3,048 matches
-
Laura un duș rapid, se puseră amândoi la masă și mâncară în tăcere, ascultându-l pe Dan Spătaru cu superba melodie,”Drumurile noastre toate”. Rămase pierdută în visare, era o melodie cu versuri vibrante, pe o muzică a sufletului. O răscolea fiecare vers, stârnindu-i amintiri uitate de mult, în vârtejul anilor care au aruncat-o într-o negură, din care abia acum a reușit să iasă la lumină. Muzica se terminase și începuseră alte melodii, dar ea rămase uitată în
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
cupola Sfintei Sofii Lumină când a trăznit La privirea-ți princiara ‘N visul meu te-am regăsit Când erupția solară Scânteia spre infinit Am cătat prin universuri Să iți deslușesc cărarea Povestit-am prin eresuri Cum mi-a înghețat suflarea Răscolesc Calea Lactee Dar rămân prevăzător Știind că Muza-i o femeie Cu sărut ucigător Muzei beatificate Cupidon plecat la cer I-a dat săgeți fermecate Într-un secol auster Sentimente din uitare Revin doar când e senin Te-am urmat prin
MUZEI PIERDUTE de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378489_a_379818]
-
tremurând de gol și frig C-un tupeu fatal obraznic, între noi zidind un dig. Nu-mi pot rupe dorul mare și iubirea ce-i purtam Dar privesc sperând în zare transformat în virus-spam. Inima (un sloi de gheață) bate răscolit prin piept Aruncându-mă-ntr-o ceață, dor pribeag, rănit adept. Vag instinct de conservare m-a lăsat uitat în timp Simt în piept durere mare, iarna-i rece anotimp. O pandoră-mi dă speranța de-a se-ntoarce iar la mine Dar
SIMFONIA UNUI AMOR UITAT ÎN STIGMAT DE CASANDRĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378510_a_379839]
-
Cu coronițe atârnânde în copaci Că spicul bogat să se ivească, tu să taci, Mut de uimire, când în iarbă înrourata, Salcâmul lasă câte- un mănunchi de flori să cadă. Așa, ca- ntr- o extatica pictură Și -n simfonii campestre răscolind Cu sete, din a sufletului ciutura, sorbind. Referință Bibliografica: AU IZBUCNIT ÎN RAMURI TINERE SALCÂMII... Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
AU IZBUCNIT IN RAMURI TINERE SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378521_a_379850]
-
fără voia sa tonul vocii și cuvintele-i curgeau dulci, fermecătoare precum adierile primăvăratice învăluind și mai mult mintea și aprinzând inima în flăcări a tânărului han. Prințesa deși despărțită de îndrăznețul prinț, de peretele inaccesibil de stâncă, se simțea răscolită de pasiunea privirilor ce o învăluiau hipnotic de la poalele stâncilor, precum doi tăciuni încinși. Străinul o făcea să se simtă fără voia ei, cuprinsă de un sentiment ciudat, neîncercat încă până atunci. Și-a acoperit gura minunată cu buze senzuale
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
ești sau doară ispită ?! - De ce chiar iubirea aceasta mă doare ?! Când știu că mi-ai fost tu mie ursită. Am vrut să te fur și din visele mele Dar tu te-ai ascuns de nu te-am aflat. Și tot răscolind atâta prin ele ! De-un dor părăsit eu lesne am dat. Păcat să îți fie de-mi muști tu din vise ! Când eu le doream intacte, la loc. Mai bine te uită la tine-s închise ! Iar cheia-i pierdută
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
îmi ești sau doară ispită ?! - De ce chiar iubirea aceasta mă doare ?! Când știu că mi-ai fost tu mie ursită.Am vrut să te fur și din visele meleDar tu te-ai ascuns de nu te-am aflat.Și tot răscolind atâta prin ele ! De-un dor părăsit eu lesne am dat.Păcat să îți fie de-mi muști tu din vise ! Când eu le doream intacte, la loc.Mai bine te uită la tine-s închise ! Iar cheia-i pierdută
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CASCADA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1822 din 27 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cascada Acolo sus ,unde odihnesc norii Cerul se împletește cu pământul , Tăcerea-ți răscolește toți fiorii Albul mirific îți alungă gândul . Poteci ca niște fire de mătase Printre străjerii brazi ,o serpentină Cu umbre mișcător-alunecoase Ce duc cu ele-n vale adrenalină . Atâta liniște și pace îți oferă Locul acesta superb și minunat , Privești
CASCADA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378618_a_379947]
-
