1,394 matches
-
care o expune cu ajutorul metaforei ecranelor: opera literară este un ecran situat între ochi și lume, iar acest ecran poate fi de trei tipuri, în funcție de estetica căreia i se supune. Dintre aceste trei ecrane (cel clasic, cel romantic și cel realist) el îl alege pe ultimul, pentru că i se pare că deformează cel mai puțin realitatea: « un simplu paravan de sticlă, foarte subțire, foarte limpede și care se revendică a fi atât de transparent, încât imaginile îl străpung și se reproduc
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
cuvinte din Noul Testament: Feodor Dostoievski este un reprezentant al realismului literar pentru că prezintă cu fidelitate aspecte din viața și societatea contemporană. După cum singur avea să recunoască: « Mi se spune că sunt un psiholog; nu este adevărat, eu sunt doar un realist în sensul mai înalt al cuvântului, adică un realist care înfățișează toate adâncimile sufletului uman ». Primele opere ale scriitorului, în special "Oameni sărmani", aparțin, conform lui Vissarion Belinski, realismului social, datorită capacității de a analiza discrepanțele uriașe dintre viețile bogaților
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
realismului literar pentru că prezintă cu fidelitate aspecte din viața și societatea contemporană. După cum singur avea să recunoască: « Mi se spune că sunt un psiholog; nu este adevărat, eu sunt doar un realist în sensul mai înalt al cuvântului, adică un realist care înfățișează toate adâncimile sufletului uman ». Primele opere ale scriitorului, în special "Oameni sărmani", aparțin, conform lui Vissarion Belinski, realismului social, datorită capacității de a analiza discrepanțele uriașe dintre viețile bogaților și cele ale săracilor din societatea rusă. Influențele lui
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
i se atribuie inițierea curentului nominalist oxfordian, deși în ultimii ani această teză este infirmată, considerându-se că nominalismul nu a fost niciodată un curent atât de dominant în Oxford: în paralel, erau extrem de active un curent augustinian și unul realist, cu care reprezentanții nominalismului au avut multe dispute. Ockhamismul s-a infiltrat însă mult mai sistematic la Paris, unde chiar reprezentanții augustinianismului îi adoptau filosofia naturală. În secolul al XV-lea are loc o renaștere a școlilor scolastice de gândire
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
Condamnarea din 1277 fusese un precedent favorabil în acest sens). În conformitate cu aceste principii, lumea este alcătuită dintr-un număr de indivizi izolați care nu au nimic în comun (și Ockham afirmă aceasta cu convingerea că respectă cuvântul lui Aristotel). Din moment ce realiștii eșuaseră în identificarea unui concept substanțial comun despre Dumnezeu și despre indivizi, deoarece universaliile totuși nu se aplică indivizilor (cum fusese cazul la Toma în "De ente et essentia", de exemplu, cu conceptul de esență), înseamnă că nu trebuie să
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
Fiecare individ sau natură este un ce, este deja individuat, deci nu se justifică să-i căutăm un principiu de individuare. Ar fi un efort inutil. Ceea ce trebuie să explicăm nu este individul, ci conceptul universal. Este o inversiune totală: realiștii porneau de la universal și considerau necesară explicarea unui „mirabil” care era individualul; odată cu Ockham pornim de la individual iar ceea ce rămâne de explicat (ca „mirabil”) este tocmai universalul. Cum s-ar putea explica așa ceva, din moment ce singura realitate este cea a individualului
William Ockham () [Corola-website/Science/299422_a_300751]
-
știință la un loc în panteonul artiștilor de renume, în locul realizării unor opere ample dedicându-se desenelor și gravurilor cu tematică satirică. Desenele sale sunt anecdotice, dar nu în maniera sentimental-anecdotică a lui Gerome (în secolul al XIX-lea), ci realist sagace și usturător morale. Realismul lor le conferea o actualitate în contemporaneitatea sa, abordând, totuși, temele uzitate la modă, cum ar fi mitologia, scene bucolice, religioase și portretistică. Stilul aparte al lucrărilor sale a generat rapid o nouă percepție a
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
italian au fost duse cu deosebit curaj și mare pricepere păianjenii se aseamănă cu unele specii de furnici nici un segment al societății nu a fost lăsat neatins de procesul epurării pe scurt constă în folosirea unor termeni neutri în locul unora realiști sau neplăcuți hr au fost cuceriți ei înșiși de civilizație guvernul pakistanez trebuia să fie ținut la curent constituirea episcopatului monarhic și afirmarea deplină a suveranității papale hofmannsthal vedea în cultura engleză cel mai bun loc rezervat artistului amenințarea cu
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
