3,196 matches
-
de zona vizuală a tatălui său care se odihnea întins pe o sofa în salonul casei și mi-a dictat două nume de persoane și telefoanele lor, zicând: Notează, notează, dar vezi ca tata să nu te vadă scriind. Dacă rabinul Gross nu va fi eliberat fără întârziere, te pui în legătură imediat cu persoanele indicate". A doua zi după întoarcerea mea la Oradea, Yosef Shie a fost eliberat din închisoare. Fără nicio explicație din partea zbirilor care-l arestaseră. Intervenția șef-rabinului
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
din motive legate de răutatea care zace latentă în firea omului. Se zvonea, de exemplu, că ar fi fost un colaborator activ în slujba regimului comunist sau chiar că ar fi un agent în solda Securității. Adevărul este, bineînțeles, altul. Rabinul Rosen a avut o misiune de îndeplinit, sensibilă și complexă, într-o epocă răvășită de primejdii, reușind să se folosească de împrejurările în care își desfășura activitatea spre binele comunității sale. El a fost unicul rabin în spațiul lagărului socialist
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Adevărul este, bineînțeles, altul. Rabinul Rosen a avut o misiune de îndeplinit, sensibilă și complexă, într-o epocă răvășită de primejdii, reușind să se folosească de împrejurările în care își desfășura activitatea spre binele comunității sale. El a fost unicul rabin în spațiul lagărului socialist care a reușit să desfășoare o activitate energică și fructuoasă menită să conserve conștiința religioasă în rândurile populației evreiești care în parte și datorită activității desfășurate de rabin s-a micșorat treptat în urma valurilor de äliya38
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
spre binele comunității sale. El a fost unicul rabin în spațiul lagărului socialist care a reușit să desfășoare o activitate energică și fructuoasă menită să conserve conștiința religioasă în rândurile populației evreiești care în parte și datorită activității desfășurate de rabin s-a micșorat treptat în urma valurilor de äliya38 aprobate după bunul plac al autorităților totalitare. După cum se știe, în lumea în care trăim cu atât mai mult în regimurile totalitare prânzurile nu sunt gratuite. În schimbul privilegiilor obținute spre beneficiul comunității
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
s-a micșorat treptat în urma valurilor de äliya38 aprobate după bunul plac al autorităților totalitare. După cum se știe, în lumea în care trăim cu atât mai mult în regimurile totalitare prânzurile nu sunt gratuite. În schimbul privilegiilor obținute spre beneficiul comunității, rabinul Rosen era obligat să plătească, iar el a plătit prin servicii prestate în domeniul relațiilor publice, mai cu seamă prin elogii privind libertatea religioasă din România adresate opiniei publice din Occident. De câteva ori, aflându-se în Statele Unite, Rosen a
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
intereselor comunității evreiești din România, nici Statului Israel. În schimb, privilegiile obținute de șef-rabinul Rosen în urma acțiunii sale în străinătate aveau, din punctul de vedere al intereselor naționale evreiești, o valoare inestimabilă. După primul meu contact la București cu șef- rabinul Rosen s-a dezvoltat, în decursul anilor, o relație călduroasă de stimă reciprocă, care s-a fortificat în urma unor întâlniri la Ierusalim, la Bruxelles și la Paris. Spre adâncul meu regret, activitatea binecuvântată a acestui evreu eminent a ajuns să
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
explica avantajarea lui în alegerea bursierului republican. Nivelul meu de trai ca student nu se alimenta în exclusivitate din resurse universitare. Aportul oferit cu generozitate de rămășițele familiei mele rămase în România și în primul rând contribuția surorii mele, soția rabinului Gross, au fost hotărâtoare. Cumnatul meu călătorea destul de des la București în misiune comunitară și de fiecare dată mă invita, prin telegramă, să fiu pe peron când trenul lui se oprea pentru câteva minute în gara Cluj. De fiecare dată
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
-o și cei care au rămas sub stăpânirea sovietică, atât români cât și evrei, căci au fost trimiși în gulagurile siberiene, de unde nu s-au mai întors niciodată. În memoriile sale, publicate în anul 1986 la Geneva, Alexandru Șafran, fost rabin șef al Comunității Evreiești din România, în perioada 1940-1946, spunea: „Ultimatumul sovietic de la 26 iunie 1940 și anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la Uniunea Sovietică au fost întâmpinate cu bucurie de unii evrei de aripă stângă și comuniști. Dar
