2,134 matches
-
articole de ziar. În Așchii de gând. Gnomice (2002) sunt adunate reflecții despre adevăr, minciună, cultură, artă, literatură, dragoste, democrație, viață, timp, prostie. SCRIERI: Veronica Micle, București, 1972; ed. București, 1994; Otilia Cazimir, București, 1984; Drumul, simbolul Golgotei, București, 1997; Răstignit pe un fir de nisip, București, 1997; G. Topîrceanu, inedit, București, 1997; Răspântii pustii, București, 2001; Singurătatea măștilor, București, 2001; Contribuții inedite la istoria literaturii române, București, 2001; Teatru, București, 2002; Așchii de gând. Gnomice, București, 2002; Hermeneutica iubirii, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
posibilă eternitatea. Pentru sfinți, adevărata fericire era durerea, prin ea își câștigau viața eternă. Nonvalorile "vieții trecătoare" sunt premisele veșniciei: umilință, foamea, disprețul pentru material. Omul își capătă dreptul la nemurire numai după și prin lungi sacrificii. Oamenii l-au răstignit chiar și pe Isus, doar ca să-l lege cumva de spațiu, numai că "ei n-au observat că pe cruce capul se odihnește în direcția cerului sau, în tot cazul, mai mult pe cer decât pe pamant"29. Divinizarea ar
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în creștinism, se trece de la legătura „Legii“ la legătura „harului“: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har.“ „Căci eu, prin Lege, am murit față de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșită brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic nu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tradiții arhaice. Numele simbolic al satului poate sugera blestemul vieții trăite în pripă, sfârșite brutal, la netimp (prin sinuciderea Anei, prin moartea copilului, prin uciderea lui Ion). Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care ființează satul ca matrice existen țială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește con diția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
lui Ion este satul Pripas, construit ca un cronotop arhetipal, funcționând ca un spațiu închis, cu un tipar de existență și de gândire statornicit prin tradiții arhaice. Timpul în care ființează această lume străjuită de crucea strâmbă pe care e răstignit un Hristos de tinichea ruginită e o durată bivalentă. Prezentul etern este durata în care fiin țează satul ca matrice existențială, în vreme ce timpul fragmentar (durata diegetică evocă anii 1906- 1909) definește condiția omului: Satul a rămas înapoi același, parcă nimic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
situăm pe această poziție de esență și, în acest fel, respingem corul ingratitudinii manifestat de poziția mai sus descrisă, aliată condamnabilă a grecilor care în loc să-l prețuiască pe Socrate, l-au obligat să bea cucută, a iudeilor care l-au răstignit pe Isus, a Occidentului care l-a ars pe rug pe Giordano Bruno și exemplele de ingratitudine dezonorantă pot continua la nesfârșit. În cele ce urmează, aducem în sprijinul poziției pe care o adoptăm principalele argumente. 4. Rolul istoriei sociologiei
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
a v-ați ascunselea, dacă și gândul propriei stingeri se alină, uneori, în „murmurul de epitafe” al trecutului lumii, orgoliul său e de a primi soarta cu ochii larg deschiși, stându-i în față drept, bărbătește. Crucea pe care e răstignit noul Crist, omul arghezian, e teroarea lăuntrică a golului în care se pulverizează implacabil tot ce trăiește (Duhovnicească). Copleșitoare sunt la A. viziunile destrămării: o moarte grea macină lucruri, ființe. Vidul ascuns, lăuntric, duce la metamorfoze de coșmar ale degradării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
căi Înseamnă a-Ți Îndrepta toate forțele asupra propriei schimbări și niciodată să nu-Ți mai repeți greșelile. În timpul căinței are loc ruperea lanțului de cauze și efecte În care o faptă trage după sine pe următoarea. În creștinism tâlharul răstignit pe cruce care se pocăiește se poate ridica mai sus decât un sfânt pentru că el are nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decât un om cu karma curată pentru a trăi Întreaga viață În sanctitate, iar În
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
