2,809 matches
-
o insulă unde se afla o clădire numită Castelul Voie Bună. Insula aceasta era toata o grădină. În partea de apus, lângă mare, se afla palatul, clădit dintr-o marmură atât de curtată și de strălucitoare încât în ea se răsfrângea toată frumusetea priveliștii înconjurătoare. Rinaldo sări pe mal și curând a întâlnit o doamnă care l-a poftit ăa intre în palat. Acesta era înăuntru tot atât de frumos ca și pe dinafară, cuprinzând o sumedenie de încăperi cu pereți muiați în
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
mai mare și mai înaltă în boltă decât cea dintâi. Aceasta avea înfățișarea unui templu subteran. Coloane din cel mai curat alabastru o împodobeau susținând bolta unui altar simplu ce se ridica în mijloc; o lampă a cărei strălucire se răsfrângea în pereții de alabastru arunca o lumină blândă în jur. Pătrunsă de un simțământ cucernic, Bradamanta s-a apropiat de altar și, căzând în genunchi, a mulțumit lui Dumnezeu că i-a scăpat viața, implorându-i protecția. În clipa aceea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
văzut atunci și ea deslușit un cal înaripat cu un cavaler bogat înveșmâtat, spintecând văzduhul într-un zbor de săgeată. Aripile acestui ciudat armăsar erau larg desfăcute și acoperite cu pene de diferite culori, iar armura strălucitoare a călărețului le răsfrângeau ca pe un curcubeu. In scurt timp ei au dispărut pe după piscurile munților. E un vrăjitor, zise hangiul, pe care adesea îl văd străbătând astfel văzduhul.Uneori zboară sus de tot, de parcă s-ar plimba printre stelele, iar alteori plutește
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-a fost, ori cine știe câte Și-o albie subțire și-a format, Ce colectează zile mohorâte Vărsându-le în sufletu-ți curat... Minutul trece, te privesc și-n gând Cu amintiri nestăvilite ninge, Pâlpâitor trecutul, tremurând Ca-n apele oglinzii, se răsfrânge... Mă-ntreb de ce și mă-nfior, tăcut, Ajuns-am pentru tine amintire... Din tot ce-a fost, în pulberi prefăcut, Trecutul și iubirea-s nălucire...
LACRIMA by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83818_a_85143]
-
știi că întotdeauna sunt mort de obosit la Prefectură după Revelion—” „Cum spui în engleză - rotkopf? Roșcată? Kleine rotkopf sheisser schtupper—” „Vorbește englezește, fir-ar să fie! Nu fă asta cu mine!” Celeste izbucni în râs: chicotele teatrale care se răsfrângeau în actul ei de vorbitoare de limbi străine îl înfuriau de fiecare dată. „Lasă-l pe băiatul meu la telefon, fir-ar să fie!” Tăcere, apoi urmă replica de final emisă de Celeste Heisteke Considine: „Nu e băiatul tău, Malcolm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Învețe ce Înseamnă obiectele cele mai obișnuite În viața secretă a Japoniei. - O kagami, spusese ea, privind apele lacului, este un semn al soarelui. Este semnul zeiței Amaterasu, care, cu o oglindă, a scos Lumina divină din cavernă și a răsfrânt-o peste lume. Știi, Oan-san, ce reflectă oglinda? Tânărul tăcuse. Nu știa. Ce putea, oare, să reflecte o oglindă? Ce altceva decât lumea din fața ei? Ce altceva decât frumusețea ei sau amenințarea pe care o putea ea ascunde? Ce altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
peste Întreaga butaforie căzu liniștea. Era o liniște aspră, de noapte senină și glacială. După căderea Întunericului se făcuse din ce În ce mai frig. Nu ningea, dar o pojghiță subțire de zăpadă Înghețată rămăsese din zilele trecute. Răsărise luna, iar lumina ei se răsfrângea În albul zăpezii, creând impresia că ziua nu se sfârșise, că nici nu se putea sfârși decât alunecând Într-o nouă dimineață. Apropierea bandiților Jian Shi fu vestită de scrâșnetele zăpezii și abia apoi de tropote. Înaintarea lor era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