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
marker al celulelor mezenchimale) și neexprimând keratine citoplasmice (care se găsesc în mezotelioame) [19]. Tumorile fibroase pleurale localizate au fost prima oară menționate de Lieutaud în 1767 și apoi de Wagner în 1870, dar prima descriere aparține lui Klemperer și Rabin în 1931 [15]. Sunt tumori rare, existând aproximativ 800 de cazuri raportate în literatură, diagnosticul lor, rareori, făcându-se preoperator [15]. Tipic, aceste tumori se dezvoltă în spațiul pleural, dar au fost raportate și alte localizări, cum ar fi meningele
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
sovietică unde sperau să fie ocrotiți. Această categorie ajunsă la Bug era supusă represiunilor organizațiilor germane și civile ucrainene- administrația română nefiind autoritară În zonă. Toleranța autorităților românești este atestata de personalități celebre evreiești din care cităm câteva surse. Mărturiile Rabinului Șef Șafran sunt edificatoare: „Așa a fost să fie ca România să se situeze În rândul acelor țări puține.... invadate de armatele lui Hitler care nu și-au trimis fiii de obârșie evreiască să piară ăn gazul și În focul
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
luat casa. Am rămas fără casă și atunci ne-am mutat În Târgu-Mureș. Ar mai fi o Întrebare. În timpul acela, când erați În lagăr, a jucat vreun rol religia, vă rugați? Nu știu. Nu era nici o sinagogă, nu era nici un rabin - doat unul, numai că, era tratat mai rău decât noi. Nu știu, nu ne gândeam decât la... În fiecare zi era câte ceva nou... Nimic nou, slavă Domnului că nu-i nimic nou, e așa cum este. Aveați informații despre cursul războiului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
te gândeai la așa ceva. Sau nu mai țin eu minte. Dar știu că, pe lângă faptul că era și pericol... O dată nemții ne-au urmărit și noi ne-am ascuns... Era acolo un haham... Hahamul are studii apropiate cu ale unui rabin, care face tăieri rituale. Știți că la noi nu-i voie să tai nimic, nici un animal. Omul nu ia găina și se duce afară și-i taie gâtul. Nu, există un specialist pentru treaba asta. Și pentru vite, și pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
În adăposturi. Basarabia și Bucovina au revenit din nou României. Ați simțit antisemitismul? Da, concomitent cu aceste evenimente au Început și persecuțiile asupra populației evreiești. Am aflat cu durere că Într-un grup executat de către jandarmi s-au aflat și rabinul Mark* Împreună cu fiul său. Eram cu toții din ce În ce mai Înspăimântați. Care au fost interdicțiile impuse de puterea de atunci? Am fost obligați să purtăm steaua galbenă, apoi a venit ordinul de a ne muta În perimetrul ghetoului. Aici circulau tot felul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
geamul salonului unde erau internați. A fost o dragoste la prima vedere și, În pofida sărăciei, a mizeriei și a nenumăratelor neajunsuri, ne-am unit tragicele noastre destine În prezența părinților mei, a fratelui soțului meu și a cumnatei, cununați de rabinul Margoses din Vatra Dornei pe 7 iunie 1942. Nunta pe care orice fată o visează cât mai fastuoasă, cât mai bogată, o mireasă În rochie elegantă cu buchetul de flori, alături de un mire și el elegant, cu inele tradiționale, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și s-au dus În pod. Și eu mergeam după ei și mă Întreabă: „Da’ de ce ne urmărești?”. Zic: „Ca să nu ne puneți voi ceva, că eu știu ce puteți”. Nu mi-au spus nimic. Dar ce s-a Întâmplat? Rabinul nostru, care era un om... doctor, de altfel, În filosofie, avea și un copil care era elev la liceu. Au mers și i-au făcut un control acasă În sărbătoarea asta, care este o sărbătoare sfântă pentru evrei. Știți, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
albă, mai mult zahăr, că era În preajma războiului, fiecare căuta să aibă ceva. L-au Înhămat la o căruță și Își căra singur aceste alimente. Am văzut cu ochii mei asta - și scria pe el: „Uitați-vă ce a făcut rabinul”. Interesant e un lucru. L-a Întâlnit un preot, nu mai știu dacă era catolic sau ortodox. Acest preot și-a scos pălăria În fața lui și a spus: „Iertați-mă!”. Să știți, trebuie să spunem și ce a fost bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