dramă”, a filosofa însemnând aici „a te salva”. Este de remarcat că filosofia existențială reprezintă „o manieră personală de a fi, ale cărei forme de realizare se desfășoară între ispitele imanenței și transparențele transcendenței”, este „expresia filosofică a spiritului omenesc, răstignit între imanență și transcendență, având conștiința vie și dramatică a acestei situații fundamentale”. Specifică filosofiei existențialiste ar fi operarea cu categoriile „concrete”, concepte „verificate de musturile existenței, de dramele [...], înălțările și întristările acesteia.” „A cunoaște - se afirmă în continuare - înseamnă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
rezumat al epistolei către un anume Zenovie din Emesa din gruparea Acefalilor în care Efrem aborda, între altele, problema Trisagion-ului (cam prin 470, patriarhul monofizit de Antiohia Petru Fulon adăugase formulei „Sfânt, sfânt, sfânt” din liturghie clauzùla „care a fost răstignit pentru noi”, care orienta adjectivul Sanctus către Fiu, cu intenție monofizită), afirmând că nu era o dovadă în sine de erezie; tot aici apăra Tomul către Flavian al lui Leon cel Mare respingând criticile aduse textului de către monofiziți. Printre celelalte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unei alte anecdote, Ava Andrei ar fi avut o viziune în care o mulțime formată din episcopi arunca un copilaș într-un cuptor încins; după trei zile acesta ieșea și se dovedea că este Domnul care spunea: „Episcopii m-au răstignit a doua oară și au hotărât să mă lipsească de slava mea” (14). Patriarhul monofizit de Alexandria, Timotei Aelurus, este, firește, unul din eroii culegerii, în timp ce Juvenal din Ierusalim este considerat un Iuda și e asociat cu tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
etnică și biografică, precum și nemurirea la care a fost menit illo tempore, în urma întâlnirii cu Iisus pe Drumul Crucii. Refuzând să-i dea o cană cu apă și îmboldindu-l să meargă mai repede pe cel ce urma să fie răstignit, Cartaphilus, alias Ahasverus, pe-atunci cizmar într-o dugheană din Ierusalim, are parte de o replică devenită ulterior întruparea unui arhetip al condiției umane: "Eu merg fiindcă trebuie să mor, tu, până la întoarcerea mea, vei merge fără să poți muri
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
treptat alt chip între zidirile Vaticanului și riscând să devină de nerecunoscut și arestat precum un intrus în locul "adevăratului" Pontif, să fugă într-un pelerinaj fără de sfârșit precum Jidovul rătăcitor ... Sacrul s-a camuflat în profan. Nu Domnul va fi răstignit de data asta, ci omul, "o răstignire prin anonimizare, nu te mai știe nimeni și în cele din urmă nici tu mai știi cine ești. E ca un Alzheimer spiritual ... ". Cartea lui Dan Stanca, scrisă sub oblăduirea maeștrilor săi Dostoievski
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
descoperi sensul și raționalitatea transfigurată a Cuvântului divin. Pentru că sunt ordonate pe axul proclamației pascale, trecute prin Cruce și purificate în lumina unificatoare a Învierii, aceste fărâme de sens subaltern nu-și pierd rostul cârmuitor. Pentru ochiul curățit al minții răstignite pe Crucea lui Hristos, toate aceste „jocuri secunde” ale creației lumii pot și trebuie să fie restaurate teologic. Mărturisirea apostolică n-a evitat referința la prooroci 1 tocmai pentru că Hristos însuși fusese, ca „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat” într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
parte din istorie, dar, în același timp, o depășește. Recunoaștem Învierea lui Hristos la frontiera dintre timp și veșnicie. Vedem Învierea nu cu ochii istoricului, care cere probe și se bazează pe consens, ci ai celui care crede și iubește, răstignind teama de necunoscut. În cuvintele lui Wittgenstein, „numai iubirea poate crede în Înviere”. Din clipa în care crede în Învierea Domnului, această iubire ne și transformă. Apostolii, pe mărturia cărora Biserica și-a întemeiat propovăduirea, sunt acei sfinți care, mărturisind
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
adune oile rătăcite. Minunată muncă de preot, pe care el încearcă să o realizeze după înclinația înnăscută. Căci, dacă vreodată s-a născut un om pentru a predica, el este acela. Este gingășia, harisma, forța și martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
