1,499 matches
-
grație în care scriitorul insistă mai curând pe comedia dragostei adolescentine decât pe sentimentul erotic propriu zis. Atributul esențial al feminității este aici puritatea, iar sentimentul erotic este prezent într-o formă latentă. Erosul înseamnă în La aniversară un amestec rafinat de ludic și ingenuu pe care îl presupune vârsta eroilor. Cu toate acestea putem ghici în personajul feminin, adolescenta Elis, o feminitate plină de senzualitate, ascunsă încă de frăgezimea vârstei: „Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
dolofan”) și o poezie gravă, monologată (Monolog într-o stație de tramvai, Conversația), care vădește o influență joyceană, prezentă sporadic și în câteva poezii anterioare („nu există artere albastre / doar venele cave / cavități / caverne / cavouri / carafis”), înrâurire care se va rafina și accentua în primul roman al autoarei, Săpunul lui Leopold Bloom (1993; Premiul Uniunii Scriitorilor). În versurile din anii ’90 dominantă pare a fi rememorarea, recuperarea trecutului ca șansă de supraviețuire într-o lume sufocată de derizoriu. Ciclul de poeme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
schimbe. în general, în actul socializării copilul își pune în joc întreaga personalitate, apelând la imitații, identificare, substituire, inhibiții, hotărâre, conformare etc. Socializarea are loc numai într-un grup (familie, grupă de grădiniță, clasă școlară), care ajută copilul să-și rafineze conduitele și achizițiile, să-și creeze idealuri și aspirații ajustate în permanență la solicitările lui și ale mediului. Pentru elevii cu cerințe speciale, școala de masă reprezintă nu numai un mediu de educație instituțională, ci și un punct de referință
Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale: strategii diferenţiate şi incluzive în educaţie by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/874_a_1657]
-
unul din gardieni: O doamnă, ce vine de departe, cere îngăduința să-ți vorbească. Am refuzat eu vreodată pe cineva? Ea m-a rugat să te întreb, ceea ce am și făcut. Femeia intră. Era îmbrăcată foarte simplu, veșmintele îi erau rafinate și scumpe; mersul ei era ca al unei regine, trufaș. Îl privi pe Tommaso drept în ochi și, cu un surâs politicos și aproape afectuos, îl întrebă: Îți amintești de mine? Momentul de rătăcire al lui Tommaso a fost enorm
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
el, Descartes al nostru. Cine gândește are mereu prieteni. Nu mă îngrijorează Descartes, ci cei ce instrumentează opoziția lui față de mine și de tine. Asta-i adevărat, dar să nu-i subestimați pizma, nu este un om tolerant. Îmi voi rafina armele, dac-am să pot am să-l abordez cu demnitate. Râdeau bucuroși că se întâlniseră, bucuroși mai ales să-și recunoască miile de afinități și să lămurească oarece divergențe avute cândva. Călătoria spre Paris nu e deloc ușoară și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de la 11 ani, o superioritate în abilități lingvistice (vocabular, gramatică, scris și citit). Nu s-au înregistrat diferențe semnificative între sexe în privința coeficientului de inteligență și creativitate. E de menționat că pe măsură ce studiile privind diferențele de capacități mentale s-au rafinat (au fost corectate instrumentele de testare, croite anterior pe specificul bărbătesc, s-a luat în considerare o mai bună reprezentare statistică a fetelor în eșantion), respectivele diferențe apar neînsemnate. Astfel, în domeniul matematicii, doar abilitățile geometrice par mai pronunțate la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
postiacobine până în 1876, coexistă, în spațiul autohton, cu ceea ce Filitti numește „liberalismul clasic“, hrănit de reflecția „doctrinarilor francezi“. În această linie pe care o inaugurează, vizionar, Barbu Catargiu (portre tizat memorabil de același Ioan. C. Filitti), junimismul se înscrie organic, rafinând ipotezele pe care primii con servatori, cei de la 1855-1857, le puseseră în pagină. Acest liberalism conservator, cristalizat de junimiști, mizează, previzibil, pe autonomie individuală, pe li bertate politică și aranjament constituțional, criticând revoluția și atacând politica revoluționară ca pe un
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
care se îndreptau romanii în pelerinaj. În sărbătorile populare se regăseau îndeobște și ghicitorii care stăteau cu oglinzile și cocoșii lor sacri la dispoziția mulțimii de orice categorie socială, care ar fi vrut să-i consulte. O formă mult mai rafinată de profeție asupra naturii oracolului era oferită de sentințele Cărților Sibiline, ale căror colecții erau larg răspândite. În sfârșit, trebuie menționată credința în miracole, foarte puternică în perioada elenistică, îndeosebi în religia populară, chiar dacă nu i-a lipsit și adeziunile