vânturilor ce bat a pustiu. Dar te-ai întors!- Cântat-au cocoșii înlăcrimați de fumul frunzelor moarte și bântuit de gândul fără ecou ai zidit ferestra coliviei de aur, ... Citește mai mult Am așteptat să te trezești din somnulunei nopții răscolite de luna ce am împărțit-opentru a ne ascundede fantasmele cu umeri de statuiedospită din piatră șifrig.Apoi, am vrut să te îmbrățișez cu brațe-ramurio înmugurire caldă în vatra toamnei târzii,însă, tu erai deja plecat spre iarnadorințelor talepurtat de vulturul
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
inimii urcă mai presus de taină. Cine ești, te-ntrebi zilnic, privindu-te-n oglindă. O reflecție, un zâmbet și-un suspin, un pas pe drumul spre noi? CORABIA DE VISE Străbați furtuna deșertului în cautatea celei care ți-a răscolit visele, noapte de noapte, cascadă curgând în carnația coapselor răsucite din unda de dragoste. Ți-e dor de răpirea primei bătăi a inimii, de primul pas prin oglinda lungă, în care coridorul întunecat transformă realitatea într-un sărut și-n
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
depusă fundației construite și-n zborul nemărginit spre aștri. Am nevoie de clipele care vin și trec prin noi din clepsidra veșniciei, de muzica ce lasă să curgă timpul în inimile noastre, ca un foc ascuns în exilul unui destin, răscolind tot universul, de pierderea mâinilor noastre ce-alunecă liber în briză și culoare, de fascicolul sărutului ce trece prin lumina stelelor, de interludiul parcurs de ceața ce-adună praful nopții, lăsând, în urmă, o dâră a tăcerii și melancoliei. Dacă
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
tău, singurul semn este cel al tăcerii. Vântul serii ne-a risipit cântecul și-o primă stea urcă treptele templului. - Pot să te sărut, cu lacrima mea, pe flori și pe buze, să-ți gust adierea viselor care m-au răscolit? mă întrebi, prin ploaia de lumină ce curge, în spirale, peste noi. Totul în tine se împrăștie, parcă nu mai există nicio ordine, lumea ți-e smulsă din temelii, peste măsura trăirii, curgerea ta, prin lumea viselor, îți sfâșie orice
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
se credea că depășise pericolul, după o operație. Altă dată în timp ce stăteam de veghe la căpătâiul unei persoane de care eram destul de atașată sufletește, o clipă am ațipit și în somn am văzut-o pe ea, în picioare la fereastră, răscolea cu degetele-i neobișnuit de lungi și cu unghii încovoiate pământul dintr-un vas mare de lut acoperind rădăcinile unui brăduț pe care tocmai îl plantase în acel vas și ochii... ochii aceia de foc mă priveau fix parcă sfidători
FEMEIA CE COBORA DIN STELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378997_a_380326]
-
1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului PRIMEȘTE-MĂ ÎN TINE Hai, iubite, mă privește, Scaldă-mă în al tău bine, Cu iubirea-ți mă topește, Vreau să mă preling în tine. Cu sărutul tău pe pântec Să mă răscolești, iubite, Și cu șoaptele-ți de cântec Scoate-mă de poți din minte. Prin dorințe să îți curg, Să îți freamăt cald ființa, Storși de patimi în amurg, Geamă-n noi doar neputința. Să mă-nalți apoi în zbor Printre
PRIMESTE-MĂ ÎN TINE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379010_a_380339]
-
urmă delicată. Acum mă sprijin pe ecou, înaintez cu un vapor de stele pe valul gândului vărsat în pasul nou, înaintez pe glasul apelor, pe cânt, sunt aripa crescută din cuvânt, azi mă iubesc așa cum sunt, din vuiete, din șoapte răscolind adânc de mare, am plămădit toiag pentru avânt. (16 mai 2016) Referință Bibliografică: Vuietul mării / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1964, Anul VI, 17 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
Părintele Dorel Mân. Există oameni care au diferite roluri și meniri în viața noastră. Unii dintre aceștia, au rolul de “învățători” pentru că ei vin să te învețe ceva. Aceștia apar când te aștepți mai putin, iar simplă lor prezenta te răscolește, te coboară sau te înaltă, dar lecțiile învățate din întâlnirea cu ei sunt foarte puternice. Ei dispar la fel de repede din viața ta, precum au apărut, în momentul în care ți-ai învățat lecția. Alți oameni, apar cu rol de însoțitori
UN SEMN, UN GÂND, UN DRUM FRUMOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379071_a_380400]
-
viață/ fără reticențe/ cu zgomot cadențat/ pierd speranța/ fluturelui/ clipind mereu aceleași secunde". O figură deosebită fac și multiplele formulări metaforice, adeseori atingând pragul ingeniozității. Cu deosebită acuitate transpar vibrațiile unei pasiuni ce se transformă în versuri care par a răscoli momentul. Ritmul sângelui animă tușările fluxului liric. Efect poesc, avem acest detaliu al "sufletului din cioburi": "corbul/ mi-a/ șoptit/ aievea/ despre/ o/ veșnicie/ care/ înfruntă/ gândul/ pieritor/ iert/ neștiința/ ce/ crescuse/ printre/ ierburi". Neliniștea, bine camuflată, ar putea constitui
