1,700 matches
-
căuta privirea și s-ar fi înfuriat dacă Boteanu ar fi îndrăznit să-l oprească sau măcar să-l întrerupă. Vorbea pentru a-și alina sufletul prea încărcat, întocmai cum plângi ca să-ți mulcomești o durere prea mare. Numai după ce se răcori, se adresă direct preotului, dar cu vocea schimbată și cu o lucire nouă în ochi: ― Acuma s-a umplut paharul, părinte! Acuma nu mai pot! O ură istovitoare îmi roade inima. Urăsc tot ce-i aici, pe toți oamenii, prieteni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă, în altă parte a creierului îi fierbea întrebarea tot mai ațîțătoare: " Unde s-a dus Ilona?" Își alunecă mâinile prin părul castaniu, ca și cum ar fi încercat să-și ostoiască gândurile. Apoi se apropie de fereastra stângă, să-și mai răcorească sufletul privind afară. Ograda era îngrădită cu uluci, și peste drum, într-o grădină, albeau pomii înfloriți, înviorînd înserarea. Ici-colo coperișuri de case, dranițe mucezite însemnau pete negre la poalele coastelor de brazi, tivite pe jos cu livezi grase. Lângă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și se prelingeau pe sub guler, pe spate... În sfârșit pădurea se rări și gardul de sârmă dispăru tocmai la marginea unei râpe care se ridica spre cer ca un zid. Bologa stătu acolo să răsufle o clipă și să se răcorească. La poalele râpei găsi altă cărare. Ușurat și odihnit porni în vale și coborî poate cinci minute. Apoi cărarea ocoli o stâncă și se îngustă ca un coridor între peretele râpei și tulpinile brazilor. De-abia acuma începea Bologa să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
plătica. Are românu` bani de distracție, e descurcăreț de la mama lui, face un nod Și se descurcă. Trece Și peste guvernarea lu` pinguinu`, ce zici, Sandule? Interpelatul preferă să tacă. O vrăbiuță ciripește pe streașina locantei, iar adierile de vânt răcoresc frunțile Înfierbântate. Miroase a mici, iar dintr-o curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
drept la țintă, cu medelin ionescu... La ăla nu e cu scut. 03.05. 2011 Apocalipsa Cald. Un soare plictisit, tolănit ca o pisică leneșă peste acoperișuri, un cer scăldat În albastru, fără nori, nicio răsuflare de vânt care să răcorească decorul. Pe terasa cârciumioarei din cartier este lume multă, pestriță, Înghesuită În jurul meselor acoperite de pălăriile multicolore ale unor umbrele cu largă deschidere vorba unui mușteriu pus pe glume. Sandu, Gore și Gicu stau la masa lor, rezervată În prealabil
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
acel nefericit ce le-a avut. Voi le citiți, ca să puteți a plânge ? Căci prin isvor de lacrimi mor dureri -, Voi știți c-o mână. - oricare-ar fi - v-atinge Fruntea cea plină de sudori, și dulce {EminescuOpIV 104} Va răcori bolnava fierbințeală Și stavilă la lacrime va pune C-o sărutare... La mine, Ce singur stau cu fruntea-ntunecată, Ce nu pot plânge pentru că durerea Ochii-mi a stors și sufletul meu aspru L-a împietrit... la mine Nimeni nu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dacă vor seca a mea durere Cu mângâieri - atuncea și isvorul De cânturi va seca... Nebuni! vă iert... O, mare, mare înghețată, cum nu sunt De tine-aproape să mă-nnec în tine! Tu mi-ai deschide-a tale porți albastre, Ai răcori durerea-mi înfocată Cu iarna ta eternă. Mi-ai deschide A tale-albastre hale și mărețe; Pe scări de valuri coborând în ele, Aș saluta cu aspra mea cântare Pe zeii vechi și mândri ai Valhalei. - "Bine-ai venit, tânăr cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și în van fulgeră Joe supra coifelor audace, Neclintiți stau ș-unii ș-alții în măreață lupta lor. Pe un arc de cer albastru în senină depărtare, Rezimați pe lănci și scuturi, zeii nordici stau în soare, O eternă auroră răcorește lumea lor; Iar în fruntea-acelei bolte pe un tron cu spata mare, Odin adâncit în gânduri vede-a luptei lungi grandoare Și coroana-i de-aur luce pe-a lui frunte arzător. Pletele-albe cad c-argintul pe-umere-n fir îmbrăcate. Lin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el are: Tărie, stele, luna cea bălaie... Dormind murmură - murmurând tresare. {EminescuOpIV 183} AH, MIEREA BUZEI TALE Ah, mierea buzei tale am gustat-o, A buzei tale coapte, amorul meu; Zăpada sânului eu am furat-o, De ea mi-am răcorit suflarea eu; Ah, unde ești demonico, curato, Ah, unde ești să mor la sânul tău! Ce sunt eu azi? - o frunză, o nimică Și-mi pare că am fost un împărat; Simțirea care sufletu-mi despică E ca și când o lume
