2,812 matches
-
care au o singură vină: își iubesc pământul zălogit de miticii lor strămoși și se străduiesc să facă, din respect pentru aceștia, pe acest pământ, moștenire sacră, o adevărată grădină în care copii lor să se simtă, după milenii de rătăciri, acasă. Pare atât de puțin, dar cu ce preț... Deseori cu prețul spaimei că tu și copii tăi poți fi, împreună cu alții, la fel de nevinovați, închiși pentru totdeauna într-un mormânt de beton, exact bunkerul în care te-ai adăpostit dar
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
am acum nevoie De hrană, de lumină, Alături de tine voi fi dezlegat De necunoscut. Lumea nu te știe cum te cunosc, Cum te deslușesc eu Sub pielea ta de rai căzut, În genele întunecate. Ești al meu prin nerecunoștința Și rătăcirea fructelor, Din paradisiacă ignoranță genetică Te-ai născut tu. Nu vreau să te rănesc ireversibil Cu tot ce știu despre tine, Despre jertfa ceulelor tale Și alor mele. În toate fructele născute și renăscute Pe care le-am gustat, În
FRUCT OPRIT de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375260_a_376589]
-
iubitei, iar cel care trăiește nu mai este el, după cum se reține în motto. Treapta a VII-a este consacrată Bătrânului și este definită de Mirela-Ioana Borchin ca nod conflictual, ca vârsta limită între detașare și revoltă, între neclintire și rătăcire, între contemplare și acțiune autodistructivă (p. 536), nu departe de ceea ce presupune în vedantism vârsta renunțării, despre care am amintit mai sus. Bătrânul are o structură lăuntrică triadică: eul e dezbinat între un eu trupesc și unul spiritual, aflate în
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
în care ne dezvăluie cine este și ce menire are, în ce scop a intrat pe tărâmul dintre viață și moarte: ce e drept niciodată nu voi înțelege de ce/ dar știu de la mama că în corpul prins/ între cele două rătăciri mereu/ privește Dumnezeu și fiecare lucru/ primește un nume o biografie și un destin/ un mic detaliu, 4 aprilie, ziua în care am învățat să mint. Dacă în prima parte a cărții tratează prin amintiri speciale chipurile dragi ale părinților
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
mal și nu mai conta nimic în acel moment. Încetasem să mai fiu speriat că luasem drumul spre larg, spre necunoscut. Se știe că-n acest caz, nu aveai niciun mijloc de-a te face anunțat în cazul unei eventuale rătăciri pe mare, pe timp de ceață, decât fluierul și așteptarea ca ceața să se ridice. Mai erau cazuri când colegii te așteptau pe mal și văzând că nu ai sosit, sau nu apăreai cu barca, anunțau grănicerii ca să te caute
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
fluturând într-un fel foarte semnificativ genele lungi și rimelate din belșug. Fata îi mulțumi cu tot felul de gesturi, folosind cu pricepere buzele și o limbuță trandafirie. Electrizat, Marele Poet dădu dracului jurământul făcut aseară într-o clipă de rătăcire, se urcă la tribună, potrivi microfonul, își curăță cu un gest specific laringele și bătu cu degetul în același microfon pe care acum se scurgeau niște expectorații (și acestea geniale), dând semnalul începerii festivității de lansare a volumului... ăăă... dee
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
aruncând-o-n nemurire, Și perle adunăm, din fibre de cuvânt... NECONVERTITĂ Neconvertită, aidoma cerului, pornire, Dă-mi sufletul în brațe să-l mai țin, Și de-ndurat, de va mai fi în stare, Un viu stelar să-l chem din rătăciri... Abia de-acu înainte o ceață de fier, Turnată înaintea-mi, nu mă va lăsa, Să-mi spun amarul straniu, dar lejer, Privind, spre unde aș veni cândva. Și nu îmi e totuna, de aș însenina Și alte galaxii, ce
POEME DE LILIA MANOLE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1611 din 30 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373195_a_374524]
-
sunt diferită de alte Ele/Ei. Iată deci că sunt la fel ca toate și prin mine însămi altfel decât celelalte. Deci, poate te intrebi cine totuși sunt? Sunt muzică mării înspumate, Liniștea unei dimineți însorite, Adierea vântului primăvăratic, Splendoarea rătăcirilor, Visul tinereții zburdalnice, Culoarea răsăritului marin, Mireasma florii de măr abia înflorite, Gingășia surâsului sfios, Aroma cireșilor în floare, Hărnicia mâinilor neobosite, Melancolia muzicii, Căldura primului sărut. Sunt eu, Femeia, Cea care își primește sub aripile protectoare copiii Și încă
CINE SUNT? de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373251_a_374580]
-