o ceapă... Probabil Îi primea de la oamenii pe care-i ajuta... - Nu, cartofii nu-i primea - ea ducea cartofii și ceapa oamenilor În ajutor. Deci o persoană absolut ieșită din comun. După aceea am aflat că era fiica unui mare rabin, care are și un monument În Câmpulung, la care și astăzi se duc oameni și aprind lumânări. Deci probabil și această doamnă (Salomia Mishel se numea) era Învățată În casa părintească să facă bine, era un om În folosul oamenilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
era un om În folosul oamenilor - la mormântul ei din Israel sunt totdeauna lumânări aprinse, pentru că se duce lumea să aprindă lumânări... Eu nu Înțeleg cum a supraviețuit - lumea zicea că e o minune, fiindcă tatăl ei a fost mare rabin. Era singură cu doi copilași, dar a supraviețuit. „Țăranii se repezeau să ia hainele de pe cadavre”, interviu cu Beris Liviu (n. 1929) Aș vrea să-mi povestiți când și unde v-ați născut, despre familia dumneavoastră de atunci... Mă numesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
minoră, de pe timpul când la putere era Partidul Național Liberal: primar era totdeauna un avocat, Dimitriu, parcă Îl văd și acum, iar ajutor de primar era un avocat evreu, Rozen, probabil tot liberal; mai mult decât atât, foarte interesantă treabă, rabinul din Herța, că era un singur rabin, la un moment dat a murit și la Înmormântarea lui a venit lume multă, fiindcă era un om foarte cult și foarte popular. Și când s-a luat cuvântul, habar n-am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Partidul Național Liberal: primar era totdeauna un avocat, Dimitriu, parcă Îl văd și acum, iar ajutor de primar era un avocat evreu, Rozen, probabil tot liberal; mai mult decât atât, foarte interesantă treabă, rabinul din Herța, că era un singur rabin, la un moment dat a murit și la Înmormântarea lui a venit lume multă, fiindcă era un om foarte cult și foarte popular. Și când s-a luat cuvântul, habar n-am avut, dar țin minte că m-a surprins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a venit lume multă, fiindcă era un om foarte cult și foarte popular. Și când s-a luat cuvântul, habar n-am avut, dar țin minte că m-a surprins că a venit șeful Partidului Național Liberal să vorbească, fiindcă rabinul era Înscris În acest partid... Țin minte că preotul ortodox avea o casă frumoasă cu etaj - la Herța, o casă cu etaj era o excepție... Bantaș se numea el, și mi-amintesc că totdeauna când se Întâlnea tata cu el
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zis că mai mult vorbeați despre mâncare. Dar religia a avut vreun rol, vă rugați? Nu, noi nu ne rugam. Erau și care se rugau, dar noi nu... Dar erau, totuși, care se rugau? Să vă spun ceva. Era un rabin acolo, nu știu dacă a scăpat sau nu, de fapt nici nu-i știu numele, dar l-am auzit spunând„Dacă Dumnezeu a lăsat să se Întâmple asta, eu nu mai cred În Dumnezeu”. Un rabin. Eu n-am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spun ceva. Era un rabin acolo, nu știu dacă a scăpat sau nu, de fapt nici nu-i știu numele, dar l-am auzit spunând„Dacă Dumnezeu a lăsat să se Întâmple asta, eu nu mai cred În Dumnezeu”. Un rabin. Eu n-am fost crescut așa, În spirit religios... Tatăl meu era destul de religios, dar pe mine m-a lăsat În pace cu chestiunile astea. Nici acum nu-s religios: de sărbătorile mari mă duc la biserică, dar altceva... Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și meseria, că am fost croitor, și am lucrat la cea mai mare firmă... Așa a fost soarta... Elisabeta Freundlich: Vă rog frumos să Înregistrați, să nu trec cu vederea că părintele meu avea doctorat În Talmud și diplomă de rabin din Bratislava. De unde știu? De pe piatra funerară a fratelui meu din Satu Mare. Am Împietrit - cum de n-a spus În casă? El a fost comerciant, dar a avut și studii. Dumneavoastră cât de tânără erați atunci? În lagăr? 20 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
apreciați În mod deosebit. În general, ceea ce rețin eu este că nu a fost o atmosferă dușmănoasă. Eu l-am respectat pe un profesor de matematici, care a murit acolo mâncat de păduchi. În urma bolii. Dar să fi Întâlnit un rabin sau așa ceva... nu rețin să fi avut pe cineva pe care să-l respect În mod deosebit În afară de respectul pe care-l datoram fiecărui om. În baracă la noi erau destul de mulți evrei botezați, dar nu știu să fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]