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cuvînt: 30Nu m-ai chemat să viu Alăturea-n sicriu, La stânga ta-n mormânt l Dar azi, când se părea Că-n veci eu te-am uitat, 35Tu iar te-ai arătat Ca-n tinerețea mea; Suflarea ta ușor Sburat-au răcorind Și reîntinerind Întâiul meu amor. Mai tare să-mi vorbești: - De mine ce te temi? S-aud cum lin mă chemi Acolo unde ești! Curând, curând și eu Îmi pare c-oiu pleca Pe dulce urma ta Iubit copilul meu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
colț de lume numai pentru el fusese special creat. Păreau singurii oameni de la începuturile pământului, timpul blocase acele ceasornicului iar apa le ajunsese deja la piept. Soarele aproape apusese... se ascunsese în asfințituri și nu mai încălzea. Începuse să se răcorească; se apucară să glumească bine dispuși: - Vrem să știm cum e marea! Ei o lăudară imediat, - În primul rând este udă, caldă... și albastră nu neagră cum i s-a dus vestea! Fetele și-au arătat invidia că nu sunt
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
luase razna și se blocase; putea să acuze orice... marea necuprinsă, plaja pustie, vara încinsă însă mai ales capătul acela de lume și deodată cuprins de nerăbdare le-a propus, -Ne-am încălzit suficient! Hai să intrăm în apă să ne răcorim! Fetele i-au răspuns imediat cu chiote de bucurie... de la început s-au împărțit perechi fără să se vorbească înainte ca și cum ar fi fost de la sine înțeles. Și-au lăsat instrumentele medicale trântite acolo, Laur i-a întins mâna politicos
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
și înnebunești când realizezi că în două ore ai parcurs și reparcurs fiecare cotlon, te irită și faptul că ceilalți sânt deja imuni la genul ăsta de criză și vegetează, fără probleme, ba la soare, ba la umbră. Mă mai răcorește din când în când câte o mângâiere a lui Vero, parcă pe tot blat, parcă nici ea nu are curaj să mă atingă de față cu J.P.-ul cel i truditor. Gagiul se pricepea pe bune la navigație. Aveam ce
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
picătura de grăsime, autoarea petei mai sus-menționate. Un verișor mai buzat al lui Inocent moțăia pe un șezlong la fel de puturos. Atac în franceză, ,,nu merge ventilatorul, mon frere, ce fel de hotel e ăsta dacă nu i poți măcar să te răcorești", spun, gîndindu-mă la ce ar fi putut fi în hotelul de vizavi, care era cu cincizeci de franci mai ieftin și pe care nu l-am luat tocmai că era cel mai ieftin din oraș. Mi-aduc iar aminte de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
prost, "cald-viteză mică, cald-viteză mică", și încă un etaj, că stăteam și la patru, "cald-viteză mică, futu-te-n rât de bou, te-a mâncat în cur să-l chemi pe negru să-ți mute vitezele și acum, în loc să mă răcoresc cu ea, eu alerg pe scări să-l găsesc pe ăla de mi-a dat drumul la căldură, e drept, la cererea mea, și ea se topește sus și nu de dorul meu". Era plecat, așa că m-am întors și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
își arăta mânia. Ochiul lui din cer privea tot atât de rece și rău. Ntombi plecase. Urlau șacalii... Tatrakpo îl chemă la sine pe Mai-Baka și-i porunci să numere arcașii. CAPITOLUL II Aproape de țărmul apusean al Țării Nisipurilor, aerul era încă răcorit de boarea mării. Dar în față, spre răsărit, se întindeau nisipurile uscate în care se putea coace oul, ca în spuză. Soldatul Iahuben se săturase și de călătoria pe mare, de zilele petrecute pe drum de la țărmul țării fierbinți până
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
intensitatea energiei eliberate în sistemul uman atunci când mâncarea este digerată. Mâncărurile fierbinți și cele calde țin de yang; mâncărurile răcoroase și cele reci țin de yin. Cele dintâi sunt stimulante și generează căldură, iar cele din urmă sunt calmante și răcoresc organele. Cele Cinci Arome reprezintă deosebiri mai subtile, făcute pe baza celor Cinci Activități Elementare: dulce (pământ), amar (foc), acru (lemn), iute (metal) și sărat (apă). Fiecare dintre cele Cinci Arome are o „afinitate naturală” (gui-jing) pentru unul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
