1,509 matches
-
drept cel mai devotat dintre discipolii tăi. Mi-am Închis prăvălia, mi-am părăsit soția ca să se urmez. Poruncește-mi, mă voi supune!” Aducându-și aminte de acest bărbat, Djamaledin părea să sufere. — Eram emoționat, dar stânjenit. Sunt un filozof rătăcitor, n-am nici casă, nici patrie, am evitat să mă căsătoresc ca să n-am nici o ființă În grijă, nu doream ca omul acela să mă urmeze ca și cum aș fi fost Mesia sau Mântuitorul, Imamul Timpului. Ca să-l fac să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. 14. Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, cînd a zis: "Iată că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, 15. ca să facă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
dacă uităm și singuri; iar marea poate fi tot atît de goală ca și o viață care n-ar vrea să Învețe nimic din cele Întîmplate. Acum știu că, În fața sfinxului, răspunsul lui Ulise este: Țărmul. Iar În fața nimfei Calypso, rătăcitorul n-ar fi putut decît să-și invoce memoria... (...Nu, Calypso, fericirea mea este o fericire limitată, dar este așa tocmai pentru a o cuprinde În brațele mele. La ce mi-ar folosi să mă asemăn vîntului și stîncilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
din brațele tale pînă nu e prea tîrziu. Nu-ți cer să-mi plîngi moartea care mă așteaptă pe insula mea, pentru că știu, Calypso, că voi, nimfele, ca și zeu, nu pricepeți toate cuvintele noastre, ale oamenilor...) Ceea ce Îi oferea rătăcitorului nimfa, s-a văzut, era o ieșire din timp, din destinul său, pe o insulă metafizică. Ulise Înțelege Însă că zeii nu sînt decît un nume ce depinde de noi, cei care știm să numim lucrurile așa cum știm să murim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
o reinventează, și totuși participă la aventură, nu rîde de iluziile stăpînului său, dimpotrivă, după o primă uimire, Îl admiră și-l urmează. Iată măreția lui Sancho. El participă la iluzie conștient de jocul său. O lume plină de cavaleri rătăcitori ca Don Quijote ar fi absurdă și clinică. În schimb, viața are nevoie de scutieri ca Sancho Panza. El e primul care și-a ridicat glasul În apărarea lui Don Quijote. Nu-l disprețuiți pe acest senior al iluziei, pare sa spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii de porțelan vechi, tacâmuri de argint, grele, pahare de cristal subțire. Decorul sfârșitului. Să-și aducă aminte mereu, cu toții, și nemțoaica proaspăt căsătorită cu fiul jidovului rătăcitor și aventurierul Matus, gata să-și poarte fantasmele și iubita în nemărginirea hipnotică a Orientului. „Posesia orgolioasă a clipei, atât putem râvni“, astea erau cuvintele bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
moartea într-un monism al bucuriei, Tagore contracarează ideea indiană pesimistă a lumii ca aparență creată de Brahma împreună cu Maya, iluzia: Dacă nemurirea nu ar fi cucerită în inima adâncă a morții, ... Atunci de ce ar mai fi aceste armate de rătăcitori, Sub ce impuls plin de nădejde ar fugi ei spre neant Dispărând ca puzderia de stele în fața luminii dimineții? Fluviul de sânge al eroilor și valul de lacrimi al mamelor vor fi pierdute pe pământ, iar cerul nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri, Că de-i vremea rea sau bună, Vîntu-mi bate, frunza-mi sună; {EminescuOpI 124} Și de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. {EminescuOpI 125} FOAIA VEȘTEDĂ (după N. LENAU) Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus mișcând fereasta- Este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
de părinți Și visul de luceferi". * * * Porni luceafărul. Creșteau În cer a lui aripe, Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Un cer de stele de desupt, Deasupra-i cer de stele - Părea un fulger ne-ntrerupt Rătăcitor prin ele. Și din a chaosului văi, Jur împrejur de sine, Vedea, ca-n ziua cea de-ntîi, Cum izvorau lumine; Cum izvorând îl înconjor Ca niște mări, de-a-notul... El sboară, gând purtat de dor, Pîn-piere totul, totul; Căci unde-ajunge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
