1,376 matches
-
Metoda antitezei în lirică - atunci când e ostentativă - este urmărită de schematism și de retorismul ieșit dintr-un contrast valorificat pe două momente bine distincte: ieri și astăzi. Trebuie să subliniem că, exceptând unele poezii alcătuite pe vizibila antiteză, realizate prin recuzită poetică desuetă, volumul lui Al. Andrițoiu are în bună parte o compoziție organică ridicată pe momente de viață veridice ce se întrepătrund firesc, un suflu tineresc, năvalnic, câteodată traducător al înnoirilor vertiginoase care au avut loc în patria noastră. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
tributare manierismului epocii, uneori prețioase, însă adesea nu lipsite de forță. Multe dintre piesele volumului sunt de fapt poeme de dragoste, tentative de a comunica sentimentul prin notarea câte unei stări lăuntrice căreia iubirea îi este asociată, stare resuscitată prin recuzita citată aluziv și adecvată plastic. Imaginile ușor „suprarealiste”, voit bizare, ivite dintr-un mod intelectual și descriptiv de a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
stări lăuntrice căreia iubirea îi este asociată, stare resuscitată prin recuzita citată aluziv și adecvată plastic. Imaginile ușor „suprarealiste”, voit bizare, ivite dintr-un mod intelectual și descriptiv de a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport al meditației lirice („Adu-mi aminte/ curățam cartofi amândoi în bucătăria strâmtă/ mirosea a gaz și a ziar încins/ când becurile se ardeau lorca intra în granada” etc.), definind un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
sfârtecarea. Prezentul lui Ishiguro e un incident banal, după care se ascunde un coșmar afectiv. Lanark străbate bezna aventurilor lui fără să simtă nimic. Romanele Desperado sunt romane de oameni bătrâni. Tinerețea romanțioasă a pierdut demult partida, a ieșit din recuzită. Eroul Desperado e dependent de trecut. Hawksmoor nici n-ar exista dacă n-ar avea un dublu în trecut, cu care se și contopește în final, în aprehensiunea răului. Când eram orfani se bazează exclusiv pe frânturile de amintire care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care acesta îl prezintă în mod „viclean” ca fiind aproape confundabil cu sine). Romanele Pont des Arts (1999) și Maramureș (2001; Premiul Uniunii Scriitorilor) continuă narațiunea din Hotel Europa, formând împreună o trilogie unitară prin temele abordate, prin personaje, recuzită și tramă narativă generală, precum și prin caracteristicile scriiturii. Critica a formulat aprecieri diferite despre componentele trilogiei; Pont des Arts a fost mai puțin prizat decât Hotel Europa, în vreme ce Maramureș a fost salutat cu entuziasm, ca o capodoperă. Diferențele nu sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
analitică ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Uitase de mult de unde pornise, fură fără rușine, oprimă fără milă și fără frică de Dumnezeu, predă lecții cinice de spoliere celor de-o teapă cu el. În rest, se îngrijește să etaleze un fel de viață mai „subțire”, cu recuzită, obiceiuri și figurație potrivite cu noile lui cinuri. Pragul ultim al ignominiei lui Păturică este imaginat de autor a fi trădarea și uciderea lui Tudor Vladimirescu în schimbul isprăvniciei pe două județe. Dar roata norocului intră impetuos pe panta ei declinantă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
aici revalorificarea titanismului și a religiei panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări, în textul programatic: „A încerca să vorbesc despre mine / înseamnă să vorbesc despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
a fi ridicol la scenă deschisă. În schimb, el își calculează atent efectul fiecărei combinații de cuvinte. Cu o generozitate care, în fond, nu-l costă, presară în aproape toate poemele sale diamante, aur și stele, știind sigur că această recuzită, oricât ar considera-o unii desuetă, are o valoare poetică în sine. ALEX. ȘTEFĂNESCU SCRIERI: Poziția aștrilor, București, 1967; Călătoria de seară, București, 1969; Imnuri către amurg, București, 1970; Poeme de dragoste, București, 1975; Eseuri asupra stării de grație, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
mai ales de noțiuni referitoare la corpuri ale căror proporții depășeau puterea de cuprindere a omului: ta perata erau limitele presupuse și deduse, limitele pământului, ale mării, ale cerului, ale astrelor, ale universului însuși, deci limitele care făceau parte din recuzita teoretică a unor cosmologii forjate pe baza imaginației. Întrucât nu puteau fi experimentate direct, ele erau „cunoscute“ prin delegație: parcurgerea unor suprafețe de asemenea proporții nu stătea decât în putința zeilor. De aceea, în două din locurile unde apare în