narațiune despre el - ” Ce știi (înțelegi) <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>tu </i></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">despre anii 50 </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">(respectiv comunism, pictură realist socialistă etc.)</spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">?” </spân></spân></p> 2. Artă și definițiile ei - ”Dar realismul socialist <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>nici nu e arta</i></spân></spân><spân style="font-size
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
skill and imagination in the creation of aesthetic objects, environments, or experiences that can be shared with others.") Definiția și evaluarea artei a devenit problematică mai ales de la începutul secolului 20. Richard Wollheim face distincție între trei moduri de acces: realist, unde calitatea estetică este o valoare independentă de orice punct de vedere uman; obiectivist, unde calitatea estetică este deasemeni o valoare absolută, dar dependentă de experiență umană generală; și pozitia relativistă, în care calitatea estetică nu este o valoare absolută
Artă () [Corola-website/Science/296545_a_297874]
-
Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini (n. 22 decembrie 1858, Lucca, Italia - d. 29 noiembrie 1924, Bruxelles, Belgia) a fost un compozitor italian de muzică de operă, reprezentant al curentului artistic realist numit în Italia "verismo" (conform cu termenul din italiană "vero" = adevărat). Puccini s-a născut într-o familie cu tradiții muzicale. Tatăl său, Michele, conducea orchestra orășenească din Lucca, era organist al Domului din localitate și compusese câteva opere de calitate
Giacomo Puccini () [Corola-website/Science/298466_a_299795]
-
forma unui documentar Radio 1. În 2011, Banks a participat la programul BBC Radio 4 "Saturday Live", unde și-a reafirmat ateismul și a explicat că moartea este o parte importantă „a totalității vieții”, ceea ce presupune că ar trebui tratată realist, nu cu teamă. Banks a apărut în programul de televiziune "Question Time" al celor de la BBC, o emisiune de discuții pe teme politice. În 2006, Banks a condus spre victorie o echipă de scriitori în cadrul unei ediții speciale a emisiunii
Iain Banks () [Corola-website/Science/308146_a_309475]
-
viu și au folosit în tehnica lor mijloace adecvate. Așa erau Fritz von Uhde, Fritz Mackensen, Leopold Graf von Kalckreuth și Heinrich von Zügel. Pe aceștia, Băncilă i-a prețuit cu precădere și mai ales pe Franz von Lenbach, un realist münchenez care a căutat să reprezinte oamenii cu tipicul lor chiar dacă a urmat căile Renașterii în opera lui. Lenbach a pictat și portretul unei verișoare de-a lui Băncilă și lucrarea a apărut în reproducerile expozițiilor care s-au făcut
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
care aparțin acestei categorii se remarcă prin: lipsă de imaginație, inhibiție, inflexibilitate, o anume incapacitate de a elabora proiecte pe termen lung. Artistic, care are ca trăsături dominante: imaginația, intuiția, independența. Ca trăsături negative aceste persoane sunt dezordonate, emotive, nepractice. Realist De regulă, aceste persoane se implică în activități care nu implică sau implică în mică măsură relații sociale, negocieri. Se remarcă prin spontaneitate, stabilitate, simț practic, etc. Tipul social Persoanele care aparțin acestei categorii tind să fie sociabile, prietenoase, amabile
Motivație () [Corola-website/Science/306566_a_307895]
-
va trezi multe controverse și comentarii, cu caracter mai mult politic, decât artistic. "Pluta Meduzei" este, mai presus de orice, o revoluție în pictură, iar în istorie intră valoarea artistică a tabloului și nu interpretările politice. Scena prezentată atât de realist a fost subordonată regulilor riguroase ale compoziției clasice. Ecoul romantic este determinat de gama de culori și de jocul de lumini și umbre. În anul 1820, Géricault pleacă în Anglia împreună cu prietenul său, litograful Charlet. "Pluta Meduzei" urmează să fie
Théodore Géricault () [Corola-website/Science/306753_a_308082]
-
satele vecine, din cele ale călugărițelor de la mănăstire sau ale vizitatorilor. Istoricii de artă presupun că pictura murală „Proorocul Daniil” ar fi de fapt un autoportret al artistului. Între anii 1858-1860, Grigorescu a pictat interiorul bisericii într-un stil laicizant realist inspirat din compozițiile vestiților pictori ai Renașterii: Tizian, Rafael Sanzio, Rembrandt, Bartolomé Murillo, Leonardo da Vinci etc. La Agapia, atât icoanele, cât și pictura murală, se dovedesc de o calitate superioară, rezultat al contactului, fie și indirect, cu arta marilor
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
(sau Abailard) (1079 - 21 aprilie 1142) a fost filosof, logician, teolog francez. A studiat cu nominalistul Roscelin iar la Paris a fost elevul realistului Guillaume de Champeaux. Printre controversele purtate de Abélard se numără și aceea cu Fulbert, a cărui nepoată Héloïse a fost elevă, iubită și soție secretă a lui Abélard. Din anul 1118 se retrage la mănăstire. Abélard a jucat un rol
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