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care a inspirat-o. Persecuția galeriană (303-311) a fost generală, violentă, nemiloasă, fără ficțiuni, fără subtilități și fără nici o atenuantă în aplicarea edictelor emanate, pe când cea liciniană, încolțită în mijlocul subtilităților și localizată îndeosebi în regiunea Pontului, a fost mult mai rafinată în alegerea supliciilor și foarte sadică în osândirile la moarte, era mult mai studiată prin metodele de luptă: Ca și cum ar fi trebuit să-și depășească în chip orgolios predecesorul într-o întrecere de fărădelegi, se mândrea prin inventarea unor noi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
redea realitatea, ci să-i sugereze sensul. Linia la el nu povestește, nu ilustrează, nu vede o realitate văzută și revăzută de toată lumea. La Klee, traseul grafic este încărcat de semnificație transmițând hipersensibil realitatea sa interioară. La Klee cromatica este rafinată, îndelung gândită și orchestrată. Desfășurate pe suprafețe plane, tonurile sugerează adâncimi, în ritmurile unei realități interioare. Recursul la arta naivă îl ajută să uite lecțiile academice, care pentru alții devin o povară. La polul opus al acestei sensibilități delicate se
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cercul cu dimensiunea normativă, adâncind critica particularismului statului modern. Trebuie însă să observăm o mică revizuire a acestei critici. Statele moderne sunt nu doar prea particulariste pentru gustul lui Linklater, ci și prea universaliste (Linklater 1998: 27). Aici, el își rafinează critica timpurie a particularismului, recunoscând argumentele feministe și postmoderniste conform cărora universalismul riscă să ignore sau să reprime grupuri marginalizate sau vulnerabile, dacă nu respectă diferențele legitime. Însă Linklater rămâne fidel criticii Iluminismului la adresa sistemului statelor suverane și proiectului de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
fiind, astfel, filtrate de toate impuritățile și devenind ele însele pure, adică demne de a se transforma în text. Desigur, estetica urâtului promovează, într-un fel, această menire a artistului, fie el scriitor, sau de orice altă natură, de a rafina realitatea, chiar jertfindu-se pe sine. Iar jertfa creatorului este un fapt mitic, care nu mai are nevoie de niciun alt fel de explicații, el venind de la sine, ca un fel de acceptare și de resemnare tragică a menirii artistului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
și care îl face să se cutremure adevărul întregii ființe, adevărul întreg care cuprinde toate dimensiunile și care se arată sub forma unei epifanii."60. Revenind la importanța textului, fie el excesiv intelectualizat, până la ermetism, sau, dimpotrivă, senzorial pe alocuri, rafinat până la neputință, sau virginal și sălbatic e cert că acesta reprezintă puntea de legătură, între realitatea intimă, personală și cea obiectivă, exterioară, a autorului. Ceea ce nu impune, textul sugerează, prin intermediul metaforelor, care pot trăda, la rândul lor, idei și sentimente
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În funcție de raportul cu puterea. Dar, cu toate astea, nu se poate ca Todorov, foarte tînăr, e drept, la 24 de ani, să nu se fi Întrebat de ce În Franța idealului omului nou era Încă viu, la un intelectual atît de rafinat ca Barthes, de pildă. Încă ceva: Barthes și Genette, scrie Todorov, au fost oamenii care i-au Îndrumat cariera științifică franceză, Într-un moment În care, ajuns la Sorbona și trimis finnd cu o scrisoare de recomandare la istoricul literar
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de supraveghere. O supraveghere instrumentalizată de mai-marii acestei lumi, prinți și regi, lideri politici sau prim-miniștri, atâția Hamlet și atâția Polonius! Ei sunt cei ce se află la originea acestor inițiative menite să le întărească poziția și să le rafineze strategiile. Pentru ei, supravegherea nu are nimic gratuit sau pervers, ea beneficiază de legitimitatea proprie statutului lor: orice surplus de informație înseamnă un surplus de putere. O axiomă de mult timp însușită de cei atotputernici. Supravegherea, mai ales cea politică
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
cu deplină îndreptățire, că piesa lui Federico García Lorca anunță, premonitoriu, modelul supravegherii integrate ce s-a impus în societățile totalitare și care, sub o altă formă, desigur, a cunoscut o dezvoltare exponențială în societățile occidentale actuale. Tehnicile s-au rafinat, procedeele s-au diversificat, dar, în esență, Casa Bernardei Alba ne oferă un concentrat al acestui tip de supraveghere. Toate acestea confirmă faptul că, în ciuda îmbătrânirii mijloacelor scenice, calificate adesea ca arhaice, teatrul a descoperit și a prevestit practici de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
interdicții ce-și propun a priori să diminueze, ba chiar să stârpească orice reacție subversivă a sălii, cât și orice derivă estetică sau filosofică în raport cu normele impuse artei în general și teatrului în special. Să amintim că, pentru a-și rafina intervențiile, puterea a încetat, începând dintr-un anumit moment, să se mulțumească doar cu o intervenție finală în timpul repetiției generale - unde acorda sau nu dreptul de prezentare publică după operarea modificărilor cerute - pentru a trece la o supraveghere progresivă, exercitată