întâi, darprofundă, chinurile iadului. Din acea clipă înainte, ei înșiși nu maipot face nimic efectiv pentru ei, decât să regrete, în „plângerea șiscrâșnirea dinților” (Matei 8, 12), adică în mustrările necurmate aleconștiinței, păcatele nepocăite. Singura alinare, care le poate ușurași răcori suferința, o constituie mila lui Dumnezeu, ca răspuns la rugăciunile celor rămași în viață, dacă acestea vor exista, la mijlocirile părintelui duhovnic, ale îngerului păzitor și ale sfinților. Actul tainic și unic al morții fizice toate aceste realități duhovnicești le
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
căutat Anton și bătrânul Toma. Până la urmă... Anuca, copleșită de durere, la despărțirea de puiul de lup, după ce l-a udat cu toate lacrimile economisite până atunci, fata îi mai dete drumul unui alt rând de lacrimi, până s-a răcorit, dar nu s-a împăcat... Într-o zi, pe la sfârșitul lui aprilie, pe la scăpătatul soarelui, Anton și bătrânul Toma, urmați de Suru, ajunseseră prin dreptul Schitului din deal. Înaintau în inima codrului, pe poteci neumblate de om, călcate doar de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să lovească pământul cu pumnul. Unul speriat, sări apucându-l de mână: - Măi Gheorghe, șăz mai ghinișor... dacă ne răsturnăm? La altă masă, câțiva au cântat până la răgușeală... „Patru boi, cu lanțu‟n coarni“, ori „Radu mami‟ Radule“... S-au răcorit, au tras un pui di somn cu capu pe masă, și au luat-o de la căpat. Vuiește bolta crâșmei lui Șmil, de tresar gărăfile cu zghihară și frâncușă, pe mesele de scândură de brad. La o altă masă, niște bătrâni
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în aerul umed. Cerul era de un albastru deschis, cu vălătuci de nori albi și cenușii care anunțau ploaia. Darcey își simți fruntea acoperită de sudoare în cele câteva minute pe care le petrecu afară, înainte să intre în mașina răcorită de aerul condiționat. Șoferul pălăvrăgi încontinuu, tot drumul spre hotelul ei din zona financiară a orașului; vorbea cu mândrie despre dezvoltarea orașului în ultimii ani și despre ce treabă bună făcuse guvernul în a-l menține curat, sigur și prosper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și cu una din cămășile albe scrobite. Totuși, ieșind în aerul umed și simțind broboanele inevitabile de sudoare pe frunte, se întrebă cât timp avea să-i rămână cămașa țeapănă. Dar, așa cum se și așteptase, clădirile cu birouri erau puternic răcorite de aerul condiționat. Și reuși să-și păstreze calmul cu toate că birourile unde trebuia să aibă prima întâlnire erau la etajul douăzeci și nouă al unui imobil rotund impresionant, iar ascensorul era aproape identic cu acela de la InvestorCorp. Își ținu respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Te-ai întors de la Singapore și apoi ai venit în Galway, îi aminti Minette. N-ai fost foarte inactivă, ma petite. —Destul de inactivă, se foi Darcey. Iar chestia asta de la mână mă înnebunește. — Vino în casă și am să te răcoresc cu uscătorul de păr. Darcey dădu din cap și țopăi până în casă, unde Minette îndreptă aerul rece de la uscător sub ghips. —Cât de biiiiine eee. Darcey gemu de plăcere și Minette râse. —Trebuie să facem ceva ca să nu mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
respir Pentru Harul Tău Divin Pentru Raza ce mi-o dai Pentru Munții care-i ai Pentru Munți și pentru văi Pentru câte sunt în ei Pentru ploaie pentru nori Pentru pomii roditori Pentru Soare ce-ncălzește Pentru Vânt ce răcorește Pentru odihna ce-ntărește Pentru Cer, ce ne-nconjoară Pentru Pasărea ce zboară Pentru Cor de păsărele Pentru Lună pentru Stele Pentru Apa care-o beau Pentru Crucea care-o am Tu Cerescule-Împărat Mamă bună Tu mi-ai dat Tu
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului, care răcorea setea oilor, păscute de ciobanii locului. Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]