moralitate ce poate fi abandonată pentru interesele statului și menținerea puterii sale. Influențele clasice ale realismului în cadrul relațiilor internaționale apar și în opere ca "Arta războiului" de Sun Tzu, "Leviatanul" de Thomas Hobbes sau "Despre Război" de Carl von Clausewitz. Realiștii consideră că omenirea nu este deloc binevoitoare, ci mai degrabă auto-centrată și competitivă, perspectiva care este împărtășită și de teoriticieni ca Thomas Hobbes, considerând că natură umană este egocentrică și conflictuală. Este eliminată ideea că natură intuitivă a unei persoane
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
și aplicarea informațiilor complete și exacte, statul fiind suveran și ghidat de un interes național. Sistemul internațional este anarhic, neexistând nicio autoritate internațională sau o putere divină, astfel statele sunt lăsate pe cont propriu pentru a-și asigura propria securitate. Realiștii consideră că statele suverane sunt principalii actori ai sistemului internațional, o atenție specială fiind acordată competențelor căci acestea au cea mai mare influență pe scenă internațională. Instituțiile internaționale, organizațiile non-guvernamentale, corporațiile multinaționale, persoanele fizice și alte sub-state sunt văzute ca
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
este limitată doar de puterile opuse. Cu toate acestea, se ajunge la o dilema privind securitatea căci creșterea securității poate duce către instabilitate atunci când o putere opusă își fabrică propriile arme ca un răspuns (cursa înarmărilor). Securitatea devine astfel nulă. Realiștii cred că nu există principii universale cu care toate statele se pot ghida în acțiunile lor. În schimb, un stat trebuie să fie întotdeauna conștient de acțiunile statelor din jurul lui și trebuie să se utilizeze o abordare pragmatică pentru rezolvarea
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
de distrugere în masă. Unele elemente ale relațiilor dintre state nu sunt la vedere, iar statele care înșală sunt denumite state brigante sau "rock state". Realismul este o teorie pesimistă care susține că omenirea se află într-o competiție aspră. Realiștii se resemnează, asemeni lui Hans Morgenthau, care susține că "nu există o scăpare de răul puterii, orice am face". Americani însă consideră că efortul individual poate rezolva problemele și nu agreează ideea că războiul va persistă indiferent ce am face
Realismul în relațiile internaționale () [Corola-website/Science/303284_a_304613]
-
linia clară”, care este caracterizat prin lipsa totală a umbrelor și a negrului, o linie neîntreruptă și proporționalitatea realistă. Acest stil este considerat un stil “încetinit” datorită faptului că nu există linii dinamice, de fugă. Alt stil franco-belgian este cel realist, care încearcă să arate foarte convingător și natural, dar în același timp să mențină acea conștiență a faptului că este un desen. Mai trebuie menționat și stilul comic-dinamic cu o linie de grosime variată și niște desene foarte agitate. Cel
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
anumiți artiști de bandă desenată au întregi arhive de fotografii după care se inspiră și care le folosesc pentru a desena anumite lucruri mai complicate care nu sunt ușor de memorat. Stilurile artistice în general sunt categorisite în două: -Stilul realist cunoscut și sub numele de stilul de aventură datorită faptului că a fost elaborat pentru benzile desenate de aventură în anii `30, acestea având nevoie de un stil mai matur și mai realist care se baza pe proporții anatomice și
Carte de benzi desenate () [Corola-website/Science/299442_a_300771]
-
înconjoară, știința urmărește să explice conceptele care apar în viața de zi cu zi. Reprezentanți: Hilary Putnam, Richard Boyd, Ernan McMullin, Stathis Psillos Teze: Realismul științific, numit și empirism naiv, este perspectiva filozofică conform căreia natura universului corespunde postulatelor științifice. Realiștii consideră că lucruri precum electronii și câmpurile magnetice există. Este naiv în sensul că majoritatea savanților iau aceste postulate drept adevăruri care nu au nevoie să fie falsificate (verificate). Reprezentant: John Worrall Conform realismului structural, știință nu poate cunoaște conținutul
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
Imre Lakatos. Principiul afirmă că, pentru a fi util (sau chiar numai științific), un postulat științific (fapt, teorie, lege, principiu), trebuie să fie falsificabil, adică să poată fi verificat și infirmat. Deci ceea ce contează nu este confirmarea (cum ar crede realistul naiv, ci infirmarea, adică falsificarea ipotezelor prin intermediul experimentelor respectiv a observațiilor. Ipotezele și teoriile sunt doar atât timp considerate adevărate, până când sunt infirmate. Popper a descris falsificabilitatea cu ajutorul observațiilor următoare, parafrazate dintr-un eseu din 1963 numit "Speculație și infirmare
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]