da pământul în bucăți Să-l faci împărăție. Îți dau catarg lângă catarg, Oștiri spre a străbate Pămîntu-n lung și marea-n larg, Dar moartea nu se poate... Și pentru cine vrei să mori? Întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pământ rătăcitor Și vezi ce te așteaptă". În locul lui menit din cer Hyperion se-ntoarse Și, ca și-n ziua cea de ieri, Lumina și-o revarsă. {EminescuOpI 179} Căci este sara-n asfințit Și noaptea o să-nceapă; Răsare luna liniștit Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
merg mai departe pe câmpul plan pe care nu văd altceva decât lanuri de grâu deja treierat, sau de floarea soarelui, cu pălăria aproape neagră, mică; se vede că au suferit din cauza secetei. Mă văd un fel de don Quijote, rătăcitor printre câmpuri, cu o pălărie mare, albă pe cap, mărșăluind prin caniculă, înfruntând-o, respirând un aer ce aproape te frige. O bună cură contra reumatismului și o probă de rezistență fizică și psihică în același timp, de mutare a
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
mărunt sub privirile norilor indiferenți, părtași la măcelul orb. Sunt captiva celei de-a patra zi, de ploaie mocănească, rebelă, pisăloagă, îmbrățișată adeseori de tărâmul primitor, și binecuvântat, de la Vrancea. Aici până și ploile țes, nemuritoare, magice legende, iar norii rătăcitori le povestesc plângând depărtărilor.
Ploaie moc?neasc? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83336_a_84661]
-
al culturii românești. “Poeta se destăinuie, Își scoate sufletul la vedere, se vrea Înțeleasă, dorește ca cititorul să știe adevărul despre o viață, viața ei, socotind că astfel va realiza, va Închina un necesar elogiu frumuseții ori... imperfețiunilor naturii umane, rătăcitoare la răscruce de spații, timpi, istorii, În căutarea fabulosului paradis pierdut!”( Calistrat Costin). ( fragment din prefața realizată volumului “Viața la imperfect” semnat de Eleonora Stamate. Răsfoind “paginile” internetului găsesc următoarea informație: “Luni 6 iunie 2011, amfiteatrul școlii nr. 10 ”D.
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lui Don Quijote, după ce primise toate tainele și după ce osândise cu multe și înțelepte vorbe cărțile cu istorii cavalerești. Se afla și notarul de față, și spuse că el nu citise niciodată în vreo carte cu istorii cavalerești ca un cavaler rătăcitor să fi murit în patul lui așa de împăcat cu sine și de convențional, pentru a nu spune mediocru, ca Don Quijote, care, în mijlocul jelei și al lacrimilor celor care se aflau acolo, își dete duhul, vreau adică să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
încă vii... O nostalgie ne cuprinde și ne surprinde un nespus de dureros fapt care vinde și-n timpul nostru pe Iisus. A fost un Paradis odată și-o lume plină de minuni, o veșnicie înșelată de ale noastre slăbiciuni. Rătăcitori pe-aceste valuri care încarcă și descarcă fulgere, tunete-ntre maluri la care nu e nicio barcă; Din idealurile firii de foste armonii și taine mai sunt doar urmele iubirii printre cutremure și spaime. Trăim pe semne de-ntrebare, iluzii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață în pârău Gândul meu zboară departe Bate-un vânt rătăcitor În fereastra de la tindă Dorul meu cheamă alt dor Din scrisoarea de sub grindă
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în undele delta! ceru Zeul Concentrării. Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență, prinseră de subțiori ghemotocul uman rătăcitor cu gândul prin cosmoparcul tinereții lui. Oare n-ar putea încremeni pentru totdeauna această clipă fugară? Ca un serafic țipăt de viori... Ca insolita dulceață a unui fulgurant ferăstrău de senzații de-a lungul întregului trup...". - Mai ai de trăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