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mai sunt/ acum voi pleca spre un țărm cunoscut." Poemul amintește vag de Arghezi. N. Manolescu îl citează pe Macedonski, comentând poezia lui M. Ursachi. Crinii, rozele, flori și hiacintul, rubine și topaze, valuri de aur vin cu o hipersensibilitate rafinată de parfum și culoare pentru lumea de senzații a lui M. Ursachi: "vom mai străbate iubito, vom mai străbate/ drumul acela de roze ". Expansiunea fanteziei strălucește și trece prin noi ca soarele sub nori, ca un vis la care suntem
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sunt prezentate cu titlul de „exotice“; par ele apetisante, dar nu se includ sub nici o formă* în meniu. * Aici trebuie să vă povestesc prima mea eroare gravă din cariera de gospodină; trăiam de câteva luni cu numărul unu, îmi mai rafinasem și eu un pic meniurile și cumpărasem d-ale gurii ca pentru o masă regească - roșii, salam și pâine... Pe atunci simțeam însă o permanentă nevoie de schimbare și, dacă tot mă aflam în piață, artista din mine a hotărât
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
faptul de a fi „marginal”. Spre deosebire de mulți dintre contemporanii săi și de mulți dintre ai noștri, Bacovia n-a fost atins de mondenități. Mondenitățile îl țin departe pe scriitor de „mulțimea anonimă”, de „ecourile de revoltă și de jale”. Ele rafinează anumite percepții, dar subțiază fondul gîndirii. Mondenul e, fatalmente, superficial, plezirist, convențional. Ca să fie agreabil, ajunge de se neagă uneori pe sine. Marginalul rămîne fidel senzațiilor și ideilor sale și mai larg comprehensiv. Următoarea mărturisire făcută de pianista Héllène Grimaud
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
impulsul livresc, greu de controlat înainte, contactele biografice și culturale făcute în cei trei ani care s-au scurs de la debut (Șerban Axinte a devenit, între timp, student al Literelor ieșene și membru activ al cenaclului "Outopos"), i l-au rafinat sensibil. În locul influențelor brute din poezia românească, discursul liric este acum scurtcircuitat de inserții poematice de sorginte italiană în special Salvatore Quasimodo, Giuseppe Ungaretti, Eugenio Montale vor fi contribuit, de bună seamă, la configurarea "arhitecturii" textuale noi, de care autorul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lor și vitezei necesare transportului. Proteinele motorii care se deplasează de-a lungul filamentelor actinice sunt membre ale superfamiliei miozinelor. Proteinele motorii care se deplasează de-a lungul microtubulilor sunt membre fie a kinezinelor fie a dineinelor. Celulele posedă sisteme rafinate de control al activității proteinelor motorii. Proteinele motorii realizează deplasarea structurilor (travaliu mecanic) prin consum energetic rezultat din hidroliza moleculei de ATP. Superfamiliile miozinelor și kinezinelor cuprind numeroși membri. Fiecare tip de proteină motorie complexă este codificată la om de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
al poemelor din 1957 constă în metaforismul lor decorativ și facil („Vântul, flăcău viclean / coboară ușor lângă garduri”, „Curcubeul, / Făt-Frumos veșnic tânăr, / veșnic îmbujorat”), în timp ce calitatea de bază este că unele texte prefigurează totuși tranzitivitatea pe care poetul o va rafina ulterior: „Vântul trântește poarta, ferestrele, / copacii se închină în fața omului / noaptea ieșit în bătătură. / Cu palmele întinse numără primii stropi de ploaie / și inima arde: Ieri a făcut arătură, / azi a pus semințe, / mâine semințele vor încolți. Vântul se potolește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
1985). În privința alianței cam diabolice între cultură și economie, ea a decis să răspundă destul de unanim că aceasta era doar o falsă problemă. În prezent, studiile economice despre publicuri fac furori, iar la cursurile de gestiune se predau cunoștințe foarte rafinate despre tehnicile de marketing și "comportamentele consumatorilor" (cf. Christian Pinson și Alain Jolibert, "Comportement du consommateur", în Yves Simon și Pierre Joffre [coord.], Encyclopédie de gestion, Économica, Paris, 1997, pp. 372-475). Economiștii disting momentele consumului (decizie, act, satisfacere) și factorii
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
în detrimentul timpurilor, limba indienilor Hopi este mai bogată în moduri decît în timpuri etc.). "Indivizii decupează lumea conform culturii și tradițiilor lor, dar și conform necesităților vitale și stimulilor cu care sînt confruntați: este de la sine înțeles ca eschimoșii să rafineze distinciile privind zăpada, iar coreenii pe cele privitoare la orez" (J.M. Klinkenberg, 1996:152). Este esențial să remarcăm faptul că cele două categorii (motivarea și arbitrariul) se intersectează:un același semn poate fi codificat (iconic) după reguli diferite (în funcție de cultură
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]