duceau, Înapoi În păduri, până pe culmea muntelui. Curând după miezul nopții, tropote Înfundate În pământul moale, acoperit de ace de brad căzute În primăverile veacului, se auziră dinspre Răsărit. Voievodul ieși În largul poienii, iar lumina albă a lunii se răsfrânse În pietrele de rubin ale coroanei. Scoase sabia cu care luptase la Vaslui și la Lipnic și o ridică cu mânerul În sus. Umbra ei, proiectată pe pământ de lumina lunii, Înfățișă crucea. Era semnul de recunoaștere pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ei viu, și bun și rău. Nory ceru un schwartz, pe care Mini îl refuză, apoi reîncepu vorbăria <A isteață. Privind prin geamurile largi, aburite de ploaie, lumea care se perind-i, Mini nu o putea vedea deslușit și atunci răsfrângea în afară chipurile vederei interioare. Identifica grupurile, perechile de trecători, cu ființele pe care le privea în panorama minței, pe când Nory flecărea despre cunoscuții lor: . . . Era pictorul Greg, malt, încovoiat, cu Mika-Le, lemnoasă și mică, și disproporția lor se proiecta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care mi-am ascuns aripa privind complice beznele curate strunindu-ți glezna mă-nșelai cuminte și carnea verde-a clipelor furate lua gustul drept al dreptelor cuvinte Căutări prin vara arsă de cuvinte 85 Oglinda Pe palma udă zarea se răsfrânge și-adâncul ei perfect și limpezit, amețitor precum un antic mit în magica lucire mă va strânge. Așteaptă-mă oglindă, unde vezi, că știi să ierți reflexe peste ape și lași privirii tale ca să scape un carusel de coapte buze
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
-n două trupuri se împarte, Și de-mi va fi mplinită ruga mea șoptită, Nimic și nimeni nu ne va putea desparte. Introspecție Când pleoapele grele de lacrimi neplânse Striveau între gene tristeți de-altădată, Privirea-mi zâmbea, căci lumina răsfrânse Iubirea ce-n suflet fusese brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce-i rău și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și prinde-mi mâna, nu mă pierde Căci toți luceferii m-apasă. Tu-mi știi cuvinte nerostite Eu sufletul ți-l știu și-n gând Privirii mele înflorite Tu inima-ți auzi cântând. Cu tălpile călcând pe vară Cu brațele răsfrânte-n cer Cu tine vreau să urc pe scară Ș-apoi râzând să fiu eter. Același OM Când nimeni nu mai vrea, tu să spui DA. Când toți mai cer, tu să spui NU. Și-ncrezâtor să fii în clipa grea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai rămas o rază în mersul ei rotund și-a puscununa Sub norul care încă mai visează Ca o umbră sub pleoapele-i lăsate Mai trece gândul care nu sestinge Ușor în lunecarea lui străbate Lacu n care cerul se răsfrânge Prin patul nopții stele se perindă Cu ochi cuprinși de vise ca o ceață Le poartă cerul în vasta sa oglindă Mergând pe drumul către dimineață Să fie acesta somnul cel din urmă Când timpul strânge-n brațe depărtarea La
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Ei... De când o călătoare într‐un amurg a mers Pe drumurile tale de astre, univers. Cu toată măreția și frumusețea ta, ca pe‐ un pocal de aur în mâini te‐aș ridica, Iar când un strop de rouă te va răsfrânge‐ ntreg, Mă voi pleca, pe‐ o floare de in să te culeg. Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal ‐ d. 6 aprilie 1984) „E... un poet de cele mai multe ori vechi, sentimental, melancolic, însă un grandilocvent, și temperat clasic, ajuns la
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
SE ROAGĂ CARTEA Aruncați‐mi o privire - ndurătoare! Biet volum, uitat de vreme și de lume, Fără scoarțe, fără titlu, fără nume... Sunt ruina unui secol care moare. Poate sunt o carte dulce și intimă Unde jelea unui suflet se răsfrânge, Poezie dureroasă care plânge O iubire ne‐nțeleasă și sublimă? Am fost scrisă‐n ceasuri albe de veghere În genunchi lângă mormântul unei drame Prinsă‐ n ritmul unui cântec de durere? Cine știe câte lacrimi de fecioară N‐ au sorbit aceste pagini
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
călător. Copii trudiți ca tine, N‐ aștepte nici un bine Venind la pragul lor. Vezi, mamă, cine plânge? ‐ E ploaia care‐și frânge În geamuri stropii grei, Așa ca ochii cei Ce‐ n lacrimi se vor stânge Că n‐ au putut răsfrânge Norocul vieții‐n ei. Constantin Poenaru S‐ a născut la 4 mai 1951 în localitatea Mociu, ju dețul Cluj Primele 4 clase le‐ a urmat în comuna Sirineasa, județul Vâlcea, iar gimnaziul și cursurile Liceului nr.2 la Râmnicul Vâlcea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