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu-și găsesc suportul în operă) devin semnificative; pictura lui G.D. Mirea semnalează un gust care devine tot mai pregnant în epocă și care pregătește ecloziunea decadentă de la sfârșitul secolului. Misticismul, ocultismele, ezoterismele, satanismele și liturghiile negre fac parte din recuzita literaturii și artei decadente către care deschid prozatori precum Barbey D'Aurevilly cu Preotul căsătorit și ciclul Diabolicelor, K.J. Huysmans cu Liturghia neagră, Villiers de l'Isle Adam cu Povestiri crude și insolite sau Catulle Mendès cu Monștri parizieni; Prizbizewsky
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personală gândirii sale; el ne dă esența mitologiilor, religiilor, istoriei prin mijloace pur plastice"47. Cultul frumosului și al "luxului necesar" se acordă cu Inerția, în opinia lui Lucie-Smith. Moreau obține în pictură efectul pe care-l generează acumularea unei recuzite luxoase în poezia parnasianului Leconte de L'Isle. "Moreau era apărătorul a două principii direct legate, celui al Frumuseții Inerției și cel al Luxului Necesar. Bogăția detaliilor servea infinit mai bine artei, în ochii săi, decât o simplitate împinsă la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
von Stück și una mai puțin vizibilă asupra lui Hans Thoma. Cel mai influențat de către Böcklin dintre pictorii români, Kimon Loghi, elevul lui Franz von Stück, își va descoperi afinitatea cu pictura acestuia și va prelua o bună parte din recuzita sa picturală, idilizând excesiv pe portativul temelor sale sau introducând uneori ceva din dramatismul statuar al viziunii acestuia în abordarea unor teme și personaje din folclorul autohton. Ștefan Popescu se pronunță en conaisseur în 1895, manifestându-și deschis admirația: "La
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
i-ar fi fost inspirat chiar de Carmen Sylva în urma unei conversații, în care "morala" este definitorie pentru credo-ul simbolist: "eu nu zugrăvesc lucruri, ci idei și sentimente"94. Operând în cadrul tiparului tematic al lui Memento mori, cu o recuzită alegorică consacrată, pictorul realiza un tablou melancolic înfățișând un cadavru învelit în giulgiu, așezat pe un pat mortuar, având la picioarele patului obiectele investite simbolic ale profesiei militare, coiful, lancea, scutul; ale plenitudinii vieții, cupa deșertată, mandolina, și cartea, simbol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lancea. Astfel echipată militar și orientată postural, Atena pare să lanseze o provocare, însă provocarea reală se regăsește la nivel simbolic și se află în mâna ei. Zeița întinde către spectator sau doar recomandă printre celelalte embleme care-i compun recuzita războinică, printre care chipul-medalie al Meduzei placat pe armură în dreptul pieptului, o altă figură, care nu are nimic în comun cu alura războinică a divinității elene, dimpotrivă, ca o mică statuetă de tanagra stă Nuda Veritas, care ține în mână
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
reificat. Din fundalul de cărămiziu-ocru este eliminat complet orice detaliu, ca și cum Loghi ar vrea să ne ofere un portret în efigie. În Prințesa Bizantină (1908), Loghi creează atmosfera cvasiteatrală a portretelor care se detașează pe fundalul unui peisaj oniric, din recuzita căruia fac parte un castel, un lac, lebede, pădurea. Prințesa are aerul melancolic-visător care o integrează numaidecât fundalului, pare să emane din el și să-i aparțină deopotrivă, deși există la Loghi această propensiune spre artificialitate care se relevă ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prințesa are aerul melancolic-visător care o integrează numaidecât fundalului, pare să emane din el și să-i aparțină deopotrivă, deși există la Loghi această propensiune spre artificialitate care se relevă ca teatralizare a compozițiilor sale, cu un cadru și o recuzită împrumutate adesea din pictura simbolistă germană, și cu un motiv autohton, de obicei de factură folclorică. Ca și în Orientala sau Trufie patriciană, semnătura princiară și marca unei alterități înnobilate de distanță, fie istorică, fie geografică, poate fi localizată la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