lui Iisus. La denie, adunarea îndurerată a credincioșilor, veniți în număr mare cântă prohodul Domnului, apoi cu lumânările aprinse se ocolește de trei ori biserica și la intrarea în biserică trec pe sub Sfântul Epitaf și sărută crucea pe care este răstignit Mântuitorul. Sfântul Epitaf este dus apoi în Sfântul Altar. In această zi se înroșesc ouăle. Sâmbăta Mare este zi de reculegere și credincioșii se pregătesc să meargă la înviere. Noaptea la ora 12, toate bisericile sunt în beznă. Preoții invită la
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
adune oile rătăcite. Minunată muncă de preot, pe care el încearcă să o realizeze după înclinația înnăscută. Căci, dacă vreodată s-a născut un om pentru a predica, el este acela. Este gingășia, harisma, forța și martiriul său. El se răstignește prin cuvânt<footnote Bruno H. Vandenberghe, op. cit., p. 65. footnote>. N-a rămas virtute creștină nepusă în lumină și n-a rămas viciu și păcat necombătute cu toată tăria. În viziunea Sfântului Părinte, o viață evlavioasă era întru totul compatibilă
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
au servit pe Mântuitorul, mironosițele femei de multe ori au întrecut pe unii dintre ucenici. Majoritatea dintre ucenici L-au părăsit pe drumul Golgotei ca să nu fie prinși. Numai Ioan are curajul să vină până sub crucea pe care fusese răstignit Iisus. Iubirea lor cea mare pentru Hristos le-a făcut să pregătească și să aducă mir și miresme în zorii zilei de Duminică. De aici au și primit numele de purtătoare de mir, „mironosițe”. Dar aceste femei nu numai au
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și iubirea cu care L-au urmat pe Hristos, i-au întrecut pe unii ucenici. Majoritatea L-au părăsit pe drumul Golgotei, de frică să nu fie prinși. Numai Ioan are curajul femeilor să vină până la crucea pe care fusese răstignit Iisus. Iubirea lor cea mare pentru Hristos le-a făcut nu numai să-L vestească, spunând tuturor că Iisus a înviat. Vocația misionară a femeii arată că ea îmbrățișează toate laturile vieții în a face și împlini poruncile Domnului. De
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
și o aruncă afară ca pe un lucru neglijabil. Iată ce zice poetul Ioan Alexandru: „Mai bine trimite, Doamne, să cadă casele acestea pe mine decât să mă împreun cu soția mea și pruncul, fătul frumos, Iisus Hristos să fie răstignit, bătut pe cuie din pântecele maicii sale înainte de a fi văzut lumina zilei”. în perioada actuală de tranziție, confuză și parcă fără de sfârșit, familia traversează și ea o criză majoră, cu urmări negative pentru prezent și viitor. Din criza cu
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
virtuțile. Nu prezentarea suferinței personale sau colective aș vrea să atragă atenția - astfel de povestiri poate reda oricine, unii cu talent și pricepere - ci înțelesul celor întâmplate, sensul lor, reflectarea în spirit; acestea dau valoare suferinței. Pentru fiecare dintre tâlharii răstigniți lângă Iisus Hristos suferința are alt înțeles, capătă altă valoare: pentru unul e ispășire, spre mântuire, pentru celălalt e osândire, spre moarte. În cartea aceasta fac cunoscute - în scop pedagogic - stări sufletești și acțiuni la care am participat: ca cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
de salvare, făcându-te prilej de sminteală și cădere și celor din jurul tău. Viața creștină înseamnă lacrimi de bucurie și mulțumire pentru biruințele asupra slăbiciunilor și patimilor personale și a tuturor ispitelor, lacrimi de bucurie la picioarele lui Iisus Cel răstignit pe Cruce, pentru că nu ai fi cunoscut dragostea de frumosul și binele moral, de iubirea aproapelui, a întregii creații minunat și sfânt întocmită, dacă Însuși Creatorul nu ți-ar fi descoperit-o ochilor, văzului și ochiului minții, venind Însuși și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îngâmfat, noi acceptăm suferința. Aici e deosebirea de ideal și de slujire. Așa rămânem în Adevăr. Ce adevăr, mă? Adevărul e binele meu! Așa a zis Pilat, osândind Adevărul. Hristos e mereu osândit în fiecare din cei care-L mărturisesc, răstignit de toți pilații puterii pământești pentru a nu-și pierde scaunele! Sunteți niște proști! Știți ce spune Hristos despre înțelepții veacului acestuia? Înțelepciunea oamenilor veacului acestuia este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Poze și Gică Bacă În cursul verii 1946 am
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]