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
Autorului Mă înalță până la stele un dor de tine, dor necuprins, mă încântă, mă dezmiardă cu vorbe ca într-un vis , mă străbate, mă cuprinde, gestul tandru aprins, mă alintă, mă alina acel vers, încă nescris. Se înfoaie și se răscolește iubirea, în inima mea, șuvoaie de primăvară, alimentate de iarna cea grea, în răul cel repede printre stânci și bolovani . Îmi pun întrebări la care nimeni nu răspunde de sute de ani. Acum iar mă întreb până unde duce dorul
DOAR GÂNDURI ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379141_a_380470]
-
fost frumos la început, ca un vis, dar a trecut. Doar prezentul și viitorul contează în această lume sălbatică și rea.. Restul este palid și șters ca un fum iluzoriu de țigară ieftină. Soarele dogorea puternic, iar briza mării îmi răscolea părul, la fel de duios ca o mână gingașă de femeie. Ea își întinsese cearșaful la câțiva pași de mine, zâmbindu-mi vinovat, parcă își cerea iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare, ca un val de vreme bună, ca
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
în al nouălea cer. Dacă aș fi putut să opresc timpul, sau măcar să lungesc clipa, acolo, undeva către infinit, aș fi făcut-o fără să stau pe gânduri. Prezența femeii trezea în mine simțuri pe care le credeam pierdute. Eram răscolit până la ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat, îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
s-au revoltat îndeajuns pentru o singură seară, din pricina muzicii mult prea ritmată, tinerească, ne-am retras discret pe o terasă cu vedere către mare. Un suc rece și o înghețată ornamentată șmecher ne-au potolit setea biologică, care ne răscolise trupurile. Am vorbit mult, amândoi dorind parcă - într-un timp cât mai scurt - să aflăm totul despre celălalt. Mâinile noastre s-au atins de nenumărate ori pe tăblia lăcuită a mesei, iar picioarele noastre s-au aflat într-o continuă
IUBIREA ESTE UN ÎNGER DE LUMINĂ CU O SINGURĂ ARIPĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379730_a_381059]
-
CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului A trecut primăvara și aproape toată vara, dar nimeni nu a mai auzit de acea „întâmplare” care a răscolit atâtea suflete la vremea ei și a schimbat cursul vieții acelor persoane direct implicate. „Așa a fost să fie!” exclama Silvia cu durere, în timp ce o aștepta seara pe Iuliana să vină de la școală. „Așa a vrut Dumnezeu... Cine poate ști
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
Poezie > Delectare > CENTRUL UNIVERSULUI Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1937 din 20 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Recunosc divinul din tine. M-am îndrăgostit lulea într-o curbură de viață! M-am transformat în jar înflorit, în turbion răscolind nemărginirea, Am ieșit din peșteri săpate în lutul amintirii, mi-am așezat sufletul în poziția mudrei, cu radicală orientare a inimii către centrul universului. Recunosc divinul din tine! Auzi cum îmi cântă degetele înaripate?(19 aprilie 2016) Referință Bibliografică: Centrul
CENTRUL UNIVERSULUI de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381902_a_383231]
-
o furtună care scormonise mult timp marea, femeia ieși să vadă ce aruncaseră valurile pe nisip. Nu mică îi fu mirarea când nu găsi altceva decât câteva alge bătrâne. Cum foamea nu îi dădea pace, porni de-a lungul țărmului, răscolind cu un băț prin nisipul umed. Se îndepărtase destul se mult de casă, când lovi un obiect tare, îngropat adânc în apropierea unei stânci care semăna cu un chip de om. Se aplecă de îndată și dezveli o cutie metalică
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
pe rege și, când acesta va apare din nou în pragul ei, îl va ucide. Necăjită de veștile aflate, Stela își înteți eforturile de căutare a inelului. De-acum, își petrecea cea mai mare parte a timpului la Stânca Moșului, răscolind nisipul cu degetele ei subțiri. Așa se făcu că, atunci când regele racilor apăru a doua oară la casa femeii sărmane, aceasta era tot singură. Înainte ca ea să poată măcar să se gândească la ce are de făcut penrtu a scăpa
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]