valorificând un simbol funerar românesc, "pasărea sufletului"215, depășește orizontul simbolist-rodinian prin sublimarea elementului folcloric și a formelor ancestrale în arta modernă. Panoul decorativ al lui Loghi introduce în scenă o parte dintre personajele basmelor românești, Făt-Frumos, Ileana Cosânzeana, cu recuzita aferentă. Din basm, Kimon Loghi extrage feeria, depopulându-l de prezențele monstruoase consacrate: zmeii, căpcăunii, vrăjitoarele (Baba Cloanța) etc. Un prinț stă pe malul unui lac, fascinat de apariția unei zâne care iese din apă cu părul plin de flori
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
două perspective "mitologice", cea greco-latină, speculată simbolist de secesioniștii münchenezi și cea a folclorului românesc care constituie deopotrivă rama tabloului, evocată prin titlu și subiectul epitomizat prin formula de basm. Acest mixaj constituie totodată expresia unei ezitări a pictorului între recuzita mitologică secesionistă de proveniență greco-latină, vehiculată de către maeștrii săi, Böcklin și Von Stück și revendicarea unui substanțial bagaj mitologic autohton. Loghi prelungește această influență și în felul în care-și construiește tabloul, dispunând personajele în cortegii solemne care deambulează ritualic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
castel care reclamă arhitectonic o altă vârstă culturală decât aceea basmului, ceea ce Paul Constantinescu consideră o eroare generată de neconcordanța între stilul personajelor împrumutând feriilor rusești din picturile care decorează cu scene de basm renumitele skatulka, casete pentru bijuterii, și recuzita legendelor nordice din care face parte și castelul. Prezent la expoziție, Tzigara-Samurcaș sublinia nu numai caracterul poetic al compoziției, ci și farmecul "prin haina strămoșească în care o îmbracă"222, obiectivul criticului fiind reglat de acreditarea acestor compoziții ca "artă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Hans Christian Andersen; asemeni unui modern creator de modă, artistul își poate alege cum să-și îmbrace personajele. Se poate decela aici și influența stilului picturilor murale bizantine, spre exemplu, coroanele și veșmintele fetelor de împărat se pot întâlni în recuzita picturilor aflate pe pereții mânăstirilor, înfățișându-i pe ctitorii acestora, familiile domnitoare. Ștefan Popescu nu intenționează să realizeze o pictură istorică, așa cum nici Moreau nu o realizează în tablourile sale de un decorativism eteroclit, de aceea combinația elementelor este legitimă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
exemplar al ediței a IV-a Poesiilor lui Eminescu (1889), cu aproape șaptezeci de "tablouri" de factură postromantic-simbolistă, din care, din păcate, nu a rămas decât pelicula cu negativele alb-negru, și nu exemplarul propriu-zis. Eclectismul simbolist al reprezentării care incorporează recuzita mitologică greco-latină, satiri, nimfe, himere, demoni etc. este recuperabil și din integrarea unor simboluri cu un grad mai înalt de abstractizare, și a unei mistici care impregnează sumbru feeria eminesciană. "În "tabloul" cu numărul 57, "Călin" (file din poveste) basmul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
păcat Cartea, însemn al "căderii" prin cunoaștere, Șarpele, însemn al spiritului îndemnător la cunoaștere, Coasa simbol al morții violente și nu al morții de "moarte bună", îngeri și demoni, nimfe, satiri, himere"282. Himerele și satirii fac parte și din recuzita picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul din sfera alegoriei și a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
picturii simboliste și tematicii decadente la pictori ca Gustave Moreau sau Arnold Böcklin. În ilustrația pe care Pamphil Polonic o face cărții, transformând-o în exemplar unic, relevantă este tocmai tendința de a scoate basmul din sfera alegoriei și a recuzitei decorative, proiectând poemul în dimensiunea simbolic-onirică, "hiper-eonică" a operei poetului. Cel mai prolific ilustrator al poeziei lui Eminescu, autor de tușuri, creioane, cărbuni, tempera, laviuri etc., Leonard Salmen, nu este însă un simbolist autentic. Importanța sa survine, mai degrabă, popularității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
unei sănătăți fragile, deteriorându-se tot mai mult pe măsură ce acuitatea sensibilității sale crește tot mai mult. Interesant acest autoportret și pentru meșa cu aspectul unei flame răzvrătite și înclinația capului, ce conferă chipului o atitudine de răspăr. Maladia intră în recuzita picturii decadent-simboliste, Munch sau Vrubel, Strindberg sau Nietzsche sunt reprezentativi pentru felul în care își consumă boala pe măsură ce sunt consumați de ea. Theodor Enescu găsește o filiație între un tablou precum Durerea (1905-1906) "care și prin alegerea imaginii amintește într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]