea acasă. Al doisprezecelea ceas Vremea urcă în imponderabil, Păsările sub zborul cărora moleculele de aer mor Poartă tăcerea între particule, Doar mișcarea browniană în dezordinea
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
a fost invadată de tot felul de resturi menajere și alge. Înseamnă că în timp ce ei se plimbau cu trăsura sau dansau în bar, anumiți oameni lucrau să curețe plaja de mizerie, ca turiștii să poată profita de căldura soarelui și răcoarea mării. Stătea întinsă la soare, răspunzând monosilabic Cristinei, însă gândurile sale erau la ce-i va spune lui Aurel. Este sau nu este pregătită pentru o viață de cuplu, mai ales cu un necunoscut de care era legată doar de
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
astă zi de sărbătoare, Când sparg bobocii și dau floare! Nu va mai fi nicio ninsoare Și nici nevoie de fulare, Pe cer zâmbește mândrul soare Și vesele se-ntrec izvoare. Natura este în schimbare, Nu este ger, dar e răcoare, Iar ghiocei și tămâioare Vestesc adâncă transformare. Amenții-și mișcă aripioare Pe crengi de-arbuști și sălcioare, Iar apa scursă prin ponoare Tresaltă-n vesele izvoare. Căldura binefăcătoare Trezește-albinele să zboare Pe viorele zâmbitoare Și pe brândușe vestitoare. În poienițe
CHEMAREA PRIMĂVERII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373374_a_374703]
-
Creatie > PASTELURI DIN CRENELURI 6 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 2059 din 20 august 2016 Toate Articolele Autorului din tăceri albastre murmur înnoptat de astre te răsar printre căderi delir de dans parfum și boare iarbă cu răcoare mă-nsoțesc plutirea ta mă-mbată cărarea o pășesc te bucuri iată și urme de picior ușoare se întrevă se picură pasteluri a ninsoare Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 6 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul
PASTELURI DIN CRENELURI 6 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373578_a_374907]