topesc... S-a ridicat în picioare și Magnoliei s-a adresat: -Tu! Ființă muritoare, crudă, și nedreaptă, de ce atât de aspru, mă judeci oare? Cum poți, fără milă, să mă îndupleci?... Să renunț la iubire și să rămân, un spirit rătăcitor în nemurire... -Tu, ești doar în imaginea mea... nu ești aievea, nu ești nimic... Nu, Spirite, nu se poate, mergi în pace, vântul să te poarte. Trebuie să înțelegi că mai mult ai suferi dacă te-ai căsători. Preferi, tu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-n nemurire să culegi o posibilitate? Nu, așa ceva nu se poate! exclamă Magnolia, în speranța că l-a convins pe Spirit să renunțe. -O zână! Ori prea mult te doresc, ori am mintea rătăcită, dar știu că în veacuri spirit rătăcitor ce tu-mi dorești, de dorul tău eu am să mor. -Tu! Ești și vei fi pe vecie nemuritor, de aceea tu nu poți să te stingi. Acolo, unde stai de veghe, sigur din neamul tău îți vei găsi pereche
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dezamăgit de refuzul zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit, dar nu avea cum pentru că în calea lui înspre univers l-au acoperit norii. Învăluită în durere i-a transmis toată dragostea ei imposibilă. S-a făcut târziu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nu pot nicidecum accepta intervenția și influența Lui directă (fără de care spui tu că nu se poate) în viața mea proprie. Nu cred în miracole, nu cred în vise profetice, nu cred deloc în existența îngerului păzitor, nici măcar în spiritele rătăcitoare ale celor morți nu cred, căci îți zic: de la morți, nu există sol care să aducă vreodată vreun cuvânt! Toate acestea-s numai niște aiureli, niște născociri neroade și care plictisesc teribil. Oare chiar crezi că mam prostit până într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
și Ise ale lui Nobutaka și forța provinciilor lui Kazumasu, urma să aibă o armată de aproape șaizeci și două de mii de oameni, număr care putea aproape să rivalizeze cu al inamicilor. O CEAȘCĂ DE CEAI Omul arăta ca un călugăr rătăcitor, dar avea pasul unui războinic. În acel moment, urca pe drumul Shufukuji. Unde mergi? strigă străjerul clanului Shibata. Eu sunt, răspunse preotul, dându-și pe spate gluga călugărească. Santinelele făcură semn spre palisada dinapoia lor. La poarta de lemn stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Stelară. Apoi nu mai văzu nimic, ci simți numai, frapat de precizia cu care înțelegea tot ceea ce i se întâmpla. Solouri abrupte și interminabile ale unor interminabile instrumente cu coarde îi defrișară aproape imediat ultimile licăriri ale lucidității. Mort viu rătăcitor prin sfere, obosit, frânt, Clossettino explodă din nou, diferit însă de această dată, ultima, contopindu-se și revenind în Întreg, locul de unde cândva plecase spre Pământ. Se alătură Întunericului, undeva la marginea lui, fiind trecut în rândul Materiei Moarte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
umplu cu murdărie, cu scursori în descompunere, și atunci o mulțime de viermi locuiesc acolo. Și ochii lui devin cețoși până când la sfîrșit noaptea întunecată îi învelește, și urechile lui devin surde ca tăcerea mormântului. Și, în cele din urmă, rătăcitorul Fiu nechibzuit al Omului își va pierde viața, pentru că el nu a mai respectat și nu a mai păstrat legile Mamei sale divine și a adunat în el păcat după păcat. Tocmai de aceea, sunt luate de la el toate darurile
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
el păcat după păcat. Tocmai de aceea, sunt luate de la el toate darurile Mamei sale divine Natura: suflarea, sângele, carnea, măruntaiele, ochii și urechile și, în afară de toate acestea, viața cu care Mama divină Natura i-a încununat trupul. Dar, dacă rătăcitorului Fiu păcătos al Omului îi pare cu adevărat rău de păcatele sale și se desprinde de ele și se întoarce din nou cu dragoste la Mama sa divină, și dacă mereu după aceea el ascultă de legile Ei divine, el
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]