3,034 matches
-
În falsitatea lui, soțul continua să se laude cu iubirea lor pe la toți cunoscuții, cerându-i chiar confirmarea dacă era și ea de față. „Mă iubești! Spune! Hai, recunoaște!” Disperată, încă se mai agăța de vorbele lui, sperând că va redeveni iubitul ei și numai al ei, că lucrurile se vor îndrepta. Dar nu se mai îndreptaseră niciodată. Trăia într-un coșmar prelins an după an, devenit tot mai adânc și întunecat. Și nu îndrăznea să se plângă nimănui. Era orfană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nimic în jurul lui. Ivan făcuse focul, aranjase patul, ștersese praful, pregătise hainele generalului și, după toate astea, iată că iar se trezea cu aceeași întrebare. Ce mai putea să spună? ― Făcut, să trăiți! Să mă duc să-l chem? Kutuzov redeveni general. Se simțea general. Și generalii nu îmbătrânesc niciodată. Ridică bărbia și își expedie ordonanța scurt, fără cuvinte. Când intră omul, îi porunci să vorbească și îl ascultă cu fața spre fereastră. Nu se întoarse nici măcar atunci când fu nevoit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
viețuitoarele pădurii. Când se răsuci... Un alt moment de tăcere... De astă dată, însoțit de mirarea viețuitoarelor... Pictorul privea atent în jur... cu amândoi ochii. În sfârșit, cu totul dezmeticit, își șterse repede fața, își potrivi panglica la loc și redeveni Dante Negro. ― Asta-i curată gelozie, băiete! Râse cu capul dat pe spate. Semn bun! De fapt, cel mai bun! Reveni la locuința lui Manuc abia peste câteva zile cu un dar. O chisea cu tutun de Seres, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ani - pentru „activitate antisovietică”; antisovieticul era profesor de istorie, nu ca mine, Învățător de țară; În plus, era ucrainean!, adică cel mai mare mâncător de ruși din câți există pe lume... Dar ia să-mi spui tu mie... (tata a redevenit Învățătorul meu) care a fost motivația diktatului din 26 iunie ’40, prin care Rușii cereau „restituirea” Basarabiei? - Să zicem...“ Unitatea seculară a Basarabiei cu Uniunea Sovietică liberatoare”; sau: „Basarabia, populată În principal cu Ucraineni, descendenți direcți ai lui Hmelnițki...” - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a aprins în ochii lui Deborah, dar femeia s-a repliat rapid. Da, a asigurat-o Julia cu un zâmbet care voia să indice o falsă scuză. —Mă surprinzi, fiindcă lucrurile nu au stat deloc așa. Ochii lui Deborah redeveniseră duri. —Eu și James am avut un mariaj extraordinar și am continuat să avem o viață sexuală activă chiar până în clipa când m-a anunțat că mă părăsește pentru tine. Din nou, Julia a fost temporar șocată de această declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai scos nici un cuvânt. Amândoi mimau că sunt interesați de ceea ce se întâmpla în restul restaurantului - orice numai să nu fie nevoiți să-și vorbească. Până la urmă, Fiona a cedat. —Deci, crezi că putem să ne strângem mâna și să redevenim prieteni? a întrebat ea zâmbind. Facem pace? Jake nu i-a răspuns la zâmbet. În loc de asta, a fixat masa mai multe secunde. Când a ridicat ochii, pe față avea o expresie impasibilă. Nu te supăra, Fiona, dar, pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai spus. Susan s-a întins și a stins veioza de pe noptieră, după care s-a întins în pat, astfel încât ochii să-i ajungă la același nivel cu cei ai lui Nick. Și dup-aceea? Nu știu, Susan. Tonul îi redevenise ușor iritat. —Ți-am spus c-o să mă gândesc la asta, deci deocamdată lasă lucrurile așa, da? Apoi bărbatul s-a întors cu spatele. Susan a rămas nemișcată în întuneric. Nasul începuse s-o gâdile din cauza lacrimilor care simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