Doamne ca să-i mai înduri Pe-acei care, ne-au omorât de mii de ori Dă-mi înțelepciunea de a discerne Eliberează-mă, Doamne de resentimente De suferinți și prigoniri nedrepte. Numai Tu mai poți să mântui sufletele noastre, de rătăciri haihui Conduse cu mândrie deșartă În goană alertă, o tristă soartă. Absența lor să fie artă. Referință Bibliografică: Rugă / Daniela Gumann : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2357, Anul VII, 14 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniela Gumann
RUGĂ de DANIELA GUMANN în ediţia nr. 2357 din 14 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372099_a_373428]
-
păsării lovite, Căderea sorilor o rețineam în minte. Apoi din soare, cu el însuși, cucerind Lungi zile, impunătoare nopți, crescând Și nu mă ia de spate nici un aprig gând, Curajul l-am avut, să cânt și printre zid. Și nici o rătăcire vie, moartă, cum e ea, Nu -mi șterge ultima părere despre stea, Curajul îl trăiesc, de parcă aș muri, Și moartea o domin, de parcă aș trăi. Să cred, nu e târziu , că-nvrednicită Am fost, de cupa de lumină, împărțită, Sunt împărțită
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372128_a_373457]
-
Acasă > Strofe > Atașament > RĂTĂCIRE Autor: Căprar Florin Publicat în: Ediția nr. 1702 din 29 august 2015 Toate Articolele Autorului Am așternut în liniștea-nserării, Pe cerul gol al nopții nesfârșite, Petale smulse din floarea neuitării De briză dragostei neîmplinite. Cu-aroma lor eu ți-
RĂTĂCIRE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372207_a_373536]
-
Mă recompun în dulcea negândire Din rămășițe triste-ale visării. Dar seară vieții mele-ncet se lasă Și orele se sfarmă-n zidul nopții, Nici nu mai știu unde mai e acasă Și rătăcesc în veșnicia sorții. Căprar Florin Referință Bibliografica: Rătăcire / Căprar Florin : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1702, Anul V, 29 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Căprar Florin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RĂTĂCIRE de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372207_a_373536]
-
Acasa > Impact > Relatare > PICĂTURA DE CEARĂ Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 1494 din 02 februarie 2015 Toate Articolele Autorului PICĂTURA DE CEARĂ (DIN VOLUMUL RĂTĂCIRI) Era noapte. Edwina s-a lăsat pradă gândurilor ce-i frământau simțurile. O lumânare îi păta chipul cu umbre galben-roșiatice. O picătură de ceară a scăpat din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a Edwinei. La început
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
prind în acest joc, și-i ating abia simțit tăcerea încercând cu toată forța sufletului meu să regăsesc în ceilalți emoția unui nou început, căci așa e Primăvara! Iubesc orice vietate de pe acest pământ și poate că nu este decât rătăcirea ce-o caut de prea multă vreme, căci în fiecare lucrușor pe care-l zăresc, nu e decât iubire, e lumea de azi și de mâine. E primăvară iar! Uită-te și intră și tu în ea, și caută cu
PRIMĂVARA DIN NOI! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376238_a_377567]
-
lume, Lacrima, dorul, mânia... (Nichita Stănescu) Eminescu este grinda, Cifrul nației române, Iar noi piatra, casa, tinda, Colbul ce din noi rămâne... (Adrian Păunescu) * Neamul românesc prin dânsul, Sacrul drept la nepieire Și-l asigură, prin plânsul Doinei lui de rătăcire... (Mircea Eliade) Referință Bibliografică: Corifeii despre Eminescu - plăsmuiri lirice / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2352, Anul VII, 09 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PLĂSMUIRI LIRICE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379623_a_380952]
-
DRAGOSTE Autor: Georgeta Zecheru Publicat în: Ediția nr. 1617 din 05 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nescrise poezii de amor pe unde vorbelor v-ați dus Când sufletu-i răpus de dor și-n sânul dragului s-a pus Cum rătăcirilor vă rabdă neliniștile gândului Când inima de fată dragă i-așterne cale dânsului Învăpăiata tot încearcă s-aprindă iarba necosită În pajiștea-i învolburată pân-la fântâna înlăcrimată Nestinse poezii de-amor adună-i setea la fântână Din versul meu când
DE DRAGOSTE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379647_a_380976]
-
eamorul...! Învață-mi gândul,să nu mă mairănească,învață-mă uitareatu, inima străinăși albastră.Învață-mi visele,să se piardăîn zare,învață-mă, să-mi înectristețea-n valuride soare!Învață-mi buzele,să-ndulcească-al meuplânset,învață-mă, să-ncrustezîn lacrima-amară... VII. RĂTĂCIRI, de Brîndușa Maria Meruțiu, publicat în Ediția nr. 1395 din 26 octombrie 2014. Căutăm verdele în toamna și nu l-am găsit, pe atunci nu realizăm că de fapt el zace de la origini, în mine. Căutăm frumusețea iernii și tot