respectuos către Samboshi, cu cea mai corectă ținută. Apoi, reveni la locul lui. Următorul era Shibata Katsuie. Când făptura sa masivă îngenunche în fața altarului, aproape ascunzându-l vederii, atât lotușii roșii și albi de pe paravane, cât și lămpile pâlpâitoare se răsfrângeau pe chipul său, în flăcări ale mâniei. Poate că îi prezenta sufletului lui Nobunaga un raport prelungit despre consfătuire și jura că avea să-l sprijine pe noul său stăpân. Dar, la ofranda de tămâie, Katsuie rămase mult timp cufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu am mai putut, când am intrat în clasă am izbucnit în plâns”, povestește profesorul. Este uneori mâhnit de ceea ce se întâmplă acum cu învățământul românesc și crede că în școli domnește acum o totală lipsă de autoritate, care se răsfrânge negativ asupra calității actului educațional. „După ’89 mă așteptam ca lucrurile în România să fie cu totul altfel. Speram într-o schimbare în bine... Nu sunt de acord cu bătaia în școală și nici n-am folosit așa ceva, asta este
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
satele împărțind niște păpuși la fel de triste ca și el și o mulțime de păsărele din ghips cu pene multicolore, agățate pe câte o o bucată de elastic. În schimbul lor nu cerea mare lucru, ci doar cârpe. Glasul lui puternic se răsfrângea din caleașca mică la care avea înhămată o iapă scheletică cu un ochi scos sau poate scurs de bătrânețe. Moș Caletcă era atracția noastră și an de an îi așteptam trecerile săptămânale prin sat alergând bucuroși împrejurul caleștii, chiuind de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
asta nu indica vreo formă de dezacord. De fapt, nu mă mai simțisem niciodată atât de aproape de cineva. Nu ne puteam abține să nu zâmbim. Amândoi aveam niște zâmbete enorme, strălucitoare, care parcă-ți despicau fața în două și se răsfrângeau în ochii celuilalt. Luke s-a comportat în continuare în același stil politicos, „nu te proptesc de-un zid“, pe care-l adoptase de la începutul serii. în schimb, am avut parte de plata taxiului, deschisul ușii și o totală lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
dintr-o Fontana di Trevi, dar mult mai prozaică. Jumătate din zi trecea în reproșuri că am dormit ca o vită, fără a mai găsi la orele mici din noapte inspirația din zilele bune. Răceala, dacă n-ai observat, se răsfrânge cu un fel de cruzime asupra psihicului nostru. În bucătăria rece de dimineață, pachetul de Viceroy roșii, de care nu m-am mai atins de câteva zile, își îngroașă placid pelicula de praf. În climatul ăsta mai reușeam să gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
va putea să se distreze, tot urmărindu-l pe Don Ciocan, care are aerul că se dă la Antonia, îi toarnă șampanie în paharul de cristal cehesc. Ei, îmbrăcată într-o rochie verde vaporoasă fără umeri, deja îi strălucesc ochii răsfrângând candelabrele baroce, iar el, elegant cum nu cred că l-am mai apucat, la costum mov lucios, cămașă de mătase roz-pal, cravată gri, tuns proaspăt ca un ginerică, s-a lipit de bar, cu un zâmbet care-i strâmbă fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cu un plici. Îi înrăutățești și mai mult starea de spirit. Kulfi îi făcu blândă cu ochiul fiulu său, dar gândurile ei erau departe. O maimuță, se gândi ea, iar ochii-i sclipiră ca niște mici lacuri în care se răsfrânge soarele. O maimuță. Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
ignorant, spre ținuturi îndepărtate și ostile, unde voia să-i înfrunte pe stăpânii lumii doar cu ajutorul unei spade vechi și a unei biete puști. îl trezi un scârțâit de frâne, o smucitură bruscă și glasuri de pe lumea cealaltă, glasuri somnoroase, răsfrânte de ecoul a ceea ce părea o imensă peșteră goală. Scoase capul pe fereastră și se minună de înălțimea cupolei de fier și sticlă, ce părea și mai mare pentru că de-abia o luminau becurile livide și prăfuitele reclame luminoase. Pasagerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
te amăgeai cu gândul că găsiseși un înlocuitor de nădejde pentru Milică. Îi dădea femeii ce-i trebuia și-și spunea că-i spre binele copiilor, bineînțeles, în timp ce-i făcea și ei un mare bine, care bine s-o fi răsfrânt și asupra lui. Păi, să facem bine, ca să avem parte de bine oriunde ne-om duce. În apogeul acelei luni de miere, ea simțea nevoia să se extindă. Nu-i mai ajungea oficiul, plănuia să-și ia iubitul acasă în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]