data asta, Jake a făcut cum i s-a spus și-a ieșit din cameră. Nici David și nici Fiona n-au scos nici un cuvânt până când n-au auzit scârțâitul familiar al podelei de deasupra capetelor. —Așa! Vocea lui David redevenise glacială. N-o să fac mare tam-tam cu plecarea acum, că Jessica e acasă. Spune-i doar c-a trebuit să plec la serviciu. — Nici o problemă, i-a răspuns Fiona la fel de rece. Doar mă cunoști! Sunt regina amăgirilor. O să fie floare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a întrebat-o Susan, care era mai practică. Vei fi nevoită să te muți? Dacă vrei, poți să vii să stai cu noi o vreme. —Mulțumesc, dar Luca mi-a zis că pot s-o păstrez. Va trebui să mă redevin secretara cuiva și-atunci bănuiesc c-o să fiu în stare să acopăr ratele la bancă. La naiba! a exclamat Fiona țuguindu-și buzele. Deci povestea chiar s-a încheiat! Crezi c-o să se întoarcă la Sofia? Nu știu, a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
devenea madam Ortansa, împuindu-i iarăși capul cu bărbatu-său. După o vreme începu s-o audă tot mai slab, iar lângă el, în pat, era o femeie care părea Sabina. Glasul lui madam Ortansa creștea iarăși și se transfigura, redevenind glasul lui Milică jelind-o și beștelind-o pe Sabina, care-și pusese în gând să-l înșele cu toți bărbații din lume, doar ca să-l chinuie. Era hotărâtă, desigur, să-l omoare, să-l bage-n pământ cu infidelitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
când Își Îndepărtă mâna, am observat că Încerca să-și lase o bărbuță de țap. Până În prezent, nu obținuse decât ceva ce semăna cu părul de la sub braț. — ăăă, nu doriți să luați loc? mă invită el, străduindu-se să redevină stăpân pe situație. Dumneata trebuie să fii dna Jones. — Spuneți-mi Sam. După cum se uita la mine, Janice părea a ști cu siguranță cum să-mi zică. Speram totuși că nu folosea genul ăla de vocabular În prezența lui Devon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fi putut pune puloverul acela sunt Fliss și Naomi și lor le-ar fi fost cam strâmt, am subliniat eu, adăugând apoi pe un ton tăios: — Ce păcat că nu-l poți incrimina și pe Derek În felul ăsta. Rachel redeveni retrasă și nemișcată, așa cum fusese la Începutul conversației noastre. — Mai ai ceva de spus? se interesă ea calmă. Pentru că mă cam obosește toată chestia asta. Am fost deja interogată suficient. — Nu. Nu mai am absolut nimic de spus. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spre cer, unde un norișor tocmai a acoperit cornul lunii. O tăcere, un suspin. Să te refugiezi În contemplație, să numești stelele una câte una, să fii departe, la adăpost de mulțimi! Deja ceata Îl Înconjoară, câteva mâini Îl ating, redevine stăpân pe sine. — Sunt Omar, fiul lui Ibrahim din Nishapur. Și tu, tu cine ești? Simplă interogație retorică, omul n-are deloc intenția să se prezinte. Se află În orașul său și el este cel care pune Întrebările. Ulterior, Omar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rupe în două, în care nimic din ce va urma nu va mai semăna cu ceea ce a fost înainte, o imagine distorsionată, sarcastică, dacă acesta este momentul, dacă acesta este mirosul său, dacă acestea sunt culorile sale, viața noastră va redeveni așa cum a fost demult și mă temeam că voi exploda de fericire asemenea portocalei de pe trotuar, înfruntând singurătatea aceasta, invaliditatea, rușinea, la marginea patului, pentru totdeauna. O mână imaginară, lungă și caldă se întinde spre mine din mijlocul patului, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
văzut o stafie, cine este, strigă ea și izbucnește într-un hohot de râs distorsionat, cine a venit, eu o îmbrățișez, nu este nimeni aici, Noghi, ce anume vezi, ea își afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca atunci când învăța să vorbească. Acestea sunt simptome ale febrei, îmi spun eu speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn apă în gură, iar ea înghite supusă, îmi explodează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea — nu, era Încheierea socotelilor, remușcarea, căința, regenerarea. Noi căzuserăm În greșeală, iar voi veneați să aduceți entuziasmul, curajul, autocritica. Pentru noi, care atunci aveam treizeci și cinci sau patruzeci de ani, a fost o speranță, umilitoare, dar o speranță. Trebuia să redevenim ca voi, cu prețul de a o lua de la capăt. Nu mai purtam cravată, aruncam cât colo trenci-ul ca să ne cumpărăm o pufoaică uzată, unii și-au dat demisia din slujbă ca să nu-i mai slujească pe patroni...” Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