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Câteva referințe moral - spirituale și duhovnicești - educative cu privire la Pilda/parabola Fiului Risipitor - Evanghelia de la Luca - cap. 15, verset. 11-32... Pilda/parabola despre Fiul risipitor/rătăcitor care se întoarce la casa părintească după rătăciri îndelungate într-o țară străină, a păcatului, unde a ajuns să jinduiască după mâncarea pe care o mâncau porcii, și este primit cu dragoste părintească și iertat de tatăl său, este precedată în Sfânta Evanghelie de la Luca (cap. XV) de
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
un prilej de mare bucurie. Pilda/parabola fiului rătăcitor/risipitor exprimă ideea că pocăința nu este niciodată prea târzie, cu condiția ca aceasta să fie sinceră și deplină. Valoarea pedagogică a acestei pilde rezidă în asumarea inteligentă și matură a rătăcirii, a pierderii, pentru moment, a reperelor. Creștinismul vine cu o perspectivă aparte asupra păcătuirii. Păcatul, în măsura în care este pasager, poate deveni sursă și reazem întru perfecționare, prilej de reorientare și înaintare pe drumul cel drept. Conștientizarea unei stări de fapt reprobabile
CÂTEVA REFERINŢE MORAL – SPIRITUALE ŞI DUHOVNICEŞTI – EDUCATIVE CU PRIVIRE LA PILDA/PARABOLA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1497 din [Corola-blog/BlogPost/374624_a_375953]
-
cuvânt? Un ecou poate fi după orice eșec, Generos e Neantul, aparent este sec. Dar din imnuri se nasc și îndemnuri, impuls, Calea Lactee nu e de muls, Marionetă sau om, alege sau uiți, Pe tine mizează vagabondul desculț, Violența tăcerii, rătăcirea-n rostiri, Monolog paralel cu splendide iubiri, Un joc început și neterminat, Unde ești sau ai fost? Ori nu te-ai iscat? Uitat e potopul, pe ce dimensiuni Ne readunăm pentru promisiuni? Dialog ventriloc, verbul naște mereu, Verbul este în
MEGAPOEMUL de BORIS MEHR în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374715_a_376044]
-
foarte puțin, durează cât O GĂSIRE. Găsirea e punctul forte, dar în același timp, moartea sentimentului. Rămâne drumul până acolo. Starea de febrilitate, de ardere, de emoție dusă la paroxism, sunt născătoare de stări lirice autentice. Ce-i rămâne poetului? Rătăcirea printre „plopii fără de soț”, prin codrul stingher, pe cărări pustiite, chiar după ce „paznicul închide porțile”. Teo Cabel trăiește, paradoxal, drama „alergătorului de cursă lungă”, în căutarea acelei iubiri care se stinge pe măsură ce se aprinde. Poate de aceea spune: „Hoinăresc / dintr-
LUMEA VĂZUTĂ PRIN CEL DE-AL TREILEA OCHI. RECENZIE LA CARTEA LUI TEO CABEL TABLOURI FĂRĂ SEMNĂTURĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/374684_a_376013]
-
combinațiile și permutările, unele într-altele, confuz, migrator...”; “Umbra e ecoul trupului meu de carne și sânge, de minte, inimă și simțire”), lumea evocată de Maria Nițu nu e despiritualizată. Nu i s-a retras harul. Nu e atinsă de rătăcire, alienare, idolatrie, cum se întâmplă cu ateismul consecvent, rebarbativ, sigur pe sine, care, atunci când mai nutrește și veleități estetice, își etalează, cu nonșalanță, vidul, trupolatria și nulitatea. Nimic din toate acestea sub condeiul Mariei Nițu. Ceea ce înseamnă că lumea ei
EUGEN DORCESCU, PROZA UNEI LUMI INTERMEDIARE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374703_a_376032]
-
Acasa > Poezie > Imagini > RĂTĂCIRI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1712 din 08 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi am văzut-o cum urca ascunsă Prin seve de copac, tulpini de floare ... Părea că le străbate o 'ntrebare: - Ce e tristețea asta
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
raptul lor și'nmormântarea'n glastră. Pe la apus, albastrul de tăcere Al bolții le-a vestit că se apropie Vremea de zbor a puilor de dropie Și pentru ele,-a morții efemere. *** - Ciclul "Toamna" Volum "Surori metrese trimpului" Referință Bibliografică: Rătăciri / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1712, Anul V, 08 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
RĂTĂCIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374768_a_376097]
-
încoace șiii ... iată-mă! zise tănărul cu brațele ușor deschise și ridicând din umeri. - Dar încotro ți-era drumul de te-ai rătăcit? întrebă nedumerit bătrănul. - Dacă îmi oferi ceva de băut și un loc de odihnă, îți voi povesti rătăcirea mea, zise tănărul pe un ton obosit și rugător. Stump îl scrută cu privirea, îl măsură din cap pănă în picioare, apoi, neobservănd nimic dubios la tănăr, îl pofti să ia loc pe un scaun aflat în fața colibei. După ce sorbi
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374771_a_376100]