i-am întrerupt medicamentația. Înainte de plecare și-a revenit subit, însă. S-a îmbrăcat într-o rochie roșie scurtă, cu buline mici, albe. Părul îi era legat cu o eșarfă din același material. Se parfumase cu L’instant de Guerlain. Redevenise Sabina din vremurile bune. M-a luat de mână și ne-am refugiat în curtea din spatele casei. M-a sărutat, m-a mângâiat pe obraji; ochii căprui închis îi înotau în lacrimi: să nu mă uiți, da? C XXXI Ațipind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
telefonice trecea și vara. Nu știu în ce măsură telefoanele i-au făcut bine Sabinei, pentru că am simțit cum se înfierbânta din nou. Îmi vorbea despre viața liniștită din Botoșani, despre perspectivele culturale. Făcuse cerere pentru un credit de locuință la ANL. Redevenea femeia-vârf-de-lance pe care o știam. Mă întreba mereu când am de gând să vin acolo, iar ca să îmi diminueze ezitările, mă anunță că vorbise cu inspectorul general și că-mi făcuse rost de o catedră la cel mai bun liceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fotoliu. Îi venea să vomite. Extaziat, psihiatrul cu înfățișare de Ștefan cel Mare ridică vocea: - Vei fi din nou femeie. Noi doi vom da naștere rasei androginilor. Penisul ăla, care mai mult te încurcă, îl voi reintroduce în tine, va redeveni vagin. Te voi face mai frumoasă ca înainte, ai să vezi. Apoi, după ce-i vom aduce pe lume pe cei Cinci Gemeni Eterni, vom reconstitui, doar noi doi, Marele Androgin. Trebuie să-ți mai spun ceva, continuă bătrânul cu privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai făcut atât de neajutorată în fața patimilor mele, îndopându-mă cu substanțe care mi-au slăbit voința. Vrei să mă retransformi, acum când am redevenit ceea ce eram cândva? Ha , ha! Te păcălești ca un copil! Acum sunt Cosmin și vreau să rămân așa! Nu mai vreau să fiu jucăria ta, nici a lui Leo. Mai bine să iau totul de la capăt, ca și cum m-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încercînd din toate puterile să-mi imaginez ce înseamnă să locuiești piatra, ca și cum prin aceasta aș fi umplut o lipsă din ființa mea, ajungeam însă totdeauna la o saturație și la sentimentul că nu acesta este locul meu. Fascinația stranietății redevenea străinătate. De data aceasta, lîngă bradul din Spoleto, mi-am descoperit rădăcinile olfactive ale patriei. Mirosea a lemn, ca acasă, ca în copilărie... Nu-mi era dor de țară, nu îmi displăcea Italia și nu eram bîntuit de nici un fel
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
scânteieze doar un corn din ce în ce mai subțire; în acest timp, prin piața Galați treceau taxiuri și autobuze, circulau trecători, dar nimeni nu ni se alătura ca să privească luna, care începu curând să crească din nou până ce, în vreun sfert de oră, redeveni globul perfect dinainte. Mai târziu, totul ni s-a părut un vis al amândurora, inexplicabil. Duminicile, Gina nu voia să ne întîlnim. Îi dădeam telefon și n-o găseam acasă, îmi răspundea de obicei bunica ei care-mi spunea că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fată cu păr maro și ochi albaștri și gură roșie. Iată cum stăm. În orice caz, va trebui să ies de-aici, unde nu fac decât să amân la nesfârșit lupta cu fiara. Obsesia mea nu se lasă exorcizată, nu redevin eu scriind și nu vreau, Doamne, nu vreau să rămân așa. Amân de aceea orice hotărâre până mă voi întoarce, oarecum, în "lume". Acolo am să văd ce-o să fac și mai ales cum să fac. Foile astea, adunate în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiu june prim... A fost prima dată când m-a ispitit gândul sinuciderii. Dar atunci m-am revoltat și am părăsit tot, am încercat să uit tot ce mă învățaseră ei, și, te asigur, domniță, am izbutit să uit. Am redevenit mai ignorant, mai naiv și mai pur decât a fost vreodată un actor în toată istoria teatrului... Și după aceea am luat totul de la început. Am recreat spectacolul, am reinventat arta dramatică. Începu să se plimbe nervos, agitat